Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Prea multe reguli. Capitalismul, democrația și globalizarea relațiilor economice ne-au adus prea multe reguli. Așa de multe reguli încât ne așteptăm ca legile să reglementeze tot, de la A la Z. Așteptăm de la instituțiile statului să ne spună ce este bine și ce este rău. Nu ne mai punem nădejdea în gândirea noastră, în conștiință, în sfaturile bătrânilor, în experiența înaintașilor... Nu ne mai punem nădejdea nici în Dumnezeu.

Dacă pleci de acasă fără telefon, încep să-ți invadeze mintea tot felul de gânduri care-ți zic: „Dacă se întâmplă ceva cu cei dragi ai tăi, și tu nu ai telefonul la tine. Dacă te sună cineva important. Dacă pierzi un client care ți-ar putea aduce pâinea. Dacă pierzi un telefon care ți-ar aduce un serviciu. Dacă i se întâmplă copilului tău ceva la școală... Dacă te sună șeful și apoi zice că nu vrei să-i răspunzi... Dacă... și iar dacă....

Am ajuns atât de dependent de telefon încât dacă-mi dau întâlnire cu un prieten în Galați, la câteva minute de casă, îl sun repede când ajung acolo. Mi-am pierdut răbdarea și credința în Dumnezeu. Tehnologia ne lasă falsa și puternic mincinoasa impresia că viața este în mâinile noastre și că eu prin telefonul mobil schimb lumea doar prin cuvinte.

Citeam acum câteva săptămâni într-o carte cum cavalerii domnitorului Vlad Țepeș au plecat din Țara Românească pe cai până în Moldova ca să-l caute pe domnișorul Vlăduț. Cineva a auzit de prin zvonuri că Vlăduț s-ar afla prin Moldova. Unde anume, nu se știa. Cavalerii au urcat pe cai și au plecat la drum să-l caute. Fără telefoane, fără gps, fără șosele asfaltate, fără indicatoare la fiecare intersecție, fără automobile acoperite, fără încălzire în scaune, fără sistem audio 5+1 al mașinii conectat prin bluetooth la Youtube-ul de pe telefon, fără mâncare de drum, fără o destinație finală fixă, fără rezervări online, dar cu multă dorință de a-l găsi. Prin ploaie, vânt, frig, ceață, prin soare și arșiță, prin munți, prin trecători, prin sate, pe câmpuri, prin grădini... , poposind la hangii sau la oameni ospitalieri, mâncând ce li se pune înainte, dormind în condițiile date... și întrebând din sat în sat, de la om la om unde s-ar aflat Vlăduț.

Tehnologia are ca scop să ne ușureze de cele materiale pentru a avea timp mai mult pentru cele duhovnicești, dar nicidecum invers: să avem mai mult timp pentru plăcerile trupului. Cine mai pleacă astăzi la drum, câteva sute de kilometri, cu 2-3 haine într-un rucsac, fără să-și programeze nimic, lăsându-se în mâinile lui Dumnezeu?

Mi-aduc aminte de Sfântul Luca al Crimeei care a plecat la Moscova pentru o operație la ochi și nu avea bani deloc, nici de drum, nici unde să stea, nici poate ceva pentru doctori. S-a urcat în tren și a nădăjduit în Dumnezeu că-l va ajuta și toate s-au așezat. A ajuns cu bine, a avut unde să doarmă, a făcut operația, a avut ce mânca și s-a întors și acasă cu bine.

Aceste exemple nu încurajează lenea și indiferența față de viitoarele noastre acțiuni ci arată că omul este mai puternic atunci când nădăjduiește în Dumnezeu decât în propriile sale puteri și în tehnologie.

Afluxul puternic de informații ne schematizează viața așa de mult încât totul trebuie să se desfășoare unor reguli.

Un creștin care nădăjduiește în Dumnezeu ar trebui să nu-și încuie casa și nici mașina. Un creștin adevărat nu se teme de ceea ce-i poate fura hoții, pentru că ce este mai de preț pentru el, este în sufletul lui. Un creștin adevărat nu are mare averi pe care să le protejeze, pentru că le-a dăruit celor în nevoi.

Nici bisericile n-ar trebui închise, ci ar trebuie înconjurate de credința și nădejdea celor din parohie că Dumnezeu va păstra neatins jerfelnicul Său pământesc. Asta e o mare sminteală pentru lume! Cum să nu încui mașina, casa, biserica? Cum să nu te protejezi?

Ba ne protejăm! Cred Doamne cu adevărat că Tu ai putere să ocrotești casa Ta cea sfântă. Așa ne protejăm!

Sparge biserica. Foarte bine. Fură tot ce este de aur. Foarte bine, facem Sfânta Liturghie în potire de ceramică. Fură icoanele de argint. Foarte bine, ne închinăm la cele de lemn. Dacă s-a ajuns să o spargă înseamnă că noi cei din parohie dormim când mergem la biserică, în loc să ne rugăm!

Dacă acorzi mai mult timp pentru suflet în loc să dai în gât după bani, după averi, după „un trai decent”sau “după un ban ca să-ți crești copiiiești considerat nebun, leneș, visător... Dar uităm că Domnul Hristos ne-a recomandat să nu ne îngrijim de ziua de mâine și nici de cele ale trupului, pentru că știe Dumnezeu de toate acestea și că zilnic ar trebui să căutăm mai întâi împărăția cerurilor și restul vin de la sine, se adaugă.

Părintele Rafail Noica spunea minunat că lucrarea lui Dumnezeu începe de acolo de unde începe imposibilul. Dacă eu nu am nădejde că-mi păzește casa, sănătatea, copiii, biserica la care merg, apoi cumva voi crede că el îmi va împlini pe cele imposibile mie?

Cu cât stai împotriva unei reguli omenești împlinind o poruncă dumnezeiească, cu atât prinzi putere să te împotrivești și mai mult lumii, să fii sminteală lumii, să te faci nebun în fața lumii și să nădăjduiești în Hristos. Dar asta nu din fațărnicie sau mândrie, ci pentru că descoperi o nouă lume în Hristos. De aceea zicem când primim Euharistia: Și nu voi spune vrăjmașilor Tăi, taina ta, Doamne!E un secret adânc la care noi creștinii gradual luăm parte.

Mântuitorul Hristos venit în noi prin Trupul și Sângele Său, sub forma smerită a pâinii și a vinului, deschide în noi o nouă lume, nebănuită și nevăzută, în care-L percepem clar pe Dumnezeu ca fiind Creatorul și Proniatorul, adică Cel ce poartă de grijă lumii întregi secundă de secundă.

Atunci îți dai seama că ești nimic și poți nimic și Dumnezeu este Cel ce le poate pe toate. Atunci realizezi că orice efort al tău este zero fără susținerea harică a Tatălui, Fiului și Sfântului Duh.

Și atunci efortul meu de conservare a vieții mele, a familiei mele, a avuțiilor mele, a sănătății, a prietenilor, a serviciului, a relațiilor mele, este zero fără puterea lui Dumnezeu. Și astfel realizez că la ce bun atâta strofocare pentru cele lumești? Căci oricum le primești de la Dumnezeu. La ce bun fuga după cele pe care oricum ți le dăruiește Dumnezeu?

Îmi place mult îndemnul Sfântului Ioan de Kronstadt și-l voi spune mereu de câte ori am ocazia: „Bizui-te pe ajutorul lui Dumnezeu la modul absolut.”

Nu sta închistat în reguli. Nu asculta ce spune lumea fără Dumnezeu. Nu asculta de societatea puternic desacralizată! Crede numai și toate vor fi cu putință!

Îndrăznește să crezi și să-i ceri lui Dumnezeu lucruri mari, nebănuite... dar nu pentru slava ta, nici pentru plăcerea trupului tău ci pentru binele aproapelui tău, pentru slava lui Dumnezeu!

Bazează-te pe Dumnezeu în orice ocazie pentru că astfel îți vei câștiga libertatea! Fii nebun în credința, ta!

Lasă-ți rucsacul la intrarea în supermarket, cere-i ajutor lui Dumnezeu să nu ți-l fure și mergi liniștit și cumpără ce ai nevoie, și-l vei găsi acoli când te întorci.

Închide telefonul o zi – două pe săptămână și când îți vine în gând să transmiți ceva cuiva spune așa: „Doamne, transmite-i mamei mele să meargă în cutare loc și să nu uite de cutare lucru!și Dumnezeu îi va transmite asta în suflet, pentru credința ta.

Când un sărac îți cere ultimul ban din portofel, dă-l cu bucurie și nădăjduiește în Hristos că nu te va lăsă fără cele necesare în chiar clipele următoare!

Când ești într-un grup, alege mereu locul cel mai de la urmă, cel mai rău! Când se împarte ceva, alege mereu partea pe care n-o alege nimeni! Alege mereu responsabiliatea cea mai mare, cu efortul cel mai de durată! Fii mereu ultimul și ajută-i pe toți și bucurie mare vei avea!

Fii deacord cu cel care te critică și te denigrează! Invită la masă un străin care bate la ușa ta!

Dormi o noapte în aer liber alături de un om al străzii și vorbește cu el!

Dă-ți haina de pe tine, pe loc, atunci când vezi un sărac tremurând!

Așa începe libertatea, prin a crede cele cu greu de crezut! Abia atunci vom simți că trăim! Vom recupera viața pierdută!

Doamne ajută!

(Claudiu Balan)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Revista Creatorul Universului

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești