Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Timpul este prietenul şi de multe ori, duşmanul nostru. Timpul este un martor tăcut al vieţii noastre, este cel care cicatrizează rănile sufletului nostru, provocate de pierderea unei persoane dragi, este cel care trece atât de greu atunci când aşteptam cu nerăbdare pe cineva, sau suntem trişti, şi atât de repede atunci când suntem fericiţi alături de cei dragi.

Timpul este atât de valoros, dar, totuşi, de multe ori îl irosim fără vreun rost. Secunda care a trecut niciodată nu o vom putea recăpăta, anii care au trecut nu se vor mai întoarce, viaţa noastră continuând să curgă asemeni unei ape până când, la un moment dat, va seca, iar noi vom trece în viața de dincolo.

Ne îngrijim de multe: cum să ne îmbrăcăm azi, ce vom mânca, cum să rezolvăm problema apărută, cum ne plătim facturile, dar cu ce ne alegem din toate acestea dacă ne irosim timpul? Dacă ne certăm cu cineva sau trecem printr-o perioadă grea ne întristăm, deznădăjduim şi alegem înfrângerea în locul victoriei. De ce să fi trist când poţi să fi fericit ? De ce să te stresezi inutil când poţi nădăjdui în Dumnezeu?

De noi depinde starea noastră sufletească, de noi depinde, de multe ori, zâmbetul celorlalţi pe care putem să-l producem fie şi cu o vorbă bună, sau doar zâmbindu-i persoanei respective indiferent dacă este străină sau nu.

Timpul trece şi lasă în urma sa doar rezultatul faptelor noastre. După ce murim, nu cred că ceilalţi îşi vor aminti neapărat cum ai fost îmbrăcat când te-au văzut prima dată, dar cu siguranţă îşi vor aminti dacă vreodată i-ai ajutat sau măcar le-ai oferit un zâmbet sau o îmbrăţişare atunci când au avut nevoie; dacă în urma ta ai lăsat doar suferinţa, ceilalţi îşi vor aminti lacrimile care au curs din vina ta, durerea pe care le-ai provocat-o inconştient sau nu.

De multe ori auzim următoarele cuvinte: "am timp să..." dar nu ştiu dacă chiar avem timp să îndeplinim ceea ce ne-am propus, pentru că timpul nu stă în mâinile noastre. Sfântul Nicolae Velimirovici spunea în cartea sa: Gânduri despre bine și rău:

"Despre trei lucruri nu te grăbi să vorbeşti: despre Dumnezeu, până ce nu-ţi întăreşti credinţa în El; despre păcatul altuia, până ce nu-l cunoşti pe al tău; şi despre ziua de mâine, până ce nu se luminează de ziuă."

Iar Sfântul Apostol Iacob spune în Epistola sa din Noul Testament, în capitolul 4:

"Veniţi acum cei care ziceţi: Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate, vom sta acolo un an şi vom face negoţ şi vom câştiga, voi, care nu ştiţi ce se va întâmpla mâine, că ce este viaţa voastră? Abur sunteţi, care se arată o clipă, apoi piere. În loc ca voi să ziceţi: Dacă Domnul voieşte, vom trăi şi vom face aceasta sau aceea. Şi acum vă lăudaţi în trufia voastră. Orice laudă de acest fel este rea. Drept aceea, cine ştie să facă ce e bine, şi nu face, păcat are."

Poate amânăm să facem o faptă bună, să ne rugăm lui Dumnezeu cu inima smerită şi cu sufletul îndurerat pentru păcatele noastre, având ca pretext timpul berechet, dar poate că în acel ceas vom muri iar acea convorbire pe care am fi putut-o avea cu Dumnezeu, dar am amânat-o, ne-ar fi salvat sufletul.

Probabil unii s-au întrebat când a apărut timpul, creând o adevărată filosofie pe această temă. Uitaţi ce este scris în, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi:

"Curgerea timpului porneşte odată cu creaţia, timpul fiind, de asemenea, creat de Dumnezeu, Cel ce există dinaintea şi deasupra timpului. Trebuie, deci, neapărat că cele ce au început în timp să se sfârşească tot în timp. Spaţiul şi timpul sunt date ca un cadru în care creaţia sa se desăvârşească, urmând a sui dincolo de acestea, prin îndumnezeire."

Când Arhanghelul Mihail a venit la moartea lui Adam, care a trăit 930 de ani, şi l-a întrebat cum i s-a părut viaţa, acesta i-a răspuns:"Aşa, Doamne, cum aş intra pe o uşă şi aş ieşi pe cealaltă ". Adam a trăit 9 secole şi, totuşi, timpul a trecut şi peste viaţa lui, la fel de repede cum trece şi peste a noastră... dar noi, în zilele noastre, din cauza păcatelor, abia atingem vârsta de 80 de ani.

Dacă lui Adam i s-a părut că 930 de ani au trecut ca şi cum ar intra pe o uşă şi ar ieşi pe cealaltă, oare nouă cum ni se par 80 de ani?

Importanța timpului este de netăgăduit, pentru că el ne oferă şansa de a ne dobândi mântuirea sau, din contră, pieirea.

Timpul nu este în mâinile noastre, pentru că simplu fapt că viața noastră nu este în mâinile noastr, ci depindem de ci de cei din jur, de natură și de Dumnezeu.

(Mihaela G.)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Revista Creatorul Universului

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești