Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

44553Cum a fost cand am descoperit "Ortodoxia Tinerilor"? A fost o “simpla intamplare” la fel ca si multe lucruri petrecute in ultimul timp in viata mea! Simpla intamplare...nu mai cred in asa ceva, pentru ca nimic nu este intamplator si Dumnezeu a avut grija sa ma conving de asta.

Pot sa spun ca pana la 24 de ani am avut o viata normala, adica aproape tot ce poate sa isi doreasca un tanar. Eram la facultate in ultimul an, bursa din  primul an de facultate,  imi gasisem un job bine platit , un iubit care ma iubea si ma intelegea.. ce sa mai zic o viata normala cu care aveam senzatia ca mi-e bine.

Credinta in Dumnezeu aveam, dar nu ma prea ingrijeam de ea, in sensul ca nu ma rugam mai deloc, la biserica nu mergeam, ce sa mai zic de post – nu am stiut niciodata ce insemna sa tin post.

Toate au decurs asa,  cu  zile bune zile mai putin bune in care amestecam stresul de la lucru cu cel de la scoala si pe care il revarsam de cele mai multe ori catre prietenul meu care nu stiu cum a suportat atatia ani rautatile mele. Devenisem incet, incet o persoana nepasatoare fata de cei din jur, aroganta si lucrul cel mai urat pe care il facem era ca judecam lumea. Judecam pe fiecare in parte dupa frumusete, dupa inteligenta, dupa imbracaminte, dar numai dupa suflet nu. Faceam asta in fiecare clipa, judecam si iar judecam necontenit.

 

Deseori impleteam starile acestea cu stari de nervi, de oboseala pana ajungeam la epuizare. Seara, dupa o zi de acest gen picam de oboseala. Inainte de a adormi aveam o stare de neliniste, de nemultumire. Incepusem sa am starea asta de neliniste si pe timpul zilei, stare ce s-a transformat pe parcurs in insomie si in cosmaruri. Nu mai puteam sa ma odihnesc deloc. Ma trezeam dimineata mai obosita decat ma puneam in pat seara. Aveam tot felul de vise negre care ma chinuiau ma agitau si ma oboseau iar si iar. Ajunsesem sa am palpitatii si sa ma ia cu transpiratii de-al lungul intregii zile. Eram sfasiata si sleita de toate puterile. Mi-am zis ca am problem de sanatate, am fost la cardiologie , la interne, dar descopeream cu stupoare ca nu am nimic. Toti medicii imi dadeau calciu, magneziu si vitamine. (Va dati seama cu ce incercam eu sa imi tratez sufletul?).

Incepusem sa am ameteli si sa ma doara capul. In concluzie, am ajuns la un neurolog care bineinteles ca mi-a dat alta serie de pastile care nu mi-au ajutat deloc. Intorcandu-ma inapoi la neurolog sa ma plang ca tratamentul urmat nu a dat nici un rezultat, m-a sfatuit sa imi fac un control mai amanuntit la cap, asta numai ca sa ma asigur ca nu am nimic. (Am uitat sa mentionez ca am ajuns si la psiholog, la care am renuntat destul de repede). Si asa am ajuns sa fac un RMN la cap unde am aflat ca am niste leziuni nervoase care provoaca o boala incurabila pe care nu vreau sa o amintesc. M-a cuprins disperarea, plageam, ma stresam si simteam ca o iau razna. Vorbeam urat cu cei de acasa pe care ii adusesem intr-o stare nefireasca. Mama plangea si incerca sa ma tina sub control si sa  nu mai fiu asa de pierduta. Ma gandeam ca o sa mor la scurt timp, ca nu o sa apuc sa ma familie. Am hotarat sa ma despart de prietenul meu dar el mi-a ramas alaturi si mi-a inteles suferinta. Si asa, viata mea urma sa se transforme intr-un chin peste noapte. Cel putin asa gandeam atunci.

Intr-o zi, in cautarea mea de a merge la diferiti doctori am ajuns la un medic care facea acupunctura. Dup ce am povestit cu el, mia zis sa ma duc la biserica la un anume preot. Nu auzisem de el pana atunci. Ulterior mi-am dat seama ce reprezenta acest preot pentru crestini si cat de mult ajuta.

Nu prea stiam ce sa inteleg dar m-am hotarat sa merg la acel preot, simteam ca am nevoie sa ma apropii de Dumnezeu. Si asa am mers in mai multe randuri la biserica asteptand sa gasesc ocazia si eu sa vorbesc cu preotul. Era foarte multa lume acolo. Extrem de multa! Se vedea pe fata oamenilor ca sufereau, ca aveau nevoie de sprijin.. de sprijinul lui Dumnezeu Cel Iubitor. Am ajuns sa vorbesc si eu cu preotul si, spre mirarea mea, era un preot tanar de vreo 35 de ani. M-a primit cu multa dragoste si caldura si m-a sfatuit ce trebuie sa fac ca sa ma apropii de Dumnezeu. Mi-a zis ca nu sunt bolnava ci sufletul meu este, si trebuie sa il ingrijesc. Din acea zi am cautat sa il cunosc mai bine pe Dumnezeu si sa ma apropii de EL.

Mi-a dat canon si mi-a spus ce rugaciuni trebuie sa citesc  dimineata si seara. Pana atunci nici nu stiam ca exista asa ceva. Am mers cu dansul in cateva pelerinaje printre care si in Grecia, pe insula Eghina unde Sfantul Nectarie ne-a primit cu multa dragoste. Tot in Grecia am ajuns si la Sfantul Ioan Rusu. A fost extraordinar tot. (Sper sa am ocazia sa va povestesc aceste experiente mai in detaliu). Am tinut si primul post din viata mea si am avut o bucurie sufleteasca nespusa.

De atunci, merg la biserica duminica  si la Sfantul Maslu miercurea si vinerea si ori de cate ori simt. Am inceput sa fiu mai buna, mai intelegatoare si sa renunt la a judeca oameni dupa aparente, sa ii iubesc mai mult si sa vad in ei chipul lui Dumnezeu. Am trait niste lucruri minunate prin constientizarea faptului ca nu suntem singuri si ca Dumnezeu ne poarta prin niste intamplari ca sa ne aduca la El, acolo de unde am plecat fiecare in ziua cand sufletele noastre si-au facut locas in trupul acesta, in care suntem doar calatori in lume.

Am inceput sa citesc carti religioase si sa ma rog asa cum trebuia sa fac de mult, Mi-am regasit linistea si mi-am recapatat somnul cu ajutorul harului lui Dumnezeu. Acum pot sa zic ca inca sunt in transformare, mai gresesc, dar nu ma las batuta o sa ma lupt in continuare cu vechiul fel al meu de a fi, cu rautatile mele din trecut cu care s-a obisnuit firea mea. Si reusesc incet cu incet, pentru ca am sprijin langa mine, am iubire, Il am pe Dumnezeu cu toate darurile Sale bune.

Am invatat sa ii multumesc Lui pentru tot si sa dau si altora din ce am eu. E minunata bunatatea Lui.

II multumesc Celui Atotputernic ca m-a iubit atat de mult incat m-a facut sa trec prin lucrurile astea ca sa pot sa Il gasesc! Mai mult decat atat atat anul acesta , cu ajutorul lui Dumnezeu ma voi casatori.

Asa v-am gasit si pe voi, prin sete de cunostere a cator mai multe lucruri legate de Dumnezeu . Va am la suflet si va iubesc pentru ce faceti.

Mai vreau sa adaug ceva despre starea mea de sanatate …sincer nu prea stiu care e. Mi-am incredintat nevointele in mana Domnului si El cu siguranta va stii ce trebuie sa imi dea ca sa fie bine. Iti multumesc Doamne!

(Adriana G.)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Revista Creatorul Universului

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești