Țigănușul meu credincios
Când eram mai mică, stăteam la bloc într-o zonă cu mai mulţi ţigani şi pe majoritatea copiilor îi trimiteau părinţii la cerşit şi îi băteau dacă nu aduceau bani. Printre aceşti copii era un băiat cam de vârsta mea. Mie îmi era milă de el şi de fiecare dată când ieşeam pe afară îi dădeam câte ceva, gândindu-mă că era şi el copil tot ca mine.
Era firav şi slăbuţ şi ne părea foarte rău de el, atât mie mie cât şi părinţilor mei. Ceilalţi îl izgoneau, având prejudecăţi. Îmi mulţumea de fiecare dată şi zicea: „Să-ţi ajute Dumnezeu!”. Eu pe atunci nu îl cunoscusem pe Dumnezeu, fiind foarte mică şi părinţii mei nepovestindu-mi foarte mult despre religie şi Dumnezeu.
Dar într-o zi, când veneam de la şcoală împreună cu un coleg, s-au luat nişte ţigani de noi şi atunci a venit Daniel, băiatul căruia îi dădeam de fiecare dată bani şi le-a zis să nu se mai ia de noi, că ei nu ştiu nimic. Şi am trecut liniştiţi. Atunci m-am gândit că pentru câţiva lei pe care i-am dat, acest băiat m-a salvat, să zicem, de la o agresiune fizică sau de la a auzi nişte înjurături.
În ziua de Sfântul Dumitru m-am întâlnit cu el la procesiune şi l-am văzut în general că vine la slujbe la catedrală. Este un băiat credincios şi îl apreciez, căci a dat dovadă de loialitate. Atunci mi-am dat seama cum Dumnezeu nu uită nicio faptă bună sau rea şi îţi dă întotdeauna după faptă şi răsplată. Sper că vă place mica mea poveste.
Doamne ajută! Vă doresc un An Nou fericit în care Dumnezeu să vă lumineze fiecare pas şi să vă dea toată dragostea lui.
(Nicoleta)
Natalia
ianuarie 4, 2012 @ 7:39 pm
O istorioara foarte calduroasa cu indemn la fapte bune!Mie mi-a placut mult.Sa ne ajute Dumnezeu pe toti sa facem cit mai multe lucruri bune,din toata inima noastra!
E adevarat ca faptele bune savirsite se intorc ca bumerangul inspre noi,niciodata nu ramin nerasplatite!Doamne ajuta!
elena nicoleta
ianuarie 4, 2012 @ 11:08 pm
pff.. emotionanta si minunata intamplare :)…ce frumos randuieste Dumnezeu lucrurile si cum invinge El prejudecatile..
Dan Tudorache
ianuarie 5, 2012 @ 11:03 am
Multumim pentru experienta impartasita Nicoleta!
Asta mi-a adus aminte de alta intamplare asemanatoare, traita si povestita de Parintele Cleopa:
”BUCURII SI NECAZURI
Nu putem trece sub tăcere necazurile pe care le suferea Mănăstirea Sihăstria, si mai ales staretul acestui sfânt asezământ, spre sfârsitul anului 1947, datorită unei vestite bande de tâlhari, care au prădat mănăstirile si oamenii din zona Neamt timp de peste 6 ani, făcând peste tot tulburare, pagubă si sminteală.
Mănăstirea Sihăstria si Schitul Sihla, în zona cărora se adăposteau hotii, au pătimit multe de la ei, fiind mai izolate de celelalte mănăstiri.
Îndată după sfintirea paraclisului, incinta mănăstirii a fost înconjurată de hoti. Credinciosii au fost retinuti în biserică sub amenintarea armelor, iar ei au luat tot ce au găsit mai bun în magazia mănăstirii.
Despre această întâmplare spunea Părintele Cleopa: ”Într-o seară, pe când eram staret si stăteam la slujba privegherii în biserică, a venit Baltă cu ai lui, m-au scos de la slujbă si mi-au cerut vin, mâncare si bani. Si fiindcă nu aveam nimic, m-au luat, m-au dus în pădure si m-au legat de un copac ca să mă împuste. Atunci unul dintre ei i-a spus celui mai mare: ”Nu îti aduci tu aminte cum ne dădea să mâncăm când era la stână? Si acum vrei să-l împusti?” Si s-au luat la ceartă între ei si au plecat în pădure, iar pe mine m-au dezlegat si am venit la mănăstire”.
A doua zi, Părintele Cleopa, întristat de toate acestea, s-a dus la Episcopul Valerie din Mănăstirea Neamt si i-a cerut sfat:
– Preasfintite, ce să facem să scăpăm mănăstirea de acesti hoti, care ne pradă si ne tulbură de sase ani?
– Părinte Cleopa, stii ce să faceti? Să faceti privegherea Acoperământului Maicii Domnului în fiecare marti seara si să cititi ziua si noaptea la Psaltire în biserică câte două ore fiecare, de la staret până la ultimul frate. Dacă veti face asa, Maica Domnului va îndepărta pe acesti hoti si vă va binecuvânta cu tot ce aveti trebuintă, iar mănăstirea va fi păzită de orice primejdie!
Auzind aceasta, staretul Cleopa a rânduit să se facă privegherea Acoperământului Maicii Domnului în mod regulat, marti seara, iar Psaltirea să se citească neîncetat în biserică, când nu este slujbă. Această rânduială se respectă nestirbit până astăzi, iar acei răufăcători au fost prinsi si pedepsiti după lege. De atunci Mănăstirea Sihăstria a fost păzită de toate primejdiile, cu rugăciunile Maicii Domnului, protectoarea acestui sfânt lăcas.”