Când zic „Te iubesc” trebuie să vină și faptele care demonstrează asta

– Ce te ține legat de ea?

– Pecetea iubirii în fapte.

Pentru că atunci când zic „Te iubesc” trebuie să vină și faptele care pecetluiesc cuvântul. Cuvânt fără faptă nu există, pentru că la judecata finală vom da socoteală pentru toate cuvintele rostite (Matei 12, 36-37). Iar dacă orice cuvânt al nostru va primi răsplată faptică, aceasta dovedește că într-adevăr nu există cuvânt căruia să nu-i urmeze și fapta.

Puterea cuvântului. Dumnezeu ne-a înzestrat cu cuvântul și ni L-a trimis pe Cuvântul, nu ca să vorbim ca unii fără de minte, ci ca să ne zidim unii pe alții. De aceea, fiecare cuvânt rostit atrage fapta pe care cuvântul a rostit-o. Dumnezeu a zis cu cuvântul și toate s-au zidit (Psalmi 32, 9). Cu cuvântul! Deci, atunci când zici din inimă „Te iubesc”, faptele vin imediat, nu trebuie să ne gândim noi oare ce vom face ca să adeverim fiecare cuvânt pe care îl vom zice. A avut grijă Dumnezeu de toate dinainte. Este totul deja bine construit de Dumnezeu și lege pusă. Rostești și se înfăptuiește prin Dumnezeu! „Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38). „Și de vei zice acestui munte Ridică-te și aruncă-te în mare! așa va fi” (Marcu 11, 23). Iubirea și credința sunt motorul care pune în aplicare cuvintele rostite. Mai bine spus, iubirea ancorată în credință.

Și cu cât cuvintele tale vin mai puternic și mai sincer din inimă, mai pline de nădejde și credință în Dumnezeu, cu atât faptele ce urmează lor vor fi mai puternice, mai ziditoare, mai pline de bucurie și de viață. Exact ca la rugăciune. Dacă acele fapte vor fi însoțite și de Cruce, de sânge, de jertfă, cu atât mai deplină va fi pecetea iubirii în fapte, dacă vorbim de iubire. Căci cel care a rostit spre zidire, a rostit veșnic din acel moment și veșnic va rămâne și cu slavă multă. Iar cel ce rostește spre osândă, spre pocăință i se întoarce totul.

Astfel, poți interacționa cu cel mai păcătos și îndărătnic om de pe pământ dar, dacă faptele tale au fost precedate de cuvinte bune spuse din inimă, acestea vor zidi, pentru numele lui Dumnezeu vor fi ziditoare și sunt. Întru bunăvoirea lui Dumnezeu, acestea sunt pecetea bunătății care nu va dezbina în veac, oricât de mult ar dori acela să mai păcătuiască în continuare, pecetea iubirii în fapte este deja asupra lui pururea și va lucra mereu asupra lui în viața pământească, zidindu-l.

Exact această pecete nu-l va lăsa să mai cadă în păcat cu intensitatea pe care o făcea înainte, nu-l va lăsa să se mai depărteze atât de mult de tărâmul binelui, îl va atrage mai ușor la pocăință când va greși. Va simți mereu chemarea în el, dorința de a se întoarce și a primi mai multă iubire, deși pentru moment poate nu înțelege ce este aceasta, cum s-o folosească sau cum s-o primească. Va căuta vechile plăceri păcătoase, căci neputincios este, dar pecetea iubirii în fapte, care este asupra lui, va lumina indiferent de starea lui păcătoasă, îl va trage cu mult dor și multă blândețe la liman mereu.

De aceea, contează foarte mult să „priveghem și să ne rugăm” (Matei 14, 38) „pentru că nu ştim când va fi acea vreme” (Marcu 13, 33) în care Dumnezeu, care pretutindeni este și toate le împlinește, va scoate în calea noastră ocazia mântuirii noastre și pe a aproapelui, la bună vreme (Psalmi 144, 15). Să nu ratăm ocazia și, chiar mai rău, să nu o transformăm în osândă prin lenea noastră, prin frica noastră. Căci păcatele noastre ne țin în loc, depărtarea de Dumnezeu ne ține neroditori iar diavolul ne dă frica.

Când zici „Te iubesc”, deja ai îmbrățișat crucea iar piroanele te-au pecetluit pe ea, pentru că iubirea ridică armate întregi asupra sa, înainte de a fi biruitoare. Doare, dar ce bucurie este când o faci pentru persoana pe care o iubești cu toată inima, cu nădejdea mântuirii, ca să primim și noi „bucuria mântuirii” (Psalmi 50, 13) Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos, prin cuvintele Sale: „Mare este credinţa ta! Fie ţie după cum voieşti” (Matei 15, 28).

(Alin Răzvan)