Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

În calitate de așezământ dumnezeiesc, Biserica este călăuzită de Sfântul Duh. El rămâne în ea și o face să nu greșească în ceea ce privește dogmele, “stâlp și temelie a Adevărului.” Biserica este cea care păstrează neschimbată învățătura apostolească. Doar ea ne poate conduce către Adevăr și numai ea poate fi judecătorul infailibil în măsură să se pronunțe asupra adevărurilor mântuitoare ale învățăturii relevante. Biserica cea Una Sfântă Sobornicească și Apostolească, reprezentată de toți slujitorii săi la Sinoadele Ecumenice, este singurul Judecător adevărat, unicul păzitor natural rânduit păstrării învățăturii relevante.

Doar Biserica hotărăște asupra autenticității și autorității Sfintelor Scripturi. Ea garantează și conține cu strictețe în sânul sau curate și neschimbate Tradiția și învățătura apostolică. Doar ea poate să întărească, să tâlcuiască și să formuleze adevărurile, acoperită de Duhul Sfânt. Numai ea își păstrează copii pe calea mântuirii, pe care îi îndrumă cu siguranță la mântuire. Doar în Biserică credincioșii dețin asigurarea fermă a adevărurilor în care cred și mântuirea sufletului.

În afara Bisericii, această Arcă a lui Noe, nu există mântuire. “Credem că Sfântul Duh învață Biserica”, spune mărturisirea lui Dositei. El este adevăratul mângâietor pe care Hristos îl trimite de la Tatăl pentru a învăța Adevărul și ca să izgonească întunericul din sufletele credincioșilor.

Fără autoritatea Bisericii nu există nimic stabil, riguros ori sigur în ceea ce privește mântuirea. Tezaurul apostolic este păstrat întreg și fără cusur doar de autoritatea Bisericii prin care sunt transmise adevărurile propovăduirii apostolice exact așa cum au fost înfățişate.

Fără autoritatea Bisericii, conținutul credinței poate fi schimbat și astfel sintagma “propovăduire apostolică” rămâne o sintagma inutilă, deșartă.

Fără Biserica văzută, întemeiată de Dumnezeu, nu poate exista nicio unire între membrii unei comunități oarecare, care nu e parte din Trupul lui Hristos, pentru ca Trupul Lui e Biserica Sa, al cărei Cap şi este. Fără Biserică, nimeni nu poate fi integrat Trupului lui Hristos: nimeni, dacă n-a fost renăscut şi n-a devenit primitor al harului din Biserică, nu poate deveni mădular al lui Hristos.

Protestanții care definesc Biserica ca pe o instituție, ca pe un așezământ nevăzut, o adunare a aleșilor, a sfinţilor, Congregatio Sanctorum, o societate de credință și a Duhului Sfânt în care ar lucra Mântuitorul, se exclud pe ei înșiși de la primirea harului dumnezeiesc din Biserica căreia îi aparțin.

Cei care neagă Biserica văzută a lui Hristos, neagă în egală măsură natura Bisericii, adică caracterul ei concret care o face un așezământ dumnezeiesc pe pământ, unde este reactualizată opera răscumpărătoare a Mântuitorului.

Cei cărora le place să se creadă membri ai societății nevăzute de sfinți, alcătuite din sfinți de pe tot întinsul pământului, știuți doar de Dumnezeu, aceia care gândesc că printr-o credință în Mântuitorul în întregime teoretică se împărtășesc de Duhul Sfânt, cai care cred că Mântuitorul îi mântuiește fără mijlocirea Bisericii pe care a întemeiat-o, se rătăcesc deoarece extra ecclesiam nulla salus. În afara Bisericii cea Una Sfânta Sobornicească şi Apostolească nu există mântuire. Biserica văzută nu e o simplă adunare de oameni care cred in Hristos, ci e un așezământ dumnezeiesc căruia i-a fost încredințată păstrarea adevărurilor relevante. În ea se lucrează mântuirea oamenilor şi omul comunică cu Dumnezeu, devenind fiu al Său.

Protestanții care au părăsit Biserica văzută a lui Hristos pentru a-și întemeia propriile comunități de sfinți greșesc împotriva caracterului de bază al Bisericii. Ei consideră credința suficientă pentru mântuire și interpretează opera răscumpărătoare ca pe o teorie teologică în stare să mântuiască pe cel ce o studiază ori o acceptă. Dar Opera de Mântuire nu e o simpla teorie teologică, ci un fapt mistic săvârșit de Biserica văzută a lui Hristos și această operă oferă credincioșilor măntuirea și părtășia Duhului Sfânt.

În afara Bisericii nu există nicio teorie a credinței, nicio adunare capabilă să ducă la comuniunea cu Dumnezeu. Mântuitorul a spus : ”cel care va crede și se va boteza se va mântui”. El a ridicat altarul văzut al Bisericii. Din aceasta cauză, El cere teoriei fapte pe potriva adevărului pe care l-a încredințat Sfintei Sale Biserici, singura cale către viață, al cărei Cap este Hristos și în grija căreia trebuie să ne lăsăm. Numai de aici trebuie să aflăm Adevărul și să ne dobândim mântuirea. Doar Biserica e “stâlpul și temelia adevărului”, pentru că Duhul, Mângâietorul rămâne în veci în ea. Referindu-se la Biserică, vrednicul de pomenire Dositei spune acestea: “Trebuie ca fără nici o șovăială să credem în Scripturi, dar nimic altceva ce nu învață Biserica Sobornicească. Ereticii au Sfânta Scriptură, dar o deformează prin metafore, omonime, sofisme ale înțelepciunii omenești care confundă ceea ce este de neconfundat și nesocotesc ceea ce nu poate fi nesocotit”.

Dacă în fiecare zi ar trebui să ne adoptam părerile unii altora, Biserica Sobornicească n-ar fi ceea ce a fost până azi, prin harul lui Hristos, având un singur cuget despre credință, crezând nezdruncinat mereu același lucru. Altfel, ar fi fost dezmembrată de o mulțime de erezii, nemaifiind Sfânta Biserică stâlp și temelia adevărului, fără pată și cusur. Ar fi fost a viclenilor și al ereticilor care, după ce au fost învățați de ea, fără pic de rușine au respins-o. De asemenea, credem că mărturia Bisericii nu e mai prejos de autoritatea Dumnezeieștilor Scripturi. Cele două sunt opera unuia și aceluiași Duh. Un om ce vorbește de la sine poate păcătui, poate rătăci pe sine și pe alții. Biserica Sobornicească nu vorbește niciodată de la ea însăși, ci prin Duhul lui Dumnezeu care o îmbogățește permanent. Îi este cu neputință să greșească, să se rătăcească sau să rătăcească (pe alții). Ea este pe aceeași treaptă cu Dumnezeieasca Scriptură și deține autoritatea infailibilă și veșnică.

Sfântul Chiril al Ierusalimului spune ”Iubește să te instruiești și învață de la Biserică care sunt cărțile Vechiului și Noului Testament admise de toți” de ce să-ți irosești timpul cu cei ce stau la îndoială. Citește, deci, cele douăzeci și două de cărți ale Vechiului Testament, traduse de cei șaptezeci de învățați. Cuvintele lui Chiril vădesc autoritatea Bisericii.

Patriarhul Dionisie, în perioada Sinodului de la Constantinopol din 1672, a spus despre infailibilitatea Bisericii: “cât despre Biserica Ortodoxă Sobornicească spunem că e infailibilă și condusă de propriul Cap care este Hristos și învățată de Duhul Adevărului, Căruia Îi e cu neputință să Se înșele; tocmai din acestă cauză Biserica e numită de apostol Stâlp și Temelie adevărului. Ea e văzută și îi va ajuta pe ortodocși până la sfârșitul veacului”.

(Sfântul Nectarie de Eghina)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Curs online interactiv (live) de introducere în Taina Sfintei Liturghii

Revista Creatorul Universului

Pr. Crăciun Opre

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Tabere

Pelerinaj Israel (24 feb.- 1 martie 2019). Asociația Ortodoxia Tinerilor în colaborare cu Basilica Travel.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești