Telefonul mobil – exemplu de regres spiritual
Un mic exemplu care susţine ideea că progresul tehnologic determină un regres spiritual este folosirea telefonului mobil în viaţa noastră. Părinţii astăzi le dau copiilor încă de mici telefoane mobile pentru a şti mereu unde sunt şi ce fac. Fie că sunt la şcoală sau la grădiniţă….cei mici pot fi găsiţi mereu, şi pot suna pe mami sau pe tati dacă au probleme.
Nu e un lucru rău în sine dar sunt şi părţi negative. În primul rând ca părinte îţi pui nădejdea în puterea ta de a rezolva probleme, şi crezi că dacă cel mic te poate suna oricând sau îl poţi suna oricând asta rezolvă toate problemele, şi nu-ţi mai pui nădejdea în Dumnezeu. Când copilul pleacă de acasă singurel e bine să-l încredinţezi lui Dumnezeu, să-i ceri Lui ajutor şi Maicii Domnului şi îl va păzi mereu îngeraşul oriunde va merge. Telefonul mobil nu-l fereşte de ce i se poate întâmpla rău ci îl poate ajuta în cel mai fericit caz dacă i s-a întâmplat ceva rău anunţând. Pe când Dumnezeu mereu veghează asupra Lui, mereu e lângă el şi se-ngrijeşte la fiecare pas de viaţa lui.
Eu nu pot să plec de acasă fără telefoanele mobile, mă gândesc că dacă se-ntâmplă ceva, dacă trebuie să mă sune soţia, dacă are nevoie Sofia de mine, dacă am nevoie să sun…ce voi face? Nu mă gândesc că Dumnezeu îmi ţine viaţa în ordine, că El îmi aşează totul, că El îmi pregăteşte fiecare pas al vieţii, că totul se-ntâmplă cu voia Lui.
Când mă-ntâlnesc cu cineva undeva ne sunăm de 3-4 ori câteodată înainte de a ajunge la locul stabilit, deşi în prealabil stabilisem exact locul şi ora. Mi s-a întâmplat să-mi dau întâlnire cu un prieten la un hipermarket şi am uitat telefonul acasă. Când am ajuns acolo am intrat în panică, el nu era, ora stabilită trecuse, şi începusem să-l caut prin ditamai magazinul. Şi mă gândeam ce bine era dacă aveam telefonul, ce fac eu acum ? L-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute şi l-am găsit repede.
Telefonul mobil este o invenţie extraordinară şi foarte folositoare, dar totuşi nu trebuie să confudăm lucrurile. Aşa cum o asigurare de viaţă nu te salvează de la moarte oriunde ai fi ci doar oferă o sumă de bani în caz de spitalizare sau deces, aşa şi telefonul mobil nu te salvează de întâmplările rele ci doar te ajută să le anunţi. Telefonul mobil nu rezolvă întotdeauna lucrurile ci de multe ori le şi complică.
De ce zic că telefonul determină un regres spiritual, pentru că în loc să înaintez în relaţia cu Dumnezeu, în loc să cred din ce în ce mai mult că El îmi poartă de grijă, că El îmi vrea mereu binele, că n-am nevoie de nimic ca să fiu fericit ci numai de El şi de ceilalţi oameni, eu mă leg de foarte multe gadget-uri şi de atâtea sisteme de protecţie şi de securitate care „mă vor proteja”
Exemplele sunt foarte multe….dar am ales să discutăm doar de telefon….
(Claudiu)
Georgiana
mai 22, 2009 @ 7:21 pm
telefonul te plictiseste l un moment dat
si devii obsedat de el,incat uiti de celelalte lucruri
interesant articol,Claudiu
Claudiu
mai 22, 2009 @ 7:43 pm
Ma bucur ca-ti place Georgiana, se aplica si la alte gadgeturi si „intrumente” tehnologice.
Angelica
noiembrie 3, 2009 @ 6:39 pm
interesant articol. si poate ce-i mai dureros, desi nu prea vrem sa recunoastem e ca tot ce a-i scris aici e adevarat…
MunteanUK
noiembrie 3, 2009 @ 7:44 pm
traia bine-mersi lumea si fara ele… ba chiar, prin anii `20-`30, se transmiteau stiri super rapid de la tel clasice… jurnalistii se inghesuiau la cabinele telefonice, ca sa relateze de la un eveniment…
iar ziarele ajungeau, in fiecare dimineata, in poiana lui Iocan. azi, cu tot netul, distributia de presa la sate e zero. numai televizoarele cu pornografie si circoteca politica ajung.
odinioara, oamenii isi dadeau intalnire de cu o seara inainte sau chiar stabileau o zi din saptamana cand sa se vada… iar dc vorbeai la tel, vorbele aveau un pret ‘palpabil’, trebuia sa ai fise la tine…
toata gadgetareala asta nu dovedeste decat ce mult ne insinguram si ce mult s-au ‘artificializat’ realtiile cu cei din jur…
sa nu cadem in extreme, asadar nu zic ca tel mobil + ‘piedica in calea mantuirii’; dar este, in mod evident, un semn al decaderii noastre. ce nevoie avem de un obiect care ne da numai iluzia ca ne aduce oamenii mai aproape, pe cand – in noi insine – noi suntem tot mai departe de ei?
florinm
noiembrie 3, 2009 @ 8:06 pm
Eh, stati asa, ca in curand ne vom „gripa” si ne vom izola si mai mult unii de altii, ba chiar ne vom intoarce si mai mult unii impotriva altora, pe motiv ca unii n-au constiinta civica. Si unii vor continua sa participe la adunari, cum ar fi slujbele religioase, vor canta impreuna, se vor impartasi din acelasi potir si cu aceeasi lingurita…
Telefonul ne da iluzia ca suntem mai aproape unii de altii, dar e doar un moft. Comunicarea prin rugaciune, comuniunea adevarata a disparut aproape de tot. Nu e inutil, dar ne inchinam din ce in ce mai mult la cele ale lumii, indepartandu-ne de Domnul. Cu El vorbim altfel, nu prin telefon. Asa cum rudele ni le sunam periodic, ca sa vedem ce mai fac, sa le spunem ce mai facem noi, cu atat mai mult ar trebui sa vorbim cu Domnul, in rugaciune.
jan
noiembrie 3, 2009 @ 8:50 pm
Cine a citit Frankenstein ? cartea nu filmul 😉 , personajele din nuvelă au avut nişte relaţii foarte intense şi asta doar prin cîteva scrisori pe o perioadă de peste 10 ani. Iubire, familie, prieteni, afaceri şi vecini, totul se rezolva prin scrisori.
Ideea este că înainte oamenii erau foarte apropiaţi chiar dacă primeau veşti unii despre alţii foarte rar. Astăzi dacă sunăm pe cineva şi nu răspunde imediat intrăm în panică şi ne gîndim la crimă sau la accidente etc. Oamenii au pierdut încrederea unii în alţii, vor să ştie neapărat pe unde umblă ceilalţi, ce fac sau ce mămîncă etc.
admin
noiembrie 3, 2009 @ 10:45 pm
Foarte bine punctat!
Excelent…ar trebuie facut un articol pe tema asta.
Marius
aprilie 6, 2010 @ 1:09 pm
Hristos a inviat! Sunt de acord cu Jan, am simtit-o pe pielea mea si continui sa o simt… Chiar ar trebui facut un articol pe tema aceasta. Doamne ajuta!
dominic
aprilie 9, 2010 @ 9:47 pm
foarte interesant articolul bv