Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Fapte ale demnității românești

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua

Ziua Creatorului

Încep această mărturisire cu credinţa că binecuvântarea Sfântului meu Efrem, mă însoţeşte pentru a-mi aduce aminte şi a relata cât mai exact cum l-am cunoscut şi ce minuni a făcut cu mine păcătoasa. Nu înainte de ai cere iertare că nu am făcut-o până azi.

Mă numesc Ghioldiu Constanţa, am 43 de ani cu domiciliul în Rovinari, judeţul Gorj, România. Sunt căsătorită, avem 20 de ani de căsnicie, şi pentru păcatele noastre nu avem încă copii.

Am auzit de acest Sfânt Efrem prima dată prin 2008-2009, la bisericuţa noastră, monument istoric, ce poartă hramul Sfântului Ioan Botezătorul, la Părintele Velican Emil care îl pomenea pe Sfântul Efrem cel Nou la otpust. În timpul otpustului, mă rugam şi eu în gând şi ziceam „Sfinte Efrem cel Nou, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”. Părintele Emil avea evlavie la mai mulţi sfinţi, printre care şi la Sfântul Efrem cel Nou. Naşul Părintelui este tot preot la Cluj şi mai mult ca sigur de la dânsul a aflat şi l-a cunoscut pe Sfântul Efrem. Din păcate, Părintele Emil nu mai este la noi, a plecat de Sfântul Nectarie, pe 9 Noiembrie 2011, după ce am făcut paraclisul Sfântului Nectarie, la Petrila, judeţul Hunedoara, împreună cu familia, la o biserică cu hramul: Sfântul Nicolae. În dar Sfântul Nicolae, în luna Decembrie 2011, ne-a adus un preot tânăr de la Craiova; pe Preotul Laurenţiu Cherciu, acum Părintele nostru. Tot Sfântul Nicolae, a binecuvântat familia Părintelui Emil cu un băieţel pe care l-au Botezat Nicolae.

În ianuarie 2012, prietena mea Silvia a cumpărat o carte „Viața, arătările, minunile, acatistul si paraclisul Sfântului Efrem cel Nou, grabnicul ajutător şi marele făcător de minuni”. Mergând la ea în vizită, mi-a arătat cartea, am răsfoit-o puţin şi atât. Cred că nu era timpul să-l cunosc mai bine pe Sfântul Efrem, pentru că atunci eu îl propovăduiam deja pe Sfântul Nectarie şi minunile ce le-a făcut cu mine nevrednica. Deci, aproape tot anul 2012 a fost rezervat pentru Sfântul Nectarie.

În noiembrie 2012 Alexandru, un băiat de la Teologie ştiind durerea mea că nu am copii, a scos de pe internet câteva rugăciuni pentru dobândire de prunci printre care şi una a Sfântului Efrem cel Nou. Eu începând să mă rog cu credinţă, eram sigură că mă adresez Sfântului Efrem Sirul, neştiind că este rugăciunea sfântului Efrem cel Nou.

De hramul bisericuţei noastre, 7 Ianuarie 2013, tot Alexandru mi-a adus câteva rugăciuni xeroxate de pe internet către Maica Domnului şi alte rugăciuni pentru dobândire de prunci către Domnul şi Dumnezeul nostru. Atunci, eu împreună cu soţul meu Stan, ne-am luat ca pravilă de 40 de zile aceste rugăciuni. Ideea este că eu şi soţul meu am citit timp de 40 de zile rugăciunea Sfântului Efrem cel Nou crezând că este a Sfântului Efrem Sirul.

Abia în postul Sfintelor Paşti pe 20.04.2013, cu 15 zile înainte de praznicul Sfintei Învieri a Domnului care s-a suprapus cu praznicul Sfântului Efrem cel Nou (5 mai) , într-un pelerinaj la sfintele mânăstiri din Vâlcea l-am cunoscut pe Sfântul meu iubit, Sfântul Efrem cel Nou. Sfântul mi s-a descoperit la Mânăstirea Arnota printr-o carte „Noi minuni ale Sfântului Efrem cel Nou cu copii născuţi şi nenăscuţi”. Ajunsă acasă din pelerinaj, am început să citesc din carte minuni la întâmplare, care m-au impresionat foarte mult. A doua sau a treia zi am început să citesc cartea în mod normal de la început. L-am îndrăgit pe Sfântul Efrem cel Nou imediat ce am aflat de descoperirea sfintelor sale moaşte, prin pronia divină după 500 de ani de la mucenicia Sfântului, de către Maica Macaria şi faptul că însuşi Sfântul şi-a descoperit viaţa şi martiriul maicilor din mănăstire şi Maicii Macaria, precum şi arătările şi minunile Sfântului Efrem din zilele noastre m-au impresionat enorm de mult. Citeam din carte şi parcă îmi venea să zbor la sfânt acasă în Grecia, pe Colina Neprihăniţilor să-l cunosc mai bine, să iau binecuvântare de la el. Dar realitatea era alta şi m-am mulţumit cu cartea ce o aveam. Cerându-i binecuvântare Sfântului Efrem de pe coperta cărţii, citindu-i acatistul şi minunile, dormeam cu cartea la cap, sau o puneam pe burtică să iau binecuvântare de la Sfântul. Şi încet-încet m-am împrietenit cu el. Îmi doream acum o iconiţă cu Sfântul Efrem. Am încercat să cumpăr, dar nu găseam prin împrejurimi. Vorbeam cu sfântul şi îi ziceam „Sfinte Efrem, viaţa, martiriul, minunile şi acatistul le am, dar îmi doresc o iconiţa cu Sfinţia ta cât de mică..”.

În seara zilei de 4-5 mai, din greşeală m-a apelat Cati, fata prietenei mele Maria. Văzând apelul mai târziu am sunat eu şi mi-a răspuns Maria. Printre altele îmi zice că fiica ei Cati, e născută pe 5 mai; cu pregătirile pascale şi cu serviciul pentru un moment uitasem de praznicul Sfântului Efrem cel Nou, dar atunci imediat mi-am adus aminte de Sfântul Efrem şi am început să-l fac cunoscut pe acesta prietenei mele la telefon.

Prima minune a Sfântului Efrem cel Nou a fost că l-am cunoscut .

A doua minune a Sfântului cu mine a fost atunci când îmi doream din suflet o iconiţă a Sfântului şi în noaptea Sfintelor Paşti şi de praznicul Sfântului Efrem cel Nou, pe 5 mai după Sfânta Liturghie şi după ce am luat Sfintele Paşti, unde nu mă aşteptam să mă întâlnesc cu Sfântul Efrem, l-am găsit la pangar în două iconiţe mici (ultimele) chiar la bisericuţa noastră. Nu vă pot spune în cuvinte, bucuria pe care am avut-o în acel moment. Parcă mi s-a făcut simţită bucuria Învierii Domnului prin găsirea acestor iconiţe cu chipul Sfântului Efrem cel Nou.

A treia minune a fost în ziua Paştelui şi a praznicului Sfântului Efrem. Am mers la pădure cu soţul şi naşii noştri. Eu am luat şi cartea Sfântului Efrem cu mine să-i citesc acatistul şi să-i mai recitesc minunile. La pădure am întâlnit o gravidă pe nume Cristina care era în luna a treia de sarcină. Eu din dragoste, închin toate gravidele pe care le cunosc pe burtică, urându-le naştere uşoară şi îndemnându-le să se roage Maicii Domnului, la sfântul lor ocrotitor, la Sfântul Nectarie şi la Sfântul Efrem fiind grabnic ajutători în naşteri. Acelaşi lucru am făcut şi cu Cristina, am închinat-o pe burtică, m-am bucurat pentru ea şi am început să vorbesc despre Sfântul Efrem atât ei cât şi celorlalţi. Cristina s-a îndoit, mi-am dat seama dar nu am zis nimic. M-am retras şi am început să citesc din carte. Între timp, soţul Cristinei a improvizat un hamac (a legat de doi copaci o plasă), s-a urcat el şi nu s-a întâmplat nimic; apoi s-a dat jos şi a aşezat-o pe Cristina, cu care s-a rupt, aceasta căzând de la o înălţime de 1,5 m a început să plângă lovindu-se destul de rău deoarece căzuse pe şezut. Eu când am auzit-o am crezut că s-a lovit la burtică şi mă rugam Sfântului Efrem să nu piardă sarcina. Mai târziu ajungând cu cititul acatistului Sfântului Efrem cel Nou la icosul al VI-lea unde spune „Bucură-te cel ce ajuţi mamele în vremea sarcinii şi în vremea naşterii!”, am mers la Cristina să îi arăt unde scrie cele de mai sus zicându-i „Cristina, aşa este că tu te-ai îndoit când eu ţi-am spus de Sfântul Efrem? Vezi că eu nu am minţit ? Ţi-a fost îngăduit să cazi, astfel să nu te mai îndoieşti azi fiind şi praznicul Sfântului.” Cristina într-adevăr se îndoise, a şi recunoscut, dar cel mai important lucru este că după această întâmplare aceasta a crezut. A născut pe 1 decembrie o fetiţă, în ziua când soţul meu a dat ultimul acatist al Sfântului Efrem din cele 100 cumpărate ulterior de Părintele Laurenţiu. Iar astăzi, de Întâmpinarea Domnului a făcut molifta, urmând să creştineze prunca de Florii, anul acesta.

Îmi dăduse sfântul şi icoană, dormeam cu ea la cap, aveam cartea cu acatistul, dar îmi doream din suflet paraclisul Sfântului Efrem cel Nou.

A doua zi de Paşti, m-am întâlnit cu prietena mea Silvia, eu zicându-i că aş vrea şi eu paraclisul Sfântului Efrem, dar nu ştiu de unde să-l cumpăr. Şi ea mi-a dat cartea cu „Viața, arătările, minunile, acatistul si paraclisul Sfântului Efrem cel Nou, grabnicul ajutător şi marele făcător de minuni”. Adică aceeaşi carte din ianuarie 2012 de care eu şi uitasem că ea o are. Vă daţi seama că i-am mulţumit Sfântului pentru această bucurie şi din acea zi am început să-i citesc şi paraclisul Sfântului Efrem.

A treia zi de Paşti, am mers la muncă, lucram în comerţ, şi am început să spun cu bucurie la toată lumea că am cunoscut un nou Sfânt; pe Sfântul Efrem cel Nou. Tot în aceeaşi zi la serviciu m-a sunat o prietena, Elisabeta şi aveam cartea Sfântului Efrem cel Nou de la Silvia la mine, eu am început să-i citesc la telefon din minunile care mă impresionaseră mai mult precum şi viaţa şi martiriul Sfântului. Mai târziu urmând să ajungă şi la ea cartea. A ajutat-o foarte mult Sfântul Efrem, ea plecând în iunie în Germania la muncă în agricultură, se ruga în continuu Sfântului Efrem cel Nou, de la care a şi primi ajutor.

Tot în săptămâna luminată, în ziua de Izvorul Tămăduirii, după Sfânta Liturghie, am venit acasă cu lumânarea aprinsă de la sfinţirea apei. Stând aproape de Biserică, am aprins şi lumânarea din noaptea Paştelui şi aveam şi candela aprinsă. Am citit acatistul Izvorului Tămăduirii cu gândul să citesc şi acatistul Sfântului Efrem, dar mă simţeam obosită şi eram schimbul 2. Atunci, i-am cerut iertare sfântului şi i-am promis că îl citesc seara împreună cu paraclisul său. Am aţipit şi m-i s-a arătat în vis o femeie. Îmi spunea ceva… nu mai ştiu ce-mi spunea, dar apoi l-am văzut chiar pe Părintele meu duhovnic, care îmi zicea „Dar ştii că o să ai o fetiţă, da !” mi-a repetat de trei ori. Dar parcă îmi reproşa că nu cred eu, aşa mi se adresa. După care eu m-am trezit şi m-am gândit că era hramul Izvorul Tămăduirii la Mânăstirea Lainici unde este Părintele meu duhovnic. Nu am spus la nimeni, am încercat să nu dau importanţă, crezând că este doar un vis. Dar mai târziu, am citit că Sfântul Efrem se arată şi prin chipul celor apropiaţi. Atunci mi-am dat seama că în acel vis mi s-a arătat Sfântul Efrem, prin chipul Părintelui meu duhovnic.

După săptămâna Luminată, o maică de la Mânăstirea Sfintei Treimi, o mănăstire mai apropiată de noi, când a aflat că l-am cunoscut pe Sfântul Efrem cel Nou mi-a trimis două cărticele mai mici cu viaţa, minuni, paraclise, acatiste şi rugăciunile Sfântului Efrem cel nou – Marele Mucenic şi Tămăduitor. Şi tot această maică mi-a făcut cunoscut că la noi în ţară este o icoană a Sfântului Efrem cel Nou adusă de Părintele Onufrie din Grecia, din care curge mir. Mai târziu mi-a trimis cartea cu „Minunile Sfântului Efrem cel Nou prin icoana sa izvorâtoare de mir”.

Primind aceste cărţi de la maică le-am luat ca pe o binecuvântare oprind eu una şi una am dat-o la o altă prietenă, Mari-Iuliana ce are aceeaşi suferinţă ca a mea, nu are nici ea copii. Cartea de la Silvia am împrumutat-o la prietena Elisabeta, iar a mea cu Copii născuţi şi nenăscuţi am dat să o citească unei alte prietene şi soră întru Hristos Geta, să-l cunoască şi ea pe Sfântul Efrem cel Nou, să o întărească şi să o ajute să-şi ducă Crucea pe care i-a dat-o Domnul în acest urcuş duhovnicesc, având o fată bolnavă.

În minunile Sfântului citisem că bolnavii care se ungeau cu credinţă cu untdelemn de la Sfântul Efrem se vindecau. Eu acum aveam acatiste, paraclise, iconiţă, însă nu aveam ulei de la candela Sfântului. Dar nici nu puteam gândi că pot găsi undeva. Dar Sfântul fiind grabnic ajutător, îmi pregătea minunea.

După praznicul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi mama sa Elena, pe 23 mai dimineaţa a venit la mine acasă un băiat alături de care cântasem la strană, Daniel. Acesta mi-a adus un pachet care conţinea o icoană pe lemn a Sfântului Efrem cel Nou, două cărţi ca cele pe care mi le dăduse maica şi o sticluţă cu ulei de la Sfântul din Grecia.

Daniel a fost cântăreţ la bisericuţa noastră, apoi la Catedrala „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” de la noi din oraş şi acum este la teologie la Craiova şi cântăreţ la o biserică cu hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, Sfântul Nicolae şi Sfânta Muceniţă Filofteia,tot în Craiova. El ştiind că nu am copii şi aflând că îl iubesc pe Sfântul Efrem, i-a spus preotului bisericii unde este cântăreţ despre mine. Părintele Mihail, care şi dânsul are evlavie la Sfântul Efrem cel Nou, după ce o enoriaşă pe nume Laura, nu avea nici ea copii, a fost în Grecia în pelerinaj şi aducând ulei de la Sfântul Efrem cel Nou, l-a împărţit şi cu mine nevrednica, iar eu la rândul meu, l-am împărţit cu fata care nu are copii la fel ca mine, Mari-Iuliana. Între timp, citisem cartea de la maică cu minunile Sfântului Efrem cel Nou prin icoana sa izvorâtoare de mir şi îmi doream să văd şi eu icoana Sfântului; aşa că, o altă minune a Sfântului Efrem a fost pe 26 mai 2013, când am mers iar în pelerinaj la Bucureşti, de praznicul Sfântului Ioan Rusul (27). Nu v-am zis, suntem un grup de 15-20 de persoane din oraş şi câţiva din împrejurimi şi mergem de 9-10 ani în pelerinaje în ţară la mânăstiri. Organizat de la Catedrala Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena cu binecuvântarea părintelui paroh Drăghici Ştefan. Eu pe microbuz, până să ajungem la destinaţie, l-am mărturisit pe Sfântul Efrem la tot grupul şi minunile Sfântului ce le făcuse cu mine. Le-am vorbit şi de Icoana izvorâtoare de mir a Sfântului Efrem din ţară, iar când am ajuns, m-am bucurat foarte mult văzând chiar în capela Sfântului Ioan Rusul o copie a acestei icoane a Sfântului Efrem cel Nou izvorâtoare de mir, pusă spre închinarea pelerinilor. Aşa Sfântul mi-a împlinit dorinţa. Nu am văzut originalul, dar totuşi am sărutat o copie a icoanei izvorâtoare de mir. În timp ce eu mă bucuram şi mulţumeam Sfântului lângă icoană, o femeie a venit la mine şi mi-a zis că icoana este în Bucureşti, mi-a zis şi strada dar nu am scris şi am uitat. Am rămas cu două numere de telefon ale Părintelui Onufrie care avea icoana pe care le-am notat. Tot în acest pelerinaj, la întoarcere am stabilit să mergem tot grupul în Grecia în pelerinaj cu şoferul nostru Nicolae (Nicu), dacă strângem bani până în toamnă, de praznicul Sfântului Nectarie. Dar nu este întotdeauna cum vrem noi, ci cum este rânduit de sus.

Având unele probleme la locul de muncă, m-am rugat Sfântului dacă îmi este de folos să rămân sau să plec. Răspunsul la problema mea a venit, eu plecând.

Cu mine Sfântul făcuse atâtea minuni. Îmi doream ca şi soţul meu să-l cunoască mai bine, să-l iubească şi el pe Sfântul meu. Şi a mijlocit Sfântul cu următoarea minune încât a crezut şi soţul meu. Într-o zi am mers la o prietena, Felicia să o ajut să facă tocană, fiica ei Raluca era pe internet. Am rugat-o pe Raluca să scrie Sfântul Efrem cel Nou, după ce am citit puţin despre Sfântul Efrem i-am zis să găsească Sihăstria Rarăului, să văd Icoana Sfântului Efrem izvorâtoare de mir. Ne-am uitat puţin la Sfinţii Mărturisitori români din închisorile comuniste, la Părintele Ilie Lăcătuşul, apoi m-am interesat de Sfântul Nectarie, dacă tot vroiam să ajungem de praznicul său în Grecia.

Am găsit o mărturie a doi tineri, soţ şi soţie, cum au ajuns la Sfântul Nectarie ca simplii pelerini şi dădeau explicaţii ca şi alţi pelerini care nu ştiau cum să ajungă mai repede. Când am ajuns cu cititul la hotelul din apropierea Sfântului Nectarie unde au fost cazaţi, pur şi simplu ni s-a blocat internetul. Copila l-a chemat pe tatăl său, iar eu am început să mă rog la Sfântul Efrem şi la Sfântul Nectarie să nu ne zică ceva. Pentru un moment uitasem că Sfântul Efrem repară şi calculatoare. După 10-15 minute a reparat calculatorul. Deci, după ce m-am documentat şi le-am vorbit de Sfântul Efrem, am plecat acasă. Probabil că am tras curent şi nu mă simţeam bine. Ajungând acasă, am rămas în sufragerie, citeam la o carte Sfântul Luca al Crimeei. Am adormit citind cartea. Sub cap, era prima dată când nu am avut icoana Sfântului Efrem cel Nou sau cartea de când l-am cunoscut. M-am trezit din somn plângând, cu o durere de măsea insuportabilă. Soţul meu auzindu-mă venind speriat din dormitor, m-a întrebat ce am. I-am arătat spre măsea. El aducându-mi din cutia de medicamente pastile de măsea. Imaginaţi-vă pe soţul meu cu pastilele şi cana cu apă, alergând după mine prin casă, iar eu plângând de durere şi cerându-i iertare Sfântului Efrem. Rugându-mă mi-am adus aminte că Sfântul vindecase pe cineva. Atunci, închinându-mă pe măsea de trei ori zicând cu credinţă „Sfinte Părinte Efrem, dacă este voia Dumnezeului nostru, îndepărtează de la mine durerea aceasta.” Soţul văzând ce fac nu-i venea să creadă. Îmi zicea să iau pastilele, că nu sunt normală, cum o să-mi treacă decât cu rugăciune? Dar a rămas uimit când a văzut că imediat mi-a trecut durerea. Nu am mai avut nimic după ce am zis rugăciunea de trei ori. Efectiv nu-i venea să creadă, dar până la urmă a realizat că a fost martor la o minune a Sfântului Efrem.

Sfântul mi-a dat un serviciu temporar la începutul postului Adormirii Maicii Domnului pentru a avea banii mei, ca să pot cumpăra acatiste, iconiţe să-l fac cunoscut la oameni pentru că aşa promisesem Sfântului, să fiu mai aproape de bolnavi pe timpul postului ungându-i cu ulei de la mai mulţi Sfinţi, dar şi de la Sfântul Maslu, pentru a-l face cunoscut pe Sfântul Efrem cel Nou şi minunile săvârşite de acesta şi de a le alina durerea; serviciul fiind la un magazin din apropierea spitalului, la o prietenă de-a mea, Adriana căreia i-am făcut cunoscut pe Sfântul Efrem şi i-am dat cartea de la Silvia şi imediat s-a apropiat şi ea de Sfânt şi l-a îndrăgit. Sfântul Efrem ajutând-o , drept dovadă nici acum nu mi-a înapoiat cartea.

Pe mine deja nu mă mai uimeşte cu câtă repeziciune răspund Sfinţii când rugăciunea este curată, făcută din tot sufletul, cu credinţă şi cu lacrimi.

Deci, din banii câştigaţi i-am trimis Preotului Laurenţiu prin Alexandru – de Sfântul Alexandru, să ia 100 de acatiste şi iconiţe pentru a-l face cunoscut pe Sfântul Efrem cel Nou la cât mai mulţi oameni şi o icoană pe lemn cu Sfântul Efrem mai mare, pentru bisericuţă.

Pe 8 septembrie, de praznicul Naşterii Maicii Domnului am mers iar în pelerinaj la Mânăstirile din Vâlcea, Mânăstirea dintr-un lemn având praznicul. La întoarcere am urcat iar la Mănăstirea Arnota unde mi se descoperise Sfântul Efrem prin acea carte. Tot aici a îngăduit Sfântul Efrem să găsesc şi icoana pentru Biserică. În altă parte negăsind nici eu, nici Părintele Laurenţiu. Alexandru fiind cu noi în acest pelerinaj mi-a împrumutat bani pentru icoana Sfântului Efrem, deoarece eu nu mai aveam la mine urmând să îi înapoiez.

Imediat în cursul săptămânii, miercuri la acatist când am adus pentru Bisericuţă atât cartea prin care l-am cunoscut cât şi icoana cu Sfântului Efrem cel Nou , făcându-i Părintele Robert acatistul. Preotul Robert Zămârcă ne însoţeşte în pelerinaje, mergând cu noi mai des decât alţi preoţi; acum ţinându-i locul Părintelui Laurenţiu.

Tot în septembrie pe 14 de praznicul Înălţării Sfintei Cruci – când este născut şi Sfântul Efrem şi a început urcuşul muceniciei - am plecat în Ardeal într-un pelerinaj la Aiud, fiind praznic la Râpa Robilor Mărturisitori din închisorile comuniste. La întoarcere, trecând pe la Mânăstirea Rămeţ şi la Prislop la Părintele Arsenie Boca. Apoi am oprit şi la Lainici unde m-am întâlnit cu Părintele meu Duhovnic de la care am luat binecuvântare. În această zi şi Preotul Laurenţiu a împărţit enoriaşilor acatiste cu Sfântul Efrem, eu împărţind la oamenii din microbuz şi dând şi pentru bolnavi şi femei însărcinate. Până a ajunge la destinaţie, printre altele eu le-am spus celor din grup de o altă carte a Sfântului Efrem cel Nou pe care mi-a împrumutat-o prietena mea Iuliana. Mărturisiri ale minunilor săvârşite în zilele noastre, şi cum arată în carte mai multe imagini, printre care şi Sfintele Moaşte ale Sfântului Efrem şi papucul Sfântului Efrem primit ca binecuvântare de la Sfântul din Grecia de un grup de studenţi pentru Biserica studenţilor din Cluj şi mai multe minuni din carte şi ei ascultau cu drag. În acest pelerinaj mergând şi prietena Iuliana, care îmi împrumutase cartea.

În general noi pe drum ascultăm pricesne, acatiste, paraclise ale Sfinţilor şi eu îmi doream acum foarte mult un acatist audio cu Sfântul Efrem. Îl rugasem şi pe Alexandru să-mi facă rost, el negăsind nici pe internet. Dar Sfântul fiind grabnic ajutător, la Aiud, de la osuar urcând scările un bărbat cobora şi avea în mână cartea cu minunile Sfântului Efrem cel Nou prin Icoana sa izvorâtoare de mir. L-am întrebat de unde a luat cartea şi dacă ştie sigur unde se află Icoana Sfântului Efrem izvorâtoare de mir, pentru că ne dorim să ajungem şi noi. Mi-a răspuns că primise cartea de la cineva şi nu ştia unde este Icoana Sfântului Efrem. Atunci îmi răspunde o doamnă care urca şi ea scările alături de mine: „Icoana Sfântului Efrem nu mai este la Sihăstria Rarăului şi se află în Bucureşti.” Imediat eu îi spun că am numărul Preotului Onufrie din Bucureşti şi am să-l contactez . Doamna era din Braşov şi m-a rugat să-i dau numărul Preotului Onufrie. În timp ce eu scriam numărul de telefon, doamna a scos un acatist audio cu o icoană a Sfântului Efrem cel Nou pe el şi mi-l dă drept mulţumire – exact ceea ce îmi doream eu – vă puteţi imagina bucuria mea şi mulţumirea către Sfântul meu. Când am ajuns la Mânăstirea Rămeţ mă aştepta o altă minune a Sfântului Efrem. Având probleme personale eu nu am mai putut intra în Mănăstire să mă închin şi mergând la pangar să cumpăr ceva vine Dm. Elena, o femeie din grupul nostru şi-mi zice: „Tănţica ai văzut cărţile cu Sfântul Efrem cel Nou?” Eu chiar nu le observasem şi atunci rog pe maica de la pangar să-mi dea şi mie cartea cu mărturiile Sfântului Efrem săvârşite în zilele noastre din care eu le vorbisem pe drum. Deschizând cartea la papucul Sfântului Efrem îi arăt Dm. Elena şi îi spun „Uite papucul Sfântului Efrem!” iar ea îmi zice „Păi da, l-am văzut aici. Tu nu l-ai văzut?” Eu o întreb „Unde?” „Păi aici în Mănăstire.” În Mănăstire era pus spre închinare un alt papuc al Sfântului Efrem, mie deja îmi curgeau lacrimi de bucurie, era prea mult pentru mine. Nu meritam atâtea binecuvântări într-o singură zi. Dar Sfântul nu lasă nimic neorânduit. Îmi răspundea cu aceeaşi dragoste cu care eu îl căutam pe Sfânt şi încercam să-l fac cunoscut la mai mulţi creştini.

Pe 7 octombrie 2013 în preajma praznicul Cuvioasei Parascheva, am mers ca în fiecare an de 9-10 ani în pelerinaj la Moldova, la mai multe Mânăstiri, având în itinerar şi Sihăstria Rarăului, unde a stat Icoana Sfântului Efrem izvorâtoare de mir. În timp ce era la Iaşi, la Sfânta Cuvioasă Paraschiva, după Sfânta Liturghie, la acatistul Sfintei primesc un mesaj de la maica mea – de la Mânăstirea Sfintei Treimi din zona noastră – „Am să plec la Sfântul tău Efrem în Grecia într-un pelerinaj după praznicul Cuvioasei Parascheva.” Dar Sfântul a rânduit să-l întâlnim noi înaintea maicii de la Mănăstire. La noi în România în acest pelerinaj, la Mânăstirea Suceviţa – Suceava – printr-o Sfântă părticică de Sfinte Moaşte a Sfântului Efrem cel Nou, aşezată într-o Sfântă Raclă mare, nouă, frumos lucrată. Chiar în mijlocul Sfintei Racle, lângă Sfântul Nectarie şi Sfântul Luca al Crimeei şi mulţi alţi Sfinţi prieteni ai Sfântului şi casnici ai lui Dumnezeu, mijlocitorii noştri la Tronul Sfintei Treimi, gândiţi-vă cât de mult ne iubesc pe noi Sfinţii. Cât de nevrednici suntem noi, când ne aşteptăm mai puţin, sau unde nici nu gândim, acolo îi descoperim. După ce am plecat de la Cuvioasa Parascheva de la Iaşi până să ajungem la Mânăstirea Suceviţa, ne-am cazat la Mânăstirea Putna, plecând a doua zi după Sfânta Liturghie, apoi am mers şi la Sihăstria Putnei. De aici am luat o icoană a Sfântului Efrem mai mare pe lemn pentru prietena mea Elisabeta. Eu ţinând-o tot drumul în braţe şi rugându-mă Sfântului, neştiind câte minuni va face cu noi păcătoşii şi că la următoarea Mănăstire Suceviţa, o să ne întâlnim chiar cu Sfântul prin părticica de Sfinte Moaşte a Sfântului Efrem cel Nou. Apoi, când am oprit să mâncăm la o Sfântă Troiţă, până să aşezăm masa, a venit la noi un om sărman şi l-am poftit cu noi la masă. Nu ştim pe cine am ospătat, pe Sfântul Efrem sau chiar pe Mântuitorul, ştim doar că am fost cercetaţi de Dumnezeu, noi şi credinţa noastră. Când noi am plecat, a plecat şi dumnealui, mie personal părându-mi rău că unii din grup nu au fost de acord să-i dăm mai multă mâncare la plecare, pentru că aveam de unde.

Mai târziu, pe traseu ne-a oprit poliţia în trafic să luăm un preot să-l ducem la Mânăstirea Humor. Nu era în drumul nostru, aşa că am trecut pe lângă binecuvântare. Oricum greşisem drumul. Nu mai puteam ajunge la Mănăstirea Sihăstria Rarăului. Trebuia să ne întoarcem din drum. Am ales să mergem înainte şi am dat slavă lui Dumnezeu că în loc să vedem locul unde a stat Icoana Sfântului Efrem izvorâtoare de mir, Sfântul a rânduit să ne întâlnim personal prin părticica de Sfinte Moaşte de la Mânăstirea Suceviţa, prin care am primit binecuvântare chiar de la Sfântul Efrem cel Nou.

Când mai aveam puţin până la Mânăstirea Rarăului, nu mai mergea. Nu mai capta GPS-ul. Şi a oprit şoferul să întrebe cât mai este până la Mănăstire. Aflând că mai sunt şase kilometrii şi trebuie să trecem un deal şi că este cam greu de trecut. Până să oprească maşina, un om alerga după noi, făcând cu mâna disperat să-l luăm. Eu fiind în maşină aşezată în spate am zis că o să-l luăm chiar dacă nu este loc, mă ridic eu şi stă acea persoană până la Mănăstire. Cineva atunci zice că este un călugăr, şi ceilalţi auzind că este călugăr spun „Nu este nevoie să te ridici, îi facem loc între noi, ne mai strângem puţin.” Însă realitatea era alta. Călugărul nu era călugăr, ci un surdo-mut. Ne-a arătat prin semne că merge la Mănăstire. A vorbit cu el tot prin semne Maria, o fată ce era în spate cu mine. El văzând microbuzul plin, a arătat prin semne că nu are unde, Maria spunându-i tot prin semne că îi facem loc. El a înţeles, dar unii din grup nu şi firea omului este schimbătoare, ce să câştige ei de la un surdo-mut? În schimb de la călugăr luau binecuvântare. Uşa s-a închis, microbuzul s-a pus în mişcare, iar eu am rămas şocată repetând mereu „Cum mă nu l-au luat? …Chiar nu l-au luat? …Cum măi, nu l-au luat?....” Nu-mi venea să cred. Mă durea sufletul gândindu-mă cu ce va ajunge acel om la Mănăstire, căci era aproape seara, iar zona aceea nu prea era circulată. Pentru această neascultare, Domnul ne-a pus la încercare. Dealul pe care trebuia să-l trecem era plin cu zăpadă îngheţată, fiind îngust şi neavând parapet pe nici o parte, iar în jos era o prăpastie cu pădure – vă imaginaţi ce panică i-a cuprins pe cei mai slabi în credinţă din grup, deja se vedeau căzuţi în prăpastie în loc să se roage şi să se căiască că nu luasem acel om cu noi. Bine că şoferul avea experienţă şi nu-i puteau distrage atenţia, în acelaşi timp având şi maşina echipată de iarnă. Iar eu în spate cu icoana Sfântului Efrem şi cu telefonul în mână – aveam pe telefon Icoana Maicii Domnului de la Rarău – mă rugam „Maica Domnului potoleşte-i, Sfinte Efrem linişteşte-i, Doamne miluieşte-ne!” iar unii dintre ei întorcându-se şi acuzându-mă că eu sunt de vină „Ce căutăm la această Mănăstire?” dar nici eu nici şoferul nu ştiam unde este Mânăstirea, că o să trecem un deal cu râpe şi cu zonă înzăpezită. Dar când, în final am ajuns la Mănăstire, nu ştiau cum să ne mulţumească mie şi şoferului pentru peisajul de vis, pentru pacea şi liniştea sufletească ce le-au simţit toţi în acel loc şi cu atât mai mult pentru binecuvântarea primită prin Icoana Maicii Domnului de la Rarău.

Nu ştiu sigur câţi din grup au înţeles ceva din această încercare din care Maica Domnului şi Sfântul Efrem ne-au salvat şi prin care Dumnezeu ne-a mustrat pentru neomenia şi laşitatea noastră de care dăm dovadă uneori, chiar nu i-am întrebat.

Dacă nouă nu ne-a fost îngăduit să ajungem încă în Grecia la Sfinţii lui Hristos pentru păcatele noastre, Domnul a rânduit să meargă o maică de la o mănăstire din apropiere. Aceasta ne ştia durerea şi ne-a dus mulţumirile, rugăciunile şi cererile noastre, precum şi câteva obiecte personale pentru a primi binecuvântare, prin atingerea lor de Sfintele Moaşte, printre care şi Sfintele Moaşte ale Sfântului Meu Efrem. La ieşirea maicii din ţară, în vamă la bulgari, Sfântul Nectarie i-a binecuvântat călătoria, maica având Icoana Sfântului atât la piept cât şi la buletin. La controlul actelor, când vameşul i-a cerut buletinul, după un mic incident, când nu mai găsea buletinul şi vameşul a fost nevoit să controleze pe altcineva, într-un final maica în loc să arate faţa buletinului, a arătat spatele buletinului unde era Icoana Sfântului Nectarie lipită. Vameşul făcând ochi mari, credea că maica vrea să-l mintă că nu are buletin – maica dându-şi seama a întors buletinul şi vameşul a zâmbit. Aşa a plecat în pelerinaj cu binecuvântarea Sfântului Nectarie.

Când a plecat maica în acest pelerinaj, Părintele Laurenţiu a făcut al doilea acatist al Sfântului, iar noi ne-am luat ca pravilă acatistul mai multor Sfinţi la care se ruga maica. Pe toată perioada cât a fost plecată maica eu m-am rugat cu lacrimi la Sfântul meu iubit Efrem cel Nou. L-am rugat să-mi facă cunoscut ziua sau momentul când se închină maica la cinstitele sale Moaşte, să mă pot ruga şi eu în acelaşi timp. Şi minunea nu a întârziat. Într-o zi de miercuri, pe 23 octombrie, după ce avusesem o stare bună toată ziua, seara simţeam că se roagă cineva pentru mine, am simţit o pace şi o linişte sufletească ca o binecuvântare – nu ştiu cu ce cuvinte să mă exprim; numai cine a trăit aceste momente de pace şi linişte duhovnicească îşi poate da seama cum m-am simţit. Atunci mi-am zis „Sigur Preotul Laurenţiu se roagă pentru mine. Îl sun şi dacă îmi spune că nu se roagă, sigur este maica la Sfântul Efrem.” L-am sunat şi l-am întrebat, dar dânsul mi-a răspuns că este în drum spre Craiova şi în acel moment se gândea la mine. Pentru mine a fost un răspuns, luându-l ca o binecuvântare, a Sfântului Efrem – Preotul Laurenţiu făcând cu o săptămână în urmă acatistul Sfântului la rugămintea mea. Deci mi-am dat seama că maica este sau a fost la Sfântul şi am început să mă rog acasă Sfântului citindu-i acatistele şi paraclisele. În aceeaşi zi Sfântul făcând şi cu maica minuni. La întoarcere, maica mi-a zis itinerariul Mânăstirilor şi zilele unde a fost. Astfel am aflat că miercuri, pe 23 a fost la Sfântul Efrem cel Nou şi la Sfântul Ioan Rusul. În aceiaşi zi a participat la Liturghie la Sfântul Efrem, lăsând lucruşoarele noastre lângă Racla Sfântului pe tot parcursul Liturghiei,aproape de unde venea o mireasmă plăcută de la Sfintele Moaşte ale Sfântului Efrem. Aproape de sfârşit, când tot grupul se închina pentru plecare (trebuia să ajungă la timp în port la feribot). Atunci printre ultimii s-a închinat şi maica şi întreabă uşor pe maica paraclisieră, care este maica stareţă să poată lua binecuvântare. Maica stareţă tocmai se împărtăşise cu Trupul şi Sângele Mântuitorului şi era în strană, lângă catapeteasmă, chiar în dreptul maicii noastre. După ce i-a dat binecuvântare, când se întorcea să plece, a cuprinso uşor de braţ şi i-a întins anafura sfinţiei sale. Era o bucată mai mare, dar tăiată mărunt a ajuns pentru mai mulţi din cei de acasă. Maica noastră a luat aceasta drept binecuvântarea Sfântului Efrem care a lucrat astfel. De la Sfântul Efrem au mers la Sfântul Ioan Rusul în insula Evia unde ca de obicei a aşezat lângă racla Sfântului Ioan Rusul obiectele noastre, lăsându-le acolo pe tot parcursul slujbei. Maica de bucuria întâlnirii cu Sfântul uitase pachetul pe care-l pusese pentru binecuvântări lângă Racla cu Sfintele Moaşte şi cineva din grup strigă cu bucurie „Maică! Maică! I-a uitaţi-vă ce frumos miroase aceste lucruri, ce mireasmă frumoasă a revărsat Sfântul peste ele.” Deci Sfântul le binecuvântase şi aşa maica a cunoscut că Sfântul i-a trimis atât ei, cât şi nouă binecuvântare prin acea mireasmă cerească care s-a simţit două-trei zile în autocar de la lucrurile noastre.

V-am povestit această minune a Sfântului Ioan Rusul cu maica şi lucrurile noastre pentru că există o legătură. Sfinţii ştiu că-i iubim, Sfinţii ştiu că-i cinstim. Când maica a plecat în acest pelerinaj, noi am strâns bani pentru pomelnice, dar schimbându-i în euro am observat că avem doar 20 de euro. Am scris două pomelnice; unul pentru Sfântul Efrem cel Nou şi unul pentru Sfântul Nectarie, noi dorindu-ne să scriem cel puţin unul pentru Sfântul Ioan Rusul, dar nu am mai avut bani. Bineînțeles că maica ne-a trecut la toate pomelnicele unde a fost şi s-a rugat pentru noi. Dar noi doream să fi fost banii noştri, aşa că Sfântul Ioan Rusul văzând dragostea şi neputinţa noastră ne-a binecuvântat prin această minune.

Vă puteţi da seama că maica ne-a adus ulei de la Sfinţi, apă sfinţită, ne-a lăsat o bucată de anafură de la Sfântul Efrem, floare de la Sfântul, mi-a lăsat o Icoană a descoperirii Sfântului Efrem, mie aducându-mi un medalion cu Sfântul Nectarie şi soţului meu un breloc cu Sfântul Efrem. Soţul vrând să-l pună pe Sfânt în automobilul personal, dar ştiind că-l iubesc eu pe Sfânt mi l-a dat mie. Eu punându-i un şnur, l-am pus la gât şi nu mă mai despart de Sfânt. Acum îl am pe Sfânt la piept lângă Sfânta Cruce, Maica Domnului şi un medalion cu Cuvioasa Parascheva şi Sfântul Ioan Gură de Aur pe care îl am de mai mulţi ani de la Cuvioasa de la Iaşi. Maica aducând şi pentru ceilalţi câte o mică binecuvântare de la Sfinţii lui Hristos.

Deci maica a plecat după praznicul Cuvioasei Parascheva şi a ajuns acasă până în praznicul Sfântului Nectarie pe 9 noiembrie. Sfântul Efrem ne-a reparat robinetul de la chiuveta din bucătărie. Plecând la ţară de Sfântul Dumitru pentru o săptămână am lăsat casa în grija Maicii Domnului şi a Sfântului Efrem. Întorcându-ne de la ţară, abia la o săptămână ne-am dat seama că robinetul nu mai picură. Până să plecăm de ceva timp se stricase filetul la robinetul de la bucătărie, soţul l-a neglijat şi nu l-a schimbat, a oprit apa şi a zis că schimbă bateria la întoarcere. Dar noi am realizat după o săptămână de când ne întorsesem că nu mai curgea. Noi şi uitasem că robinetul se stricase. Mă tot gândeam cum să-i mulţumesc Sfântului că l-am cunoscut. Aşa că pe 3 ianuarie 2014 de praznicul descoperirii Sfintelor Moaşte ale Sfântului Efrem cel Nou la prima oră a făcut molifta apei şi a sfinţit casa prietena mea Silvia. Apoi ne-am mutat la noi , am făcut un praznic în cinstea Sfântului cu câteva surori întru Hristos şi chemând şi cei doi preoţi, Părintele Robert şi Părintele Laurenţiu, care l-au cinstit pe Sfântul Efrem prin citirea celor două acatiste ale Sfântului Efrem cel Nou şi nu putea lipsi cântăreţul Alexandru care a venit cu iconiţe ale Sfântului Efrem cel Nou scoase de pe internet, dându-i şi eu câteva cu descoperirea Sfintelor Moaşte ale Sfântului Efrem cel Nou şi alţi Sfinţi şi a mers să le plastifieze, ca mai apoi Preotul Laurenţiu să le sfinţească. După ce a făcut sfinţirea casei, şi o rugăciune a Sfântului Efrem urmată de troparul şi condacul acestuia. După ce iconiţele au fost sfinţite le-am împărţit celor prezenţi.

Pe 17-18 ianuarie 2014 în apropierea praznicului Sfântului Maxim Mărturisitorul (21 Ianuarie) am mers iarăşi în pelerinaj în Maramureş, la Mânăstirea Rohia şi în Ardeal la Mânăstirea Nicula – Cluj. La icoanele Maicii Domnului făcătoare de minuni. La întoarcere am trecut şi pe la Mânăstirea Rămeţ, unde în sfârşit am putut intra să mă închin la papucul şi la Icoana Sfântului Efrem; la Icoana Maicii Domnului Pantanassa şi la capul Sfântului Ghelasie de la Rămeţ şi la mai mulţi Sfinţi ai lui Hristos printre care Sfântul Nectarie, Sfântul Maxim Mărturisitorul, de care am atins 100 de cruciuliţe luate de la pangarul Mânăstirii şi le-am împărţit la copii, bolnavi şi altor creştini ca binecuvântare de la Maica Domnului şi Sfinţii lui Hristos.

La nouă luni de zile de când l-am cunoscut pe Sfântul Efrem cel Nou vă pot mărturisi cu sinceritate că eu îl consider pe Sfântul Efrem ca fiind o binecuvântare trimisă de Bunul Dumnezeu pentru întărirea noastră în credinţă, pentru a ne duce crucea fără să cârtim în urcuşul nostru pe calea mântuirii. Noi îl simţim pe Sfânt atât de aproape de noi încât am ajuns să-l considerăm ca făcând parte din familia noastră. Îl iubim şi îl numim prietenul nostru. De când a intrat în casa noastră ne-a adus foarte multe bucurii, dar ne-a şi mustrat când am greşit. Cea mai mare bucurie a mea este că şi soţul a început să-l iubească pe Sfânt şi ştim că şi Sfântul ne iubeşte.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Slavă lui Dumnezeu pentru mulţimea de Sfinţi – între care se află şi Sfântul Efrem cel Nou – pe care noi creştinii îi avem ca mijlocitori la Tronul Preasfintei Treimi pentru noi păcătoşii! Slavă Ţie Dumnezeule în veci!

Amin!

Ghioldiu Constanţa

Rovinari – Gorj – România

 

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Tabere

Pr. Crăciun Opre

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești