Mai întâi termină-ți studiile și apoi căsătorește-te (Pr. Paisie Aghioritul)
– Părinte, multi tineri şovãie să-şi continue studiile lor, pentru că nu s-au hotărât încă ce fel de viațã să urmeze. Îi preocupă mereu subiectul acesta şi de aceea nu se pot concentra la învăţat.
– Atunci cănd un oarecare tânăr are astfel de probleme, eu îi spun: „Ai aflat că astăzi există nişte frigidere mari? Bagä, asadar, acest subiect intr-un astfel de frigider până ce îţi vei termina studiile. Nu-ţi spun să arunci cele care te preocupa, ci să le păstrezi acolo, până ce vei termina. Dacă nu te vei îngriji acum de studiile tale, prietenii tăi se vor aranja, se vor linişti, după care vor «trage la aţă»” (1) pentru tine, ca să te aranjezi şi tu”. Este trebuinţă de multă luare-aminte, pentru că aceasta este o măiestrie a vrăjmaşului, ca să le creeze incurcături.
– Părinte, i-am spus unei tinere: „Dacă te gândeşti să te căsătoreşti, să nu mai studiezi”.
– Dar pănă ce se va căsători, ce va face? Va vinde caramele? Este mai bine să termine o facultate sau să înveţe o meserie, pentru că i se poate ivi ceva în viaţă şi atunci ii vor trebui cele pe care le-a învăţat. Odată o tânără mi-a spus: „Mă gândesc la monahism, dar mereu îmi schimb părerea”. „În ce clasă eşti?” o intreb. „Sunt la liceu în clasa a zecea, îmi spune, dar nu vreau să studiez”. „Nu vrei să studiezi?” îi spun. „Atunci ii voi spune tatălui tău să-ţi cumpere nişte capre. să-ţi ia şi un câine ciobanesc care să le păzească, să-ţi dea şi un fluier cu care să cánţi, şi astfel să mergi cu ele la păscut. Aceasta îţi place? Cauta să studiezi sau să înveţi o meserie”.
„Atunci, Părinte, îmi spune, până ce mă voi hotărî ce să fac, să mă casătoresc sau să devin monahie, să rămân în mănăstire ca să învăţ mestesugul smereniei”. „Acest meşteşug îl poţi învăţa şi acasă, îi spun, dacă primeşti cu bucurie tot ceea ce îţi spun părinţii tăi. Termină mai întâi școala, dă examene pentru facultate şi când vei termina, vom vedea ce vei face”. „Dar nu-i mult cinci ani, Părinte, până ce mă voi hotărî?”. „Este mult, dar ce să facem, dacã încă nu te-ai «limpezit»?”. „Ce vină am eu că sunt nestatornică?” mă întreabă. „Nu ai nici o vină, dar deocamdată balanţa nu înclină nici intr-o parte, nici în cealaltă”.
În aceste cazuri este bine să accentuãm copiilor să ia aminte să nu-şi piardă timpul în zadar, ci să trăiască cât se poate mai duhovniceşte în perioada studiilor lor, să-şi ia repede diploma, care este absolut necesară, iar după aceea va ajuta Dumnezeu. În perioada aceasta să-şi găsească un duhovnic bun care sã-i ajute să nu se entuziasmeze uşor de un fel de viaţă sau de celălalt, dar nici să deznădăjduiască. Să aibă răbdare să-şi termine studiile, după care, având şi mai multe condiţii necesare, se vor putea hotărî deja cu mai multă maturitate pentru un fel de viaţă sau altul, sau vor face ceea ce cred ei că este mai bine spre slava lui Dumnezeu. Căci în starea în care se află astăzi lumea, cu cât tinerii se maturizează mai mult, cu atăt este mai bine. Nu vedeţi câte se întâmplă astăzi? Şi mai ales atunci când cineva are mult entuziasm, trebuie să ia bine aminte să nu ia hotărâri „necoapte”.
– Părinte, există tineri care nu au dispoziţie pentru învăţat, pentru că preferă studiul duhovnicesc şi rugăciunea.
– Nu este bine să lase învăţatul, ci paralel cu lecţiile lor să citească ceva „tare” dintr-o carte patristică, să se roage puţin şi să facă şi vreo metanie, pentru a-şi păstra o cât de mică stare duhovnicească. Atunci când au mult de învăţat, pot face pauze în care să rosteasca rugăciunea lui lisus sau să psalmodieze. Căci de vor voi să facă altceva, care este pentru mai târziu, nu o vor putea face, deoarece se vor gândi şi la învăţat, dar nici cu studiile nu vor progresa. şi astfel, în cele din urmă, nu vor face nimic. În timp ce, dacã vor învăţa, îşi vor lua repede diploma, iar apoi vor face ceea ce vor voi. Atunci când eram în sanatoriu (2), timp de cateva zile nu am făcut nici rugăciune, nici metanii, nici post, ci am mâncat ceea ce mi-au dat. „Ia să-i ajut acum puţin pe medici, îmi spuneam, ca să mă ajute şi ei pe mine să mă fac bine, iar după aceea voi face ceea ce voi vrea”.
Vin la mine tineri care mi se plâng că părinţii lor îi silesc mereu să înveţe. Dacă îi mai silesc şi eu, nu-i ajut cu nimic. Dar ca să înţeleagă că nu trebuie sä-şi lase învăţatul, le dau exemple de copii care nu au învăţat, iar mai apoi s-au chinuit, precum şi de copii care au progresat, deoarece au învăţat. Îmi aduc aminte de un caz. Într-un oras erau doi copii vecini, unul era foarte inteligent. La școala primară și la gimnaziu cu puţin învăţat, acesta obtinea întotdeauna „foarte bine”. Celălalt, care avea mai puțiã minte, dar mai multă stăruinţă, îl urma. În cele din urmă, primul, de îndată ce a terminat primul an de liceu, s-a încurcat în diferite anturaje, a lăsat şcoala şi apoi a fost nevoit să lucreze la o întreprindere ca om de serviciu. S-a căsătorit, a dobândit şi doi copii și se descurca destul de greu.
Celălalt a terminat Dreptul, a mers în sträinătate pentru studii superioare şi a luat diploma de manager. Într-o zi, la întreprinderea unde lucra primul, era asteptat noul director. Toţi spuneau că are pregătire superioară. În cele din urmă, a văzut că noul director era fostul său coleg. De îndată ce l-a văzut, l-a recunoscut. Apoi l-a cuprins o asemenea deznãdejde, încât de vreo două-trei ori a încercat să se sinucidă. Atunci cineva i-a spus să vină la Sfăntul Munte să mã caute. După ce mi-a povestit despre viaţa sa, a adău- gat: „Tocmai pe ăsta să-l am director.”. Atunci i-am tras o „scuturătură” puternică. „Mă, îi spun, tu ai fi ajuns şi mai sus decât el. Ai fi dus-o bine şi tu şi copiii tăi şi ai fi făcut şi fapte bune. Nu ajunge că te-ai fãcut pricina să se chinuiască familia ta, ci mai vrei acum să te şi sinucizi, să le dai lovitura de graţie şi astfel sã-tÎ rămână copiii orfani? Nu mi-e milă de tine, pentru că ceea ce ai pătit, tu singur ți-ai făcut-o, ci mi-e milă de copiii tăi. Întelegi ce-ți spun? Acum caută sã faci răbdare Şi cred că, cu ajutorul lui Dumnezeu, 110″} director se va purta bine cu tine. Se poate ca acesta S? te pună într-un post mai bun. Şi dacă totuşi nu-ți vei afla odihna, atunci caută-ți un alt servici, numai să nu-ţi lasi copiii tăi pe drumuri”. şi astfel s-a potolit.
De aceea spun că tinerii care studiază, nu păţesc nimic dacă învaţă şi se obosesc putin mai mult în perioada studiilor lor, căci astfel nu vor rămâne restanțieri, ci vor termina repede şi nu vor avea probleme mai târziu. Văd că toţi tinerii care au rămas restanţieri în timpul studiilor lor, atunci cănd termină şi sunt numiți în posturi, rămân iarăşi datori, din obişnuinţă, unuia sau altuia, şi astfel au numai probleme.
– Părinte, dacã un tânăr are o oarecare cunoştinţă în perioada studiilor sale, este bine să-şi facă familie în timp ce studiază?
– Oricât de bună ar fi cunoştinţa, cred că aceasta va fi în paguba studiilor lui. Chiar dacă ar afla partenera cea mai bună şi s-ar căsători, totuşi aceasta va fi un chin atât pentru femeia, cât şi pentru copiii lui. Este mai bine să-şi concentreze toate puterile lui sufleteşti și trupesti la învăţătură, pentru a-și termina fără prea multă osteneală studiile, după care se va rezolva şi problema aceasta. Căci de îi vor fi puterile împrăștiate, va ñ mereu împărţit sufleteste şi trupeşte.
(1) Expresie călugărească care arată rugăciunea făcută cu șiragul de metanii pentru sine sau pentru altii.
(2) În 1966 Staretul, fiind în Sanatoriu, a fost operat la Pîãmáni, pentru că suferea de bronşectazie.
(Cuviosul Paisie Aghioritul – Cuvinte Duhovnicești IV. Viața de familie, p. 27)
Claudiu Balan
ianuarie 12, 2015 @ 9:13 am
Părintele ne îndeamnă să învățăm o meserie sau să terminăm o facultate și apoi să ne căsătorim. Asta înseamnă că pe la 22-23 de ani, până-n 25 ar trebui să finalizăm acest capitol al vieții și să ne întemeiem o familie.
Astăzi a-ți termina studiile este echivalent uneori cu a face 1-2 facultăți și 1-2 mastere, poate și doctorat. Ajungi astfel să termini studiile la 27-30 de ani, poate și mai mult.
Iustin
ianuarie 12, 2015 @ 9:29 am
Mulțumim Claudiu pentru acest articol care ne luminează foarte mult! Să îți dea Domnul un an bun ție, familiei tale și celorlalți membri ai asociației!
romeo
ianuarie 12, 2015 @ 11:25 am
Ceea ce ne invata el intra in contradictie cu sfaturile altor parinti ,care pun accentul pe casatoria de tanar.
[b]Tinerii sa se casatoreasca foarte devreme. Dupa canoanele Bisericii, dupa invatatura Sfantului Ioan Gura de Aur, trebuie sa se casatoreasca baiatul cand este de 15 ani si fata cand este de 13 ani. Dar pentru ce aceasta ? V-ati pus intrebarea ? Iata de ce : Pentru ca sa nu greseasca pana la casatorie, sa se ia spurcati. Ca nunta-i cinstita, cand amandoi sunt fecioreinici, si baiatul si fata. Biserica apara neprihanirea intotdeauna si curatia. Are mare grija, nu cumva sa se ia in casatorie dupa ce-a cazut in pacat baiatul sau fata cu cineva. Ca nu mai este ” Doamne ajuta” in casatorie. Iar daca acum, dupa legile statului, s-a hotarat sa fie fata de 16 ani, este buna si aceasta randuiala. Ca nu-i prea tanara, este numai potrivita. Si baiatul n-ar trebui sa treaca de varsta de 18 ani sau cel mult 20, dar sa se pazeasca cu mare tarie pana la casatorie in feciorie, cum i-au facut mamele lor. [/b] ( a 4-a randuiala a nuntii canonice)
Oricare din drumuri ai alege ,nu poti sti cu siguranta ca acela este cel mai bun de urmat. Eu cred ca fiecare trebuie sa isi dea seama singur de calea pe care trebuie sa o urmeze si sa-si asume consecintele.
Dan Tudorache
ianuarie 12, 2015 @ 12:30 pm
Romeo, aș fi preferat să nu fi pus acel extras din învățăturile părintelui Cleopa bazate pe scrierile Sfântului Ioan Gură de aur pentru a nu da naștere iarăși la o serie de invective aduse Sfântului Ioan.
Acea indicație despre vârsta optimă la care ar trebui să se căsătorească doi tineri nu mai este de actualitate pentru că s-a schimbat enorm contextul social/economic.
Nu a greșit cu nimic Sfântul Ioan statutând acele canoane pentru contextul epocii sale, și care au fost de bun augur până la începutul secolului XX, când industrializarea și nevoia de specializare prin învățământ a modificat ritmul vieții familiei, ca necesitate pentru supraviețuire.
Indicația acestei vârste, chiar dacă este posibilă și legală, nu mai este practică în contextul societății de azi. Asta trebuie explicat. Sfântul Ioan nu a greșit nici principial, nici practic. Doar că acum nu se mai poate practica acest îndemn chiar dacă el poate avea succes în practică. Practic este bine așa cum a indicat părintele Paisie Aghioritul, dar și acolo trebuie arătat că nu este justificată amânarea întemeierii familiei prin folosirea pretextului de prelugire a studiilor superioare (master + doctorat, a doua facultate).
Totodată precizez că sfatul Sfântului Ioan Gură de Aur vis a vis de căsătoria de ”cât mai tânăr” rămâne principial valabil și acum dar și peste veacuri. Este bine și indicată căsătoria cât mai din timp a tinerilor, pentru a nu-și pierde fecioria, dar nu înainte de a-și asigura o specializare/deprindere meștejugărească pentru a-și asigura financiar familia.
La 23, 24 de ani tânărul pote termina o facultate și se poate căsători. Și este o vârstă, zic eu optimă, recunosc, ușor declasată față de cerințele biologice ale sexualității, dar nici întârziată.
Îmi pare rău că nici acum n-am reușit să facem articolul de bază al acestei campanii și am postat materiale care fără sintetizare par că pe alocuri se contrazic. Însă promit că dacă voi avea timp să-l termin, totul va arăta logic și ușor de înțeles.
Doamne ajută.
romeo
ianuarie 12, 2015 @ 2:47 pm
Cred ca este mult mai complicat decat se poate discuta .Studiile superioare sunt bune ,dar nu-ti asigura viitorul familiei (cel putin in tara noastra).Studiile nu sunt o garantie a faptului ca poti intretine o familie.Si daca e sa privim adevarul (la ora actuala si nu cred ca se va schimba ceva prea curand) cei care au studiat o viata 1,2,3 facultati ,mastere etc abia reusesc sa se mentina la suprafata.Sa renunti la o casatorie, avand ca pretext studiile ,este gresit in opinia mea.Trebuie sa primesti ce iti ofera Dumnezeu atunci cand iti ofera.
Tin sa te contrazic Dan.. Astazi, mai mult decat oricand ,ar trebui sa fie de actualitate.Lumea a decazut ,mai mult ca niciodata.Ori nu traim intr-o societate in care tinerii la 13-14 ani si-au inceput viata sexuala ? Astazi familia si casatoria trebuiesc promovate mai mult decat orice
sharbinsk
ianuarie 12, 2015 @ 3:23 pm
Are sens ce spune părintele și se completează cu alt articol al său, citat în campania aceasta, dar aș vrea să punem problema din mai multe direcții :
Nici facultatea nu mai e ce a fost, chiar dacă unele facultăți de stat organizează admitere.
Știu persoane care au terminat o facultate,la stat, la buget și lucrează la o casă la hypermarket.
[b]Le-o fi ajutat la ceva diploma sau a fost o pierdere de timp [/b]în care s-au lovit de ispitele aferente vieții studențești și-n care poate au căzut ?
De cei care termină la facultăți particulare nu mai vorbesc, [b]ideea e că o diplomă licență nu exprimă întodeauna nivelul intelectual al persoanei, dar, există persoane care fac dintr-o diplomă de facultate unul din criteriile [i]sine qua non[/i] în selecția partenerilor pentru căsătorie.[/b]
Nu vi se pare că o diplomă de facultate poate fi un criteriu ușor[b] înșelător[/b] când se clasifică oamenii ?
Cred că într-o campanie pro-căsătorie ar trebui cuprins și [b]apelul la sinceritate în evaluarea propriilor standarde și un realism al pretențiilor.[/b]
[b]Dacă diploma proprie a fost obținută la un SRL de cartier,la stat pe o specializare semi-obscură, sau exprimă un nivel mediocru potențat și prin eforturi ilicite(copiat,plagiat,plic,mersul cu miloaga la profesori), nu cred că ar trebui făcut caz de ea, și nici înlăturat un posibil partener de viață dacă lipsa diplomei e singurul criteriu la care nu corespunde.[/b]
Cam mulți se lasă înșelați de un carton și după rămân singuri, sau singure în cazul unor femei (supracalificate de data aceasta) de care am auzit și pentru care singurătatea nu e un deziderat.
Legat de cealaltă preocupare, meșteșugul, în România ministerul educației a batjocorit această ramură până de curând.Acum există grupuri școlare care au parteneriate de practică pentru tineri care muncesc de prin clasa a 10-a la firme și iau niște bănuți, ceea ce nu e rău.
Problema cu meșteșugul în România e că nu prea sunt locuri de muncă salariate convenabil în țară și mulți meșteri buni pe care-i știu au cam șters-o pe afară, iar tinerii care vor ieși de acum calificați vor avea căutare afară.
Distanța prea mare dintre soți și copiii e un alt flagel care roade viața familială în țară.
Situația e similară și-n Grecia Părintelui Paisie, care trece prin cea mai grea perioadă de la aderarea în U.E. în 1981, șomajul e mare, oamenii pleacă din țară, s-au înmulțit silniciile de tot felul și apetența spre a câștiga bani prin metode rapide și imorale.
Apoi mai vine și a 3-a problemă consistentă: [b]Care este mesajul Bisericii și al Părinților pentru o persoană care nu are nici studii superioare, dar nici un meșteșug fix și e prinsă în vatra satului său ?[/b]
Conform criteriilor „[i]nu ai facultate-nu știi meșteșug-nu te căsătorii ![/i]” acest tipar uman, întâlnit la noi în țară, ar fi aruncat în categoria nefrecventabililor sociali.
Dar excluderea nu-i oprește ceasul biologic și nici efervescența tinereții și nu-l ferește de căderea în păcate trupești poate chiar cu alții căsătoriți dar neglijați în goana după venituri.
Cum s-ar putea rezolva cazul unui asemenea om care se află într-un astfel de conflict ?
Știu că o singură învățătură a unui părinte tratată într-un articol, nu este exhaustivă, dar ar fi bine dacă am face o mini-dezbatere sau ne-am lămuri prin alte articole pe chestiune.
Adevăratul meșteșug pentru un creștin ar fi să evite să cadă în vreo fiță intelectuală și-n același timp să se cunoască pe sine și calitățile sale reale și să aleagă în funcție de aceasta.
Întrebarea e cum ?
Dan Sorin
ianuarie 12, 2015 @ 4:58 pm
„Conform criteriilor „nu ai facultate-nu știi meșteșug-nu te căsătorii !” acest tipar uman, întâlnit la noi în țară, ar fi aruncat în categoria nefrecventabili lor sociali.
Dar excluderea nu-i oprește ceasul biologic și nici efervescența tinereții și nu-l ferește de căderea în păcate trupești poate chiar cu alții căsătoriți dar neglijați în goana după venituri.
Cum s-ar putea rezolva cazul unui asemenea om care se află într-un astfel de conflict ?”
Așa cum se rezolvă cazurile celor cu loc de muncă stabil și care nu sunt în stare să își găsească pe cineva.
sdaniel
ianuarie 12, 2015 @ 6:54 pm
@Dan
„Acea indicație (a Sfantului Ioan Gura de Aur) despre vârsta optimă la care ar trebui să se căsătorească doi tineri nu mai este de actualitate pentru că s-a schimbat enorm contextul social/economic…. care a fost de bun augur până la începutul secolului XX, când industrializare a și nevoia de specializare prin învățământ a modificat ritmul vieții familiei, ca necesitate pentru supraviețuire….. Doar că acum nu se mai poate practica acest îndemn chiar dacă el poate avea succes în practică.”
Subscriu 🙂