Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Au trecut aproape cinci ani de când administrăm acest site, care la început a fost un blog. Am început să vorbim despre Dumnezeu pe internet atunci când blogosfera ortodoxă era încă la început și am beneficiat de acest avantaj al primilor veniți. După tot acest timp aș vrea să vă împărtășesc unele gânduri, care poate vă vor fi de folos în activitățile voastre.

Așa cum am mai spus-o și în alte ocazii, am pornit acest site doar pentru că îmi doream să vorbesc oamenilor despre Dumnezeu, să le împărtășesc ceea ce eu am trăit și am simțit. Am resimțit această nevoie de a suplini ceea ce-mi lipsește... și așa am început să scriu. Mi s-a alăturat Dan, apoi Talita și mulți alți tineri care au scris articole și ușor ușor lucrurile au evoluat.

Totuși deși eu și Dan, uitându-ne în urmă, putem vedea destule lucruri bune, eu personal am și unele regrete. În primul rând recunosc faptul că o comunitate nu se poate forma online. Nicidecum. Deși astăzi se vorbește despre astfel de comunități, ele nu pot fi o familie, așa cum este o parohie. Întâlnirile online vor rămâne mereu doar frânturi neconvingătoare ale întâlnirilor reale.

Au trecut 5 ani de zile și nu pot vorbi despre o familie Otodoxia Tinerilor, pentru că nu ne leagă nimic mai mult decât discuțiile pe care le-am avut la unele articole. Sunt tineri care s-au împrietenit unii cu alții prin acest site, sunt mici grupuri de oameni care s-au apropiat. Dar aceste mici grupuri nu s-au reunit într-o familie, și o să vă explic de ce.

Totuși după 4 tabere organizate de asociația noastră și două la care am participat printr-un grup de tineri la taberele de la Mănăstirea Oașa, pot spune că s-au legat câteva prietenii în mediul real. Puține, firave... abia abia se întrevăd. Dar realizez din ce în ce mai mult ce greu este să legi o comunitate, o familie.

Cele mai mari impedimente în acest sens sunt: spațiul și timpul. Indiferent în câte tabere am merge unii cu alții odată la 2-3 luni, dacă ne despart sute de kilometri sau chiar mii, atunci prieteniile au de suferit. Site-ul nostru are cititori din toate orașele țării, dar și din diaspora, dar nu putem spune că suntem o familie adevărată, ci doar cititori care ne-am întâlnit ocazional pe un site.

Iată de ce parohia rămâne singura alternativă viabilă pentru o adevărată familie ortodoxă. Parohia reunește creștinii dintr-un spațiu apropiat bine delimitat. Aici creștinii stau foarte aproape unii de alții, la câteva minute. Aici trăiesc, aici au familiile, iar serviciul sau școala se află în aceeași zonă apropiată. Se pot aduna ușor, se pot ajuta rapid, se pot uni pentru o anumită cauză, depășind mult mai ușor spațiul și timpul.

O turmă trebuie să aibă și un păstor, așa cum o familie își are capul ei: tatăl, și toți se adună în jurul lui. Am observat că un grup nu se poate lega singur, ci doar printr-o persoană. Dacă pui la un loc o sută de tineri și vrei să-i unești, n-ai să poți face acest lucru de la sine, fără să impui asta, fără să încerci explicit acest lucru. Tinerii se vor apropia unii de alții și vor forma „bisericuțe”, mici grupuri formate după gusturile și interesele lor. Dar aceste grupuri nu se vor uni dacă nu au interes comun. Și chiar dacă l-ar avea ele trebuie să se unească prin cineva, printr-o persoană.

Conducătorul este liantul grupului. Preotul este liantul parohiei. Prin preot credincioșii se unesc unii cu alții, așa cum întreaga omenire se unește în Hristos și prin Hristos. Preotul îl simbolizează chiar pe Iisus Hristos atunci când se află în mijlocul parohiei sale. El îi unește pe toți prin Duhul Sfânt care lucrează în inima sa.

Oricât de multe ne-am chinui noi asociațiile și fundațiile ortodoxe să propovăduim credința în Dumnezeu, totuși nu putem fără parohii și episcopii, familiile lui Dumnezeu cele mai apropiate de casa omului.

Nu cred în comunitățile ortodoxe care n-au și un centru liturgic, care nu se adună în jurul unui preot, în jurul unui altar. În parohie oamenii nu sunt invitați la discuții ci în primul rând la masă, la a gusta real din Trupul și Sângele Domnului, și abia apoi la discuții. Oamenii trebuie hrăniți la propriu cu Dumnezeu.

Oamenii trebuie să-și vadă păstorul, să-l simtă, să-l atingă, să-i sărute mâna, să-i ofere daruri, să primească daruri de la el, să-l salute respectuos, să-i vadă chipul feței, să-i simtă duhul, să-i cunoască sufletul.... să știe familia, să știe unde-i casa lui... să-l caute...

Iată de ce cred că o comunitate online este foarte limitată în propovăduirea Evangheliei.

Setea și foamea din om îl face să-și dorească și ceva material, nu doar sfaturi și cuvinte, ci și pâine și Duh Sfânt. Ori blogosfera ortodoxă nu va putea da niciodată pâinea vieții veșnice și nici pe Duhul Sfânt.

Întâlnirile reale dintre oameni nu vor putea fi niciodată înlocuite de relațiile virtuale, fie ele și video sau chiar prin holograme care aduc persoana prezentă în casa noastră. Sufletul știe și simte că acel om nu este prezent fizic lângă noi și dorul de el îl va sâcâi în continuare.

Blogosfera ortodoxă nu poate decât să trimită pe oameni în biserici, către preoți, către sfinți, către Maica Domnului, către o relație reală cu Hristos. Blogosfera ortodoxă a crescut și s-a maturizat, dar mai este loc mult de creștere și îmbunătățire a mesajului site-urilor. Totuși acești 7-8 ani ne-au arătat și limitările propovăduirii online.

Fiecare creștin ar trebui să se simtă parte din parohia lui, din familia lui Dumnezeu cea mai apropiată de casă. Adeziunile de membri la diferite fundații și asociații nu pot ține loc de adeziunea la un spațiu liturgic și dumnezeiesc, așa cum este Biserica lui Hristos în care toți am intrat prin Botez.

Mi-aș fi dorit să facem mai mult și mai bine... dar limitările întâlnirilor virtuale ne fac neputincioși.

Sper ca Domnul să formeze cât mai multe familii duhovnicești în parohiile satelor și orașelor noastre. Sper deasemenea să educe Domnul cât mai mulți păstori buni, pentru a coagula în jurul lor familii sfinte.

Doar așa ne putem mântui.

Online nu se va mântui nimeni!

Hristos a înviat!

 

(Claudiu Balan)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Revista Creatorul Universului

Pr. Crăciun Opre

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Tabere

Pelerinaj Israel (24 feb.- 1 martie 2019). Asociația Ortodoxia Tinerilor în colaborare cu Basilica Travel.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești