Tinereţe
Tinerete…
Tinereţe, leagăn dulce, care legeni omenirea, Pîn’ la tine nu-mi ajunge nici condeiul, nici gîndirea. Cine te-a trăit odată, nimic n-are mai de preţ decît dulcea amintire a trecutei tale vieţi.
Nu e grai să poată spune, nici condei să poată scrie, tinereţe, tinereţe, viaţa ta de poezie… Viaţa ta – grădină sfîntă – cu flori mii, în mii de feţe, e fermecător de dulce, tinereţe, tinereţe…
Tinereţe! O, ce dulce e viaţa ta de vis, cînd tu faci întotdeauna ceea ce Iisus a zis… Cînd în ritmul cald al slovei şi-n al notei picur dulce tu slăveşti cu heruvimii Jertfa sfîntă de pe cruce, şi mireasma ta din suflet – zări de sfinte dimineţe – Răspîndeşte lumii pacea, sfîntă eşti tu, tinereţe…
Şi nepreţuit de scumpă eşti atuncea cînd îţi pui focul dragostei la crucea lui Iisus şi-n slujba Lui. Cînd Îl cînţi în mii de chipuri şi-L slăveşti în mii de feţe, ce-i mai dulce decît tine, tinereţe, tinereţe?…
Cînd Îl cînţi cu glas de înger şi-L înalţi mai sus de soare, tinereţe, tinereţe, cine te-ar întrece oare?… Chip sublim cu raze sfinte, ce străluce-n mii de feţe, mult mai mult decît frumoasă… tinereţe, tinereţe…
Tinereţe, viaţă sfîntă, zi de vară, cer senin, cînd însemn aceste rînduri, cîte-n minte nu-mi mai vin?… Cînd cîntam cu glas de înger pe sub bolta de jugaştri, cu mînuţe-mpreunate şi cu ochii mici, albaştri, străbăteam frunzişul verde, floarea albă ca şi crinii, şi cîntam pe cînd, din ramuri, flori ningeau din crengi mălinii, aninîndu-se ca roua, în a mele bucle creţe… … O! Viaţa ta cea dulce, tinereţe, tinereţe…
Tinereţe, floarea vieţii, roi de dulci şi mîndre clipe, tu dai visului putere şi dai gîndului aripe… Tu m-ai înălţat încetul, sus, cu mult mai sus de stele… … Tinereţe, tinereţe, cuibul versurilor mele…
O, ce dulce şi senină e viaţa tinereţii Atunci cînd Stăpîn îi este Domnul morţii şi al vieţii… Înger sfînt, cu harfă dulce, care cîntă-n mii de feţe, E viaţa ta senină, Tinereţe, tinereţe…
Georgiana
iunie 12, 2009 @ 9:06 am
Iubesc aceste versuri..ma regasesc in aceasta poezie
sper si celorlalti sa le placa..
si va trimit si voua un site unde gasiti poezii crestine,precum si pe aceasta.
http://poezie-crestina.trei.ro/
Cum spunea un autor: ,,Poemul se cuvine sa fie ca o stea; e o lume si pare un diamant”
myriam
iunie 16, 2009 @ 4:39 pm
super poezile
Monica
iunie 16, 2009 @ 5:02 pm
Visurile tineretii- N.Lenau
Cel tanar crede viata o gradina,
Sagalnic, zorile-i zambesc mereu ;
In el totu-i nadejde si lumina.
Cer ii e lumea – omul, Dumnezeu!
Lin, boarea diminetii ii presara
Cu deget bland in plete trandafiri ;
Mangaietoare pasari l-impresoara
Cu minunate glasuri si-mboldiri.
Nu tulbura pe oaspetii de-o clipa
Ai tineretii. Umbla-ncet, sfios !
Visarile ce-n zori se infiripa
Sunt tot ce are viata mai frumos.
Realitatea insa izgoneste
Cu pasu-i greu si pasari si visari;
Si plin de teama tanarul priveste
Cum toate zboara si se pierd in zari.
In romaneste de Lazar Iliescu
Badea Patricia
noiembrie 16, 2011 @ 4:11 pm
O poezie superba scrisa de Sf Ioan Iacob Hozevitul:
O, om!… ce mari raspunderi ai
De tot ce faci pe lume!
De tot ce spui în scris sau grai,
De pilda ce la altii-o dai,
Caci ea mereu spre iad sau rai
Pe multi o sa-i îndrume!
Ce grija trebuie sa pui
In viata ta, în toata,
Caci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus… si-n veci nu-l mai adui,
Dar vei culege roada lui
Ori viu, ori mort odata.
Ai spus o vorba – vorba ta,
Mergând din gura-n gura,
Va veseli sau va-ntrista,
Va curati sau va-ntina,
Rodind samânta pusa-n ea
De dragoste sau ura.
Scrii un cuvânt – cuvântul scris
E-un leac sau e-o otrava!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
Ramâne-n urma-un drum deschis
Inspre Infern sau Paradis,
Spre-ocara sau spre slava.
Spui o cântare – viersul tau
Ramâne dupa tine
Indemn spre bine sau spre rau,
Spre curatie sau desfrau,
Lasând în inimi rodul sau
De har sau de rusine!
Arati o cale – calea ta
In urma ta nu piere.
E calea buna sau e rea,
Va prabusi sau va ’nalta,
Vor merge suflete pe ea
Spre rai sau spre durere.
Traiesti o viata – viata ta
E una, numai una;
Oricum ar fi, tu nu uita,
Cum ti-o traiesti, vei câstiga
Ori fericirea-n veci prin ea,
Ori chin pe totdeauna!…
O, om!… ce mari raspunderi ai,
Tu vei pleca din lume!
Dar ce scrii azi, ce spui în grai,
Ce lasi prin pilda care-o dai,
Pe multi, pe multi, mereu spre rai
Sau iad o sa-i îndrume.
O, nu uita!… fii credincios,
Cu grija si cu teama!
Sa lasi în urma luminos
Un grai, un gând, un drum frumos! –
Caci pentru toate, ne-ndoios,
Odata vei da seama!…