Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Mai jos am făcut un tabel unde putem vedea mai clar şi mai sintetizat diferenţele doctrinare între Biserica Ortodoxă, Biserica Catolică şi Bisericile Protestante

Subiect Ortodoxia Catolicismul Protestantismul
Iconografie
Succesiunea Apostolica - transmiterea harului preoţiei de la apostoli către episcopi şi de la aceştia către preoţi şi diaconi. Este definitorie pentru credinţa ortodoxă, asigurând continuitate cu Biserica întemeiată de Hristos. La fel ca şi în Ortodoxie, este de o importanţă vitală pentru biserică. Cu excepţia Anglicanilor şi a câtorva Luterani, această idee este în general respinsă. E mai important accentul pe continuitatea învăţăturii apostoleşti, decât pe succesiunea directă după har.
Biblia - cărţile pe care le cuprinde (Canonul Sfintei Scripturi) Biserica Ortodoxă acceptă cele 39 de scrieri ale Vechiului Testament şi cele 27 ale Noului Testament dar în plus acceptă şi o colecţie de cărţi care nu se află în Biblia Ebraică. Aceste sunt cunoscute cu numele de carti deutero-canonice. (deuterocanon înseamnă al doilea canon) La fel ca şi în Biserica Ortodoxă. Protestanţii resping cărţile deuterocanonice ca nefiind inspirate şi le numesc apocrife.
Preoţia Episcopii, preoţii şi diaconii trebuie să fie bărbaţi. Preoţii şi diaconii se pot căsători înainte de hirotonie, dar nu după. Episcopii pe de altă parte, trebuie să fie monahi. Tot clerul trebuie să fie de parte bărbătească. Preoţi şi episcopii trebuie să fie celibatari, cu excepţia Bisericilor Catolice de Rit Răsăritean, care permit căsătoria clericilor înainte de hirotonie. Majoritatea protestanţilor nu trebuie să fie celibatari pentru a fi aleşi în cler. Multe biserici practică şi hirotonirea femeilor. Problema femeilor-episcop este încă dezbătută în Biserica Anglicană.
Euharistia (semnificaţie) Denumită şi Trupul şi Sângele Domnului sau Sfânta Euharistie. Este împărtăşirea reală din Trupul şi Sângele lui Hristos Cel mort şi înviat, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Denumită şi Sacrificiu Euharistic sau Missa. Are aceeaşi semnificaţie ca şi-n Biserica Ortodoxă. Euharistia ca şi Botezul este doar un simbol al harului. Natura de jertfa a Euharistiei este respinsă.
Prezenţa lui Hristos în Euharistie În timpul Sfintei Liturghii preotul invocă Duhul Sfânt pentru a preface Cinstitele Daruri (pâinea şi vinul) în chip real în Trupul şi Sângele lui Hristos. Modalitatea precisă prin care aceasta se întâmplă este o taină dumnezeiască. La fel ca şi în Ortodoxie, preotul invocă pe Duhul Sfânt în timpul Missei. Totuşi sfinţirea darurilor devine efectivă prin Preot, care acţionează în Persoana lui Hristos. Pâinea şi vinul se schimbă în mod real în Trupul şi Sângele Mântuitorului, iar această schimbare se numeşte transsubstanţiere (la vedere darurile rămân la fel, dar substanţa lor se schimbă) Pâinea şi vinul sunt simbolice şi nu îşi schimbă substanţa. Totuşi sunt mai multe păreri în Protestantism în privinţa acestui subiect. (Anglicanii acceptă punctul de vedere catolic, pe când baptiştii îl neagă.)
Primirea Sfintei Euharistii de către credincioşi

Sfânta Euharistie se oferă celor botezaţi şi doar după mărturisirea păcatelor în Taina Spovedaniei şi după primirea binecuvântării de la duhovnic.

Mirenii ortodocşii se împărtăşesc deodata cu Trupul şi Sângele Domnului, iar clericii se împărtăşesc cu fiecare, separat, din Trupul de pe Sfântul Disc şi din Sângele din Sfântul Potir.

Sfânta Euharistie se oferă celor botezaţi fără condiţionarea mărturisirii păcatelor în Taina Spovedaniei. Creştinii primesc doar Trupul (pâinea) iar preoţii se împărtăşesc cu Sângele (vinul). Unele Biserici Catolice se împărtăşesc din ambele. Euharistia este oferită tuturor creştinilor care se simt pregătiţi s-o primească. Marea majoritatea a protestanţilor se împărtăşesc şi dim pâine şi din vin.
Duhul Sfânt Este a treia Persoană a Sfintei Treimi, purcezând din Tatăl, conform Crezului Niceo-Constantinopolitan (Sinodul I si II ecumenic). Tatăl trimite pe Duhul Sfânt prin Fiul. Duhul Sfânt purcede şi de la Tatăl şi de la Fiul. Această adăugire este numită Filioque, care înseamnă şi de la Fiul. Aceeaşi credinţă cu cea din Biserica Catolică.
Sfintele Taine Biserica Ortodoxă are 7 Sfinte Taine şi mai multe ierurgii. Aceste taine sunt: Botezul, Mirungerea, Euharistia, Spovedania, Cununia, Maslul şi Hirotonia. Biserica Catolică are aceleaşi Sfinte Taine ca şi în Biserica Catolică, doar că Mirungerea este numită de ei Confirmare, şi nu se face imediat după Botez, ci după vârsta de 7 ani. Bisericile Protestante au două Taine: Botezul şi Euharistia numită şi Sfânta Comuniune sau Cina Domnului.
Efectul Sfintelor Taine Prin Sfintele Taine creştinii se împărtăşesc de Harul lui Dumnezeu şi se întăresc pentru a face binele, având ca ultim scop îndumnezeirea. Sfintele Taine sunt semne eficiente ale harului. Ele sunt instituite de Hristos şi predate Bisericii, prin care viaţa veşnică este oferită nouă. Sunt multe opinii despre Sfintele Taine în Bisericile Protestante. Totuşi majoritatea teologilor protestanţi văd Tainele ca simboluri sau reamintiri are harului care deja ni s-a oferit.
Mântuirea Mântuirea este iubirea exprimată prin fapte bune şi este văzută ca un proces de lungă durată. Scopul cel mai înalt al creştinului ortodox este îndumnezeirea. La această comuniune cu Dumnezeu se ajunge prin asceză (lăsarea păcatelor, post, rugăciune, vorbirea cu Dumnezeu, citirea Sfintei Scripturi şi scrierilor Sfinţilor Părinţi, etc.) Suntem salvaţi (mântuiţi) prin har dar şi prin meritele pe care le obţin prin faptele bineplăcute înaintea lui Dumnezeu. Ca şi în Ortodoxie mântuirea este văzută mai mult ca un proces de lungă durată decât ca un eveniment. Mântuirea este darul gratuit şi nemeritat oferit de Dumnezeu omului. Se obţine doar prin credinţa în Hristos. Prin jertfa lui Hristos devenim plăcuţi înaintea lui Dumnezeu şi justificaţi înaintea Lui.
Sfinţii Oameni cu viaţă bineplăcută înaintea lui Dumnezeu care au ajuns la o stare duhovnicească înaltă. Sfinţii sunt persoane prin care Dumnezeu îşi face cel mai uşor voia şi prin care a lucrat mântuirea altor oameni. Sfinţii, sunt mijlocitori înaintea lui Dumnezeu pentru cei de pe pământ.. La fel ca în Biserica Ortodoxă. Pentru ca o persoană să fie sanctificată este necesar să fi făcut cel puţin două minuni verificabile ca urmare a mijlocirii către Dumnezeu pentru alţi oameni. Toţi creştinii sunt sfinţi, chemaţi să urmeze (imite) pe Hristos. Doar Hristos este Mijlocitor între om şi Dumnezeu.
Primatul Papal Episcopul Romei are o întâietate de onoare, atunci când este ortodox. În prezent autoritatea lui nu este efectivă pentru că papalitatea trebuie să se conformeze cu dogmele credinţei ortodoxe. Astfel autoritatea Papei nu este cu nimic mai mare decât cea a oricărui episcop din orice parte a Bisericii. Papa este Vicarul lui Hristos, capul Bisericii văzute pe pământ şi succesor spiritual al Sfântului Apostol Petru. Are autoritate supremă în întreaga creştinătate, chiar şi peste Conciliile Bisericii. Papa este conducătorul Bisericii Catolice, neavând niciun drept să vorbească în numele Bisericii ca Întreg.
Infailibilitatea Papală Infailibilitatea papală este respinsă. Duhul Sfânt este cel care călăuzeşe întreaga Biserică pe Calea Adevărului (de exemplu prin Sfintele Sinoade). Biserica Ortodoxă recunoaşte primele şapte Sinoade Ecumenice (325 - 787) ca fiind infailibile. Papa este infailibil atunci când, prin Duhul Sfânt, defineşte o normă de credinţă sau de moralitate, ce trebuie respectată de membrii bisericii. Această afirmaţie de mai sus este o dogmă în Biserica Catolică şi ca urmare trebuie mărturisită prin credinţă. Protestanţii resping şi ei infailibilitatea papală. Singura sursă de învăţături infailibile este Sfânta Scriptură.
Conducerea Bisericii Biserica Ortodoxă este formată din mai multe Biserici Autocefale surori (Biserica Ortodoxă Română, Rusă, Bulgară, Cipriotă, etc.), fiecare condusă de Adunarea episcopilor (Sinodul). Sfântul Sinod al fiecărei Biserici este îndrumat de Duhul Sfânt pentru luarea deciziilor corecte. Toţi episcopii sunt egali după har. Patriarhul Bisericii Autocefale este preşedintele Sfântului Sinod, egal după har cu ceilalţi episcopi, dar având atribuţii specifice.

Conducătorul Bisericii Catolice la nivel mondial este Papa, infailibil în deciziile sale.

Episcopii (sau arhiepiscopii) sunt conducători ai bisericilor locale având în subordinea lor un număr de parohii. Toţi episcopii sunt egali între ei şi se subordonează Papei.

Papa este ajutat la nivel consultativ în slujirea sa de un număr de cardinali care formează Colegiul Cardinalilor. Aceaştia sunt aleşi din rândul episcopilor şi arhiepiscopilor.

Unele Biserici protestante au o formă ierarhică de conducere (prin episcopi) similară cu cea a Bisericii Catolice, altele au o formă congregaţională. Altele au o combinaţie între cele două. Bisericile protestante au o ierarhie mai puţin definită.
Purgatoriul

Învăţătură respinsă de Biserica Ortodoxă. Mântuirea şi curăţirea de păcate se face aici pe pământ prin pocăinţă, fapte bune şi împărtăşirea de Sfintele Taine ale Bisericii.

Pomenirea morţilor şi rugăciunile de iertare a păcatelor lor aduse înaintea lui Dumnezeu în sfintele slujbe privesc doar păcatele de o gravitate mai restrânsă, şi nu păcatele de moarte.

Este un loc de pregătire şi curăţire pentru intrarea în împărăţia cerurilor. De asemenea, un loc în care pedeapsa pentru păcatele scuzabile poate fi ispăşită. Învăţătura respinsă de Bisericile Protestante. Moartea lui Hristos pe cruce este de ajuns pentru scăparea de pedeapsă pentru păcatele noastre.
Căsătoria şi divorţul Cununia este unirea tainică între bărbat şi femeie după modelul unirii dintre Hristos şi Biserica Sa. Divorţul este acceptat doar în caz de adulter.

Casătoria este un contract indestructibil între bărbat şi femeie după modelul unirii dintre Hristos şi Biserica Sa.

Divorţul este acceptat doar dacă există impedimente canonice ca această căsătorie să continue. În acest caz se poate oferi o anulare.
Căsătoria este un contract dar nu este indestructibil. Divorţul este descurajat dar este permis cu îngăduinţă pentru firea umană slabă. Unele denominaţiuni permit recăsătorirea în Biserică.
Maria - Născătoarea de Dumnezeu - Urcarea la cer Biserica Ortodoxă afirmă că Maica Domnului a fost născută de părinţii ei în chip omenesc. Ea a suferit moartea fizică, la fel ca toţi oamenii, dar trupul şi sufletul ei au fost ridicate de Hristos la cer, în sânul Sfintei Treimi. Imaculata concepţie este dogma prin care Maica Domnului ar fi fost ferita de pacatul stramosesc, ca s-ar fi nascut asemenea Mantuitorului, prin umbrirea Sfantului Duh, iar nu prin impreunare trupeasca. Biserica nu s-a hotărât dacă Maica Domnului a fost supusă morţii fizice, dar ridicarea la cer este considerată dogma ca şi cea cea de mai sus. Imaculata concepţie este necesară pentru că oamenii moştenesc nu numai o fire păcătoasă dar şi vina păcatului, astfel Maria fiind născută fără păcat a putut da naştere şi lui Hristos fără vina păcatului. Imaculata concepţie este respinsă, la fel şi ridicarea la cer. Maria nu este fără de păcat. Singurul fără de păcat este Hristos.
Venerarea Maicii Domnului Maria este venerată ca Născătoarea de Dumnezeu (Theothokos) asta însemnând că Maria a născut pe Dumnezeu întrupat ca om, nu doar pe Omul-Hristos. Cele două firi, ale lui Hristos, dumnezeiească şi omenească sunt de nedespărţit. Maria este venerată ca Născătoarea de Dumnezeu, dar se foloseşte mai degrabă apelativul de Mama a lui Dumnezeu. În plus Maica Domnului s-a arătat ea însăşi lumii prin mai multe apariţii minunate. Maria a fost o femeie sfântă care a fost aleasă să nască pe Fiul lui Dumnezeu. Pururea fecioria ei şi mijlocirea către Dumnezeu este negată de protestanţi.
Dumnezeiasca Revelaţie Sursele Revelaţiei sunt Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Sursele Revelaţiei sunt Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie şi Magisteriul (autoritatea de a interpreta în mod autentic cuvântul lui Dumnezeu scris sau transmis, încredinţată numai magisteriului viu al Bisericii) Sfânta Scriptură este singurul ghid infailibil şi autoritatea supremă în materie de credinţă creştină şi de exercitarea ei în practică.
Cultul Bisericii şi Sfânta Liturghie Centrul spiritualităţii ortodoxe este Sfânta Liturghie. Cultul Bisericii se concentrează în jurul Missei Catolice. Există mai multe tipuri de cult (închinare). Bisericile Penticostale se manifestă mai exhuberant, cu exaltări, pe când Biserica Anglicană are un cult mai tradiţional, mai pios.
Subiect Ortodoxia Catolicismul Protestantismul

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Revista Creatorul Universului

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești