Tie strig, Miluieste-ma!

Doamne de atatea ori mi se incetoseaza privirea, de atatea ori nu te mai simt, de atatea ori ma trezesc in negura pacatelor mele, care acopera Lumina Ta, Preafrumosul meu Domn! Privirea Ta dulce dispare din inima, si stapaneste o sete destul de mare! Pe tine te vreau Doamne! Nimic in lumea asta nu mi se pare mai frumos, decat a te avea pe Tine! Tu esti Dumnezeul celor blanzi si smeriti, Tu esti Dumnezeul celor drepti si curati cu inima!

Dar uite ca eu nu le am pe acestea, simt nevoia sa ma rog mai mult Tie, sa strig catre Tine cu multa umilinta: Doamne miluieste-ma! Si vreau sa te simt imediat! Dar cum bunule Dumnezeu sa te simt daca perdeaua pacatelor ce apasa pe mine este asa groasa? De-ar  fi macar o perdea. Eu stiu ca esti in inima si ca vrei sa ajung la Tine, dar cum daca eu nu dau perdeaua jos? Cum daca eu nu fac cele ale Tale, cum sa te simt? Offf neputintele mele Hristoase! Tu ma cunosti Preabunule, rupe perdeaua pacatelor mele cu Lumina Invierii Tale si ma ocroteste sub aripa Ta iubitoare si calda!

Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu! Sufletul imi e amarat de multe patimi sufletesti, la Tine o Buna Maica Nadejdea celor deznadajduiti strig eu, caci daca nu ai fi Tu, ce indrazneala am avea inaintea lui Dumnezeu!? Eu stiu ca inima ta Maica ne iubeste pe toti, si nu ne lasi cand strigam catre Tine! Intareste credinta mea cea mica, Mireasa, pururea Fecioara! Am hainele rupte Doamne! Da sunt rupte pentru ca viermii au ros la ele nespus de mult timp pana sa ma trezesc eu din somn. Vino Bunule, te acopar asa sa nu ingheti in sufletul meu…sa nu pleci din inima mea, off si stiu ca Tu nu pleci, ci pacatele mele ascund Lumina Lumii! Dar Tu Doamne biruitor esti si cel ce inalti capul meu! Tie strig: Miluieste-ma. In aceasta lume in care viata desfatata in placeri  este cea mai agreata, exista aici unul din sufletele care ard de dor dupa Lumina Ochilor Tai Preacurati….eu, bunule Hristoase, eu…

(Adrian)