Skip to content

4 Comentarii

  1. Sorin
    octombrie 13, 2011 @ 1:42 pm

    Da, părerea de la începutul articolului a multora este dată şi din faptul că sunt învăţaţi la şcoală că planeta noastră e o planetă ca alte miliarde de planete nefiind cu nimic mai specială. Dacă copiii ar fi învăţaţi ( chiar şi la religie ) învăţătura Sfinţilor Părinţi ce ne arată că Pâmântul este centrul Universului şi că tot Universul se învârte în jurul Pământului ar fi mai credibilă faptul că Hristos a venit la noi. Şi ar fi de preferat să fie predate aceste lucruri cu argumente ( cum au cei care sunt informaţiţi în această problemă ) precum şi problema evoluţionismului sau al altor curente New Age ( care atunci când eram eu în clasa a IX-a abia dacă era o lecţie, două la sfârşitul anului şcolar ).

    Reply

  2. Laura Stifter
    octombrie 13, 2011 @ 9:26 pm

    „Toma nu e necredincios prin structură, ci mai degrabă ipostaza omului care exclamă: e prea frumos ca să fie adevărat!” (IPS Bartolomeu Anania)
    Cred că aceste cuvinte ale vrednicului de pomenire părinte Bartolomeu explică într-un mod foarte sugestiv atitudinea dubitativă a celor care gândesc că… adevărul creştin este neverosimil, tocmai pentru că exprimă o idee atât de frumoasă.
    Dar tocmai prin frumuseţea şi puritatea lui, mesajul revelat al credinţei noastre îşi dovedeşte autenticitatea! Hristos este Dumnezeu, în primul rând deoarece conştiinţa noastră socoteşte această idee ca vrednică de măreţia iubirii divine. „Raţiunea neputincioasă nu trebuie să ceară inimii demonstrarea principiilor sale” – afirma, în scrierile sale filosofice, Blaise Pascal.
    Oricâte argumente teologice am găsi în favoarea credinţei în Hristos, dragostea noastră pentru El se va baza tot pe acel sentiment aproape irezistibil… creat în noi de harul Duhului Sfânt. Credem (mai corect spus, ştim, suntem convinşi, avem certitudinea) că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu întrupat! Cum am ajuns la această concluzie, la acest sentiment de certitudine dătătoare de fericire? Poate că mulţi dintre creştini au dobândit credinţa în urma unor profunde şi îndelungate căutări spirituale, după ani întregi de reflecţie şi cercetări. Poate că acestora „pedagog către Hristos” le-a fost propria raţiune, sau chiar descoperirile ştiinţei.
    Personal sunt din categoria acelor credincioşi care s-au trezit aşa, nu se ştie cum, că au convingeri creştine. 🙂 N-am căutat credinţa, nu am realizat niciun efort pentru a o dobândi, fapt ce m-a determinat să înţeleg că această capacitate de a crede în mod necondiţionat în Dumnezeu, departe de a fi un merit personal, rămâne un mister, o minune săvârşită de Duhul Sfânt, în mod tainic, dar evident, în sufletele oamenilor. Desigur, am primit şi în familie o educaţie ortodoxă, dar simt că certitudinea credinţei este, în primul rând, un dar divin, aşa cum le scria Sfântul Apostol Pavel creştinilor din Efes. De aceea, cred că varianta creştină a afirmaţiei „e prea frumos ca să fie adevărat” ar putea fi formulată astfel: „Este atât de frumos, încât sigur trebuie să fie şi adevărat”. 🙂

    Reply

  3. Albinuta
    octombrie 14, 2011 @ 10:49 am

    Foarte frumos ai scris Laura ,mi-a placut foarte mult finalul ,ma bucur tare mult ca reusim sa mai citim ceva de la tine ,i-mi place sa citesc ceea ce scrii ,mi-ar place ca pe viitor sa mai citim si cate un articol semnat de tine .Dumnezeu sa te ajute , sa te calauzeasca mereu si sa-ti trimita tot ceea ce-ti este de folos

    Reply

  4. Laura Stifter
    octombrie 16, 2011 @ 1:09 pm

    Albinuţa, Doamne ajută!
    Mulţumesc pentru mesaj, mă bucură foarte mult ceea ce-mi scrieţi. 🙂

    Dumnezeu să vă binecuvânteze!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *