Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Dumnezeu, care L-a părăsit pe Hristos pe cruce, nu e cu totul absent şi pentru noi? Un lucru pe care nu vrem să-l înţelegem, pe care nu-l înţelegeau nici contemporanii Domnului. Cei ce aşteptau venirea lui Mesia în slavă. Ce nu puteau înţelege ei, ce nu putem înţelege noi: că Dumnezeu, cum spune Kierkegaard, nu e un imens papagal roşu.

Dacă în piaţă ar apărea dintr-odată şi din senin o uriaşă pasăre violent colorată, de bună seamă că toată omenirea s-ar nãpusti să vadă şi ar pricepe că nu e lucru obişnuit. Credinţa, pocăinţa în felul acesta ar fi prea uşoare. Mură-n gură. Na-ţi paraua, dã-mi sarmaua. Ni se cere însă a crede în deplină libertate şi s-ar zice că - mai rău decât atât - scenariul se desfăşoară als ob (ca şi cum) am fi nu numai pe deplin abandonati, ci şi că - pe deasupra, colac peste pupăză - pronia dinadins face totul ca să nu credem; îi place - zice-s-ar - să acumuleze piedicile, să ne înmulţească riscurile, să adune argumente pentru a preface bine intenţionata dorinţă de evlavie în imposibilitate.

Drumurile care duc spre credinţă poartă aceleasi nume, toate: pariu, aventuri, incertitudine, cuget de om nebun.

Dostoievski : dacă Dumnezeu n-a coborât de pe cruce, pricina este că voia să-l convertească pe om nu prin constrangerea unui miracol exterior evident, ci prin libertatea de a crede şi dându-i prilejul de a-şi manifesta îndrăzneala.

Când i se spunea Domnului pe Golgota: mântuieşte-te pe tine şi atunci vom crede, greşeala era de fapt de ordin lingvistic, se judeca în temeiul unei confuzii de termeni. Dacă s-ar fi coborât de pe cruce nu mai era nevoie să se creadă, ar fi avut loc doar recunoaşterea unui fapt (ca în cazul papagalului rosu: coborârea de pe cruce ar fi constituit un irezistibil papagal roşu).

Ni se cere - invitaţie la temerară vitejie şi palpiranrã aventură - ceva mai tainic şi mai ciudat: să contesrăm evidenţa şi să acordăm încredere unui ne-fapt.

Pe căi ocolite lucrează. Căi de nepătruns zic Francezii. Iar Englezii şi mai precis: se mişcă într-un mod misterios.

Leon Bloy: ,,O, Hristoase, care te rogi pentru cei ce te răstignesc şi-i răstigneşti pe cei ce te iubesc l“.

(Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii)

Concluzia din spusele dragului nostru părinte Nicolae, ar fi ca Dumnezeu ne pune piedici în a crede ceva pentru ca noi să avem răsplată şi mai mare, să învăţăm să credem şi mai mult. Când am ajuns la acest stadiu apar alte piedici, alte impedimente şi realităţi (evidenţe) care ne-ar împiedica să credem că Dumnezeu poate rezolva problema. Dacă reuşim iar să fim consecvenţi în rugăciunile noastre şi bineînţeles şi răbdători atunci asistăm din nou la o minune. Dumnezeu, în ciuda tuturor aparenţelor, intervine şi rezolvă totul. Fiecare obstacol sau piedică, orice risc asumat pentru încrederea pe care ne-am pus-o în Dumnezeu ne va fi temelie neclintită a credinţei atunci când promisiunea va deveni fapt.

Făcând totul ca să nu credem defapt Dumnezeu ne antrenează în credinţă, ne arată loialitatea şi înţelepciunea cu care aşează toate lucrurile la locul lor, la vremea potrivită. (Claudiu)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Revista Creatorul Universului

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești