Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Pentru noi cei care mergem frecvent la Biserică mărturisirea păcatelor a devenit ceva foarte comun, fără să-i mai acordăm importanţă prea mare. Ne spovedim de obicei în posturi, mergem la părintele duhovnic şi-i spunem cam aceleaşi păcate pe care i le-am spus şi data trecută. La început, când am intrat în Biserică mergeam la spovedanie mărturisind păcate multe, adunate în anii în care nu-L cunoscusem pe Dumnezeu, dar acum de ceva vreme îi mărturisesc părintelui aceleaşi păcate, aceleaşi greşeli, mici dar multe. Încerc să mă schimb, dar nu întotdeauna.

Diavolul mă ispiteşte zicând "e normal să greşeşti, doar ce, poţi să spui vreodată că ai scăpat de mândrie, sau de vorba multă, de bârfire, de judecarea oamenilor, de invidie, de nemulţumire?" Şi aşa se face că pe aceste păcate le regăsesc mai mereu în repertoriul meu. E greu să concepi că poţi sta o lună sau două, intervalul între două spovedanii, fără să te mândreşti. Ar fi chiar un păcat să concepi că în comportamentul tău timp de câteva săptămâni nu te-ai mândrit deloc, fie şi chiar în mintea şi în inima ta. Dar totuşi trebuie să încercăm se ne schimbăm, nu cu bruscari lipsite de dreapta socoteala, ci câte puţin: azi un pic, mâine un pic, dar cu staruinta...

Chiar dacă data viitoare la spovedanie îi voi spune părintelui meu: "m-am mândrit iarăşi părinte" dar măcar sunt cu inima împăcată că au fost ocazii, de la ultima spovedanie şi până acum, când m-am abţinut să mă mândresc, când am încercat să fiu mai cuviincios, fără să ies în evidenţă cu nimic în faţa celorlalţi.

Chiar dacă data viitoare îi spun iar părintelui că i-am judecat pe oameni, dar măcar ştiu că am reuşit ca de câteva ori să nu mai judec, şi m-am rugat la Dumnezeu şi m-a ajutat, mi-a demonstrat că se poate să scap de patima asta, dar cu răbdare şi stăruinţă.

Marea problema a noastră, a credincioşilor care trăim în mijloculul Bisericii şi gustăm frecvent din Harul lui Dumnezeu, o reprezintă rutina şi formalismul. E posibil ca uneori să facem lucrurile dintr-un automatism, şi nu dintr-o convingere fermă şi nu din inimă. Se poate întâmpla ca uneori Sfânta Liturghie, cuvintele Sfintei Scripturi sau rândurile unei rugăciuni să fie pentru noi simple versuri dintr-o poezie care se tot repetă şi pe care noi le ştim pe de rost, simţind subtil în minte gândul: "ce poate fi nou? ştiu deja ce urmează".

În cadrul Tainei Spovedaniei, mărturisirea frecventa a aceloraşi păcate instaurează în noi un fel de lâncezeală, o autosuficienţă, care la un moment dat, din lipsa atenţiei şi a lenei noastre, ne va face să cădem în păcate mai mari.

Cineva îmi spunea la un moment dat: "am auzit că poţi să-ţi mărturiseşti păcatele şi în faţa unui copac". Am rămas foarte surprins pentru că acea persoana îmi este foarte apropiată, dar am înţeles prin asta că oamenii intuiesc că a-ţi mărturisi păcatele unui preot înseamnă să suporţi şi ruşinea faptelor tale.

Deci, ceva ne poate scoate şi pe noi din această rutină a mărturisirii: ruşinea.

M-am dus odată şi i-am spus părintelui un păcat şi el m-a mustrat destul de tare şi m-am simţit ruşinat, şi prima dată când am fost ispitit să fac acelaşi păcat am zis: "eu nu mă mai fac de ruşine în faţa părintelui, prefer să mă lipsesc de placere şi data viitoare când mă duc la el să fiu liniştit". Ruşinea m-a salvat.

Din acest motiv noi creştinii ne mărturisim păcatele în faţa unui preot, pentru că el este asemenea lui Hristos care stă şi ne ascultă off-urile şi ne sfătuieşte cu iubire. În rugăciunile dinaintea mărturisirii păcatelor se spune:

"Iata fiilor duhovnicesti , Hristos sta nevazut primind marturisirea voastra cea cu umilinta deci sa nu va rusinati sau sa va temeti si sa ascundeti de mine vreun pacat ci fara sfiala sa spuneti toate cate ati facut. Iar eu sunt numai un martor ca sa marturisesc inaintea lui Dumnezeu pentru toate cate imi veti spune mie , iar de veti ascunde de mine vreun pacat sa stiti ca toate pacatele indoit vi se vor intoarce inapoi. Luati seama dar, de vreme ce ati venit la doctorul sufletesc care este duhovnicul, sa nu va intoarceti nevindecati".

În rutina şi formalismul credinţei noastre ajungem să nu ne mai fie frică nici de Dumnezeu, asa că măcar de oameni să ne ruşinăm, măcar ruşinea din faţa părintelui duhovnic să ne facă să ne gândim de două ori când urmează să facem un păcat.

Dacă ar fi fost deajuns mărturisirea păcatelor la rugăciune, seara în faţa lui Dumnezeu, atunci să fiţi siguri că oamenii ar fi fost cu mult mai răi. Pe principiul, am păcătuit dar Dumnezeu mă iartă pentru că eu îi spun mereu seara lui Dumnezeu ce am greşit, oamenii ar fi mult mai îndreptăţiţi să facă păcatul, şi tocmai de aceea e nevoie de mărturisirea lor în faţa preotului, în faţa unui om în care lucrează Dumnezeu şi prin care lucrează Dumnezeu.

Iertarea pe care o dă preotul prin puterea lui Dumnezeu arată de fapt că penitentul (credinciosul) îşi mărturiseşte greşeala sa întregii comunităţi, întregii Biserici, şi prin asta conştientizează că păcatul lui îi afectează pe toţi în mod negativ. Iertarea pe care o dă preotul este de fapt iertarea pe care o dă întreaga Biserică celui care a greşit. Mărturisirea păcatelor la rugăciune este doar primul pas spre îndreptare, iar cei care rămân la acest stadiu, rămân izolaţi de lume într-un egoism dăunător, în iadul greşilor proprii.

(Claudiu)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Revista Creatorul Universului

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești