Nașterea Domnului

Nașterea unui om nou (I) - Pr. Arsenie Boca

Ca să ne dăm seama de semnificația cosmică pe care o are Nașterea din Betleem, o integrăm între marile referințe ale lui Dumnezeu la întreaga creație. Patru mari intervenții ale lui Dumnezeu fac lumea să aibă o noimă, o explicație și un Sens. Acestea sunt următoarele:

citește mai departe

Nașterea unui om nou (II) - Pr. Arsenie Boca

Nașterea Veșnicului în timp, Atotputerniciei în dulama smereniei, a Celui mai presus de ființă, prunc în brațele Fecioarei, nu poate rămâne un fapt divers în finele timpului. Nașterea lui Iisus nu e un fapt care să poată fi ros cu dintele timpului, un fapt sortit învechirii.

citește mai departe

Cine se naște în Betleem? - Pr. Arsenie Boca

Noaptea Învierii! Ne risipim pe galerii, la locurile de muncă, dar aproape nimeni nu lucrează. Venirea lui Eisenhower la putere în America ne dă curajul de a ne manifesta mai liber. Numai cei timoraţi încearcă să-şi realizeze norma.

citește mai departe

De ce era nevoie de o stea, dacă magii ştiau locul naşterii

Ca să le fie arătat şi Pruncul. Asta n-o ştiau! Casa nu era mare; iar Mama Pruncului era lipsită de strălucire şi necunoscută. Trebuia, deci, ca steaua să-i ducă chiar la locul unde S-a născut. De aceea, îndată ce-au ieşit din Ierusalim s-a arătat steaua şi nu s-a oprit înainte de a ajunge la ieslea naşterii. Minunea a urmat minunii.

citește mai departe

Naşterea Domnului în cele 4 Evanghelii

Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns.

citește mai departe

Omenirea nu va fi salvată niciodată de un politician

Toţi avem probleme şi nemulţumiri. Nu există ţară-n lumea această care să spună că populaţia ei trăieşte într-o societate perfectă. Ne confrutăm toţi cu fel de fel de constrângeri, începând de la slăbiciunile noastre până la greşelile celor din jur care ne afectează în mod direct.

citește mai departe

Diferenţa dintre icoana naşterii Domnului şi tabloul religios al naşterii

Pe întinderea golaşă a unui munte stâncos, presărat ici-colo cu smocuri de iarbă, un furnicar de persoane, deopotrivă cereşti şi terestre, se agită în jurul unei peşteri scobită în piatră. Înăuntrul acesteia, două dobitoace - un măgar şi un bou – îl „asistă” pe Cel de neîncăput, circumscris miraculos în făptura gingaşă a unui prunc înfăşăţel.

citește mai departe

Generalizarea Crăciunului

"Pe pământ pace! Între oameni binevoire!" este o urare comună care se poate găsi pe felicitările din timpul Crăciunului. Acestea sunt, desigur, cuvintele ce au fost cântate de îngeri la Naşterea Domnului în Betleem (Luca, 2,14). Deasemenea, este o frază care permite diverse interpretări.

citește mai departe

Ce-i în peşteră ?

Peştera Bethleemului seamănă cu Peştera Iadului, în care Hristos se coboară la moartea Sa. De asemenea seamănă cu spaţiul încadrat de pietre în majoritatea icoanelor ce înfăţişează Botezul Domnului.

citește mai departe

De ce s-a născut Hristos în sărăcia lucie a unui grajd?

Să fie nașterea lui Iisus într-un grajd doar un fapt banal? Doar o coincidență nefericită? Oare nașterea din acest loc să nu aibă și înțelesuri mai adânci?

citește mai departe

Prin nașterea Sa, Iisus dovedește lumii că este Dumnezeu

Cu toții am învățat, cu toții știm și cu toții vedem că istoria lumii și trecerea timpului se măsoară după două coordonate simple și clare: ”Înainte de Hristos” (î. Hr.) și ”după Hristos” (d. Hr.) . Există și varianta seculară a acestor două coordonate, altfel spus ”înaintea erei noastre” ( Î.e.n.) și ”era noastră” (e.n.) dar lucrul acesta nu schimbă cu nimic evenimentul care a produs împărtirea timpului în două, oricum am face prescurtările: nașterea unui anume Iisus, într-un grajd de vite!

citește mai departe

"Dacă Maica Domnului şi Domnul Hristos vor veni la dumneavoastră, să îi rugaţi, vă rog, să treacă şi pe la casa mea."

Fulgii mari de zăpadă dansează prin văzduh, acoperind pământul cu un veşmânt de un alb imaculat. Străzile pe care, în urmă cu o jumătate de oră, domina pustietatea, erau acum pline de copilaşii ce, veseli de sosirea zăpezii, au ieşit afară pentru a se bucura de clipa pe care au aşteptat-o vreme îndelungată.

citește mai departe

Naşterea Mântuitorului sau reînnoirea lumii, nicidecum sfârşitul ei

...Mă întorc acum la întâmplarea mea de Paşti. Mă pregăteam pentru sărbătoare. Îmi purificam sufletul pe cât puteam, eram surd la insulte, insensibil la lovituri, blindat împotriva foamei, încălzit de o rugăciune interioară.

citește mai departe

Hristos se naşte pe pământ în fiecare zi

Uitându-ne la agitaţia ce se creează în fiecare an în preajma Crăciunului, avem certitudinea că şi astăzi, ca şi atunci, omul freamătă după orice, numai de primirea lui Hristos nu se frământă. Şi credem că nicicând nu a fost altfel.

citește mai departe

Acum câteva săptămâni, fiind la Mănăstirea Sfântul Ioan Casian în tabără și întrebându-l pe Părintele Moise de la Oașa: "Cine anume v-a impresionat din foștii deținuți politici pe care i-ați întâlnit? Cine v-a mișcat inima?", părintele a dat un răspuns care m-a pus pe gânduri și mi-a plăcut în mod deosebit. Părintele Moise umblă de câțiva ani prin țară luând interviuri video foștilor deținuți politici, pentru a afla istoria din gura martorilor, adevărul direct de la sursă. A adunat deja câteva sute de ore de mărturii și o experiență extraordinară pe acest subiect, al suferinței neamului nostru românesc în regimul comunist.

Părintele ne-a spus că la început a fost îndrăgostit de Valeriu Gafencu și de viața lui sfântă și așa au început pelegrinările lui prin țară. Apoi ușor-ușor a început să cunoască și alți mari mărturisitori, oameni cu viață curată, care l-au atins la inimă, dar totuși după atâția ani, spune sincer că din toți "cel mai mult mi-a schimbat viața Părintele Ioan Iovan, pentru că m-a învățat să am evlavie la Hristos Domnul, la Sfânta Euharistie".

Părintele mărturisește cum, nu demult, și-a făcut o analiză a sufletului și a observat că a fost îndrăgostit de multe lucruri din Ortodoxie dar "de tine Doamne nu am fost îndrăgostit niciodată". 

Ortodoxia e atât de frumoasă, e un tezaur al umanității și dumnezeirii, și e firesc să fii fascinat de multele ei aspecte. Unii sunt fascinați de muzica bizantină, alții de pictură, unii de viețile sfinților, alții de scrierile patristice și filocalice, unii iubesc Sfânta Scriptură, alții slujbele bisericii, unii îndrăgesc mult pelerinajele, vizitarea mănăstirilor țării, Muntele Athos, Ierusalimul, alții se bucură de cuvintele părinților duhovnicești, încă aflați în viață. Unii studiază cu drag dogmele Bisericii, alții istoria Bisericii, unii adoră greaca veche, latina și limba slavonă, alții cercetează manuscrisele vechi care au mărturii creștine. Unii iubesc predicile, alții fac milostenie cu cei bolnavi și săraci, unii caută să se închine la moaștele sfinților cerând ajutor, alții sunt fascinați de minuni... pe toți cei activi în comunitatea vie a Bisericii, Ortodoxia i-a cucerit într-ul fel.

Ortodoxia este un inepuizabil tezaur de creativitate și frumusețe, este o revărsare bogată a Harului lui Dumnezeu peste oameni, care dă naștere în noi și în lume la frumusețe.

Și totuși, în atâtea și atâtea manifestări ale frumosului, finalul ar fi să ne îndrăgostim chiar de Iisus Hristos, de Dumnezeu-Omul, de fapt să ne îndrăgostim de esențial, de esențialul Personal. 

Toate manifestările frumosului născute în sânul Ortodoxiei au în mijlocul lor pe Izvorul Frumuseții, pe Izvorâtorul Harului, pe Însuși Dumnezeu Întrupat sau Euharistic. "Frumusețea e nume a lui Dumnezeu" spune Sf. Dionisie Areopagitul. Toată frumusețea Ortodoxiei, de fapt toată frumusețea Universului, e un indiciu pentru frumusețea Creatorului. "Și o floare este gând întrupat al lui Dumnezeu... și gândul lui Dumnezeu e frumos pentru că Dumnezeu este frumos" spunea părintele Ioan Bute de la Mănăstirea Casian din Dobrogea.

Și ce dramă ar fi să ne oprim la frumusețea Ortodoxiei și a lumii și să nu ajugem să-L iubim pe Cel ce din iubire a făcut Frumusețea pentru noi. "Dacă lumea e dar către om și frumusețea ei e mângâiere și hrană sufletului, înseamnă că lumea este indiciu al dragostei" spune iarăși părintele Ioan.

În mijlocul Ortodoxiei stă întâlnirea omului cu Dumnezeu în fața Potirului. E cel mai important moment al vieții, repetat la fiecare Sfântă Liturghie. Dar întâlnirea e reală când mănânc Trupul și Sângele Domnului și Dumnezeu vine în mine, și eu cu El ne întâlnim în sufletul meu. Simpla privire către Potir nu e împărtășire de Dumnezeu, nu e o întâlnire la aceeași intensitate ci ceva mult mult mai depărtat, în ceață, în umbră...

Din toata frumusetea Ortodoxiei ai ajuns oare să te îndragostești de Hristos?

Cred că a te îndrăgosti de Hristos înseamnă a aștepta și a dori cu toată ființa ca iarăși Dumnezeu să vină în tine... înseamnă a fi bucuros că mai urmează o Sfântă Liturghie, că iarăși Dumnezeu răspândește razele bucuriei în mine, și mă curățește.

Cred, cu toată tăria, și am învățat asta de la părintele Ioan Iovan, dar și de la sfinții Bisericii, că adevărata evlavie este dorul după împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului, și pregătirea pentru această întâlnire, și dorința de a lucra împreună cu Harul lui Dumnezeu izvorât din Hristos care rămâne în mine, rămâne în noi.

Dacă Ortodoxia înseamnă pentru noi doar o predică frumoasă, o carte bună, o mănăstire plină cu flori, o cântare frumoasă la strană, un acatist și un paraclis, sau doar o participare fără împărtășire la Sfânta Liturghie, atunci suntem încă săraci. Și sunt creștini activi în viața Bisericii care se află în depresie, în tristețe... Ce paradox? Oare de ce? 

A rămâne doar cu "ambalajul" Ortodoxiei, doar cu manifestările frumosului, fără a mânca pe Dumnezeu - Cel ce a rânduit ca ultim mijloc de vindecare a noastră, să mâncăm Trupul și Sângele Lui, înseamnă a primi foarte puțin din bogăția de Har pe care El a pregătit-o pentru noi.

Ortodoxia = Împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului

Și deabia de aici începe viața duhovnicească, curățirea de patimi, forarea sufletului în cele mai adânci cotloane ale lui, pline de păcat și întuneric. Doar Dumnezeu care vine în mine mă vindecă, ca un doctor, cum numai El știe mai bine. O taină! O mare taină! Cum? Nu știu. Dar simt.

Dacă de toate ale Ortodoxiei te-ai îndrăgostit dar la Liturghie nu ți-e dor să te împărtășești cu Hristos, nu aștepți cu drag să-L mănânci pe Dumnezeu, atunci iubirea ta e într-un fel închinare la idoli.

Dorul după Sfânta Împărtășanie e semnul adevăratei sănătăți duhovnicești.

(Claudiu Balan)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Caută articole în site » Caută articole în site »

Crăciunul în temnițele comuniste

Crăciunul anului 1951 în temnița de la Târgu-Ocna, cu Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide și Pr. Gherasim Iscu

Era o iarnă liniştită, cu zăpadă, fără ger. Dealurile dimprejur încărunţiseră. Clopotele de la schit ne vesteau rugăciunile călugărilor şi ne uneam cu ei şi cu toată suflarea creştină într-o rugăciune mută. Este cu neputinţă ca rugile tăcute revărsate în văzduh de oamenii aceia încolţiţi între moarte şi tortură să nu fi fost primite. 

citește mai departe

Crăciunul anului 1948 cu Dumitru Bordeianu, în temnița comunistă de la Suceava

Oamenii milostivi și buni creștini din Suceavași satele din jur aveau frumosul obicei ca sâmbăta și la sărbători mari, să vină la poarta închisorii să aducă deținuților tot felul de alimente și îmbrăcăminte. Din prima sâmbătă, când închisoarea a început să se umple cu noi, cei arestați la 15 mai, acesti pioși creștini au venit la poartă cu alimente

citește mai departe

Crăciunul anului 1952 la Aiud cu Atanasie Berzescu și Radu Gyr

Iisus se naşte şi-n spatele zidurilor reci şi groase, în spatele gratiilor şi uşilor ferecate. În ajun de Crăciun lucram în fabrică. Aşteptam cu înfrigurare scurgerea timpului, ca să mergem în Celular. Ne pregăteam cu toţii de colindul ce avea să fie în noaptea de Ajun.

citește mai departe

Crăciunul, noaptea în care Părintele Gherasim Iscu l-a repus pe Hristos în inima torționarului său

Când mă aflam în închisoare, mă îmbolnăvisem foarte tare. Aveam tuberculoză la amândoi plămânii, de asemenea patru vertebre erau atinse de tuberculoză. Aveam de asemenea tuberculoză intestinală, diabet, insuficienţă cardiacă, hepatită şi alte boli pe care nici nu mi le mai amintesc. Eram aproape de moarte. La dreapta mea se afla un preot pe numele său Gherasim Iscu.

citește mai departe

Crăciunul anului 1941 în temnița de la Sibiu cu dr. Flor Strejnicu

Nici una dintre sărbătorile creștine nu este atât de mult legată de copilărie ca sărbătorirea nașterii pruncului Hristos. Venirea pe lume a copilului Iisus, vestit și slăvit de colindele cântate de copii, darurile aduse de ”Moș Crăciun” copiilor, petrecerea sărbătorii în familie, unde preocuparea centrală o formează copiii, toate acestea fac din acest sfânt praznic motivația nostalgiilor de mai târziu. 

citește mai departe

Crăciunul anului 1950 la colonia de muncă Capul Midia cu academicianul Paul Păltănea

”Am început munca silnică în condiții peste măsură de aspre. De la colonie și până la șantier, câțiva zeci de kilometri, eram duși cu mașini basculante. Înghețam bine și vântul, care nu contenea, trecea năvalnic printre zdrențele noastre, înfășurându-ne scheletul cu straie de gheață. Munca începea la 6 dimineața […] și dura 12 ore, până la 6 seara, cu o pauză de o oră, pentru a primi ceea ce administrația lagărului numea ”mâncarea” noastră zilnică de prânz, niște lături de fapt.

citește mai departe