Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui este cea mai mare poruncă din Lege, și “constituie fundamentul oricarei comunități monastice și al oricarei comunități creștine”[1].

Acesta este fundamentul și porunca rostită de Însuși Mantuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu: “Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toata inima ta și din tot sufletul tău, și din toată puterea ta și din tot cugetul tău”, iar a doua, asemenea acesteia, este ”să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. (Matei 22,37-39).

Însăși desăvârșita iubire a lui Dumnezeu pentru oameni a fost crearea omului, după Chipul și Asemanarea Sa, care a fost pus ca și coroană a întregii creații, cu scopul de a-L slavi, de a-L Lauda, de a-I mulțumi și de a-L ruga neîncetat pentru pace, liniște și dăruirea mântuirii și a fericirii celei veșnice.

Trimiterea în lume a Însuși Fiului Său, este actul de desăvârșită iubire a lui Dumnezeu față de oameni, iar prin Jertfa pe Cruce a lui Hristos, s-a împlinit cel mai de preț dar daruit nouă și iubirea absolută pe care Dumnezeu ne-a arătat-o, ”Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică”  (Ioan 3,16 ). Acest dar trebuie avut permanent în suflet, ca pe ceva care nu poate fi asemanat cu nimic, și înlocuit de nimic.

Acest act de desăvârșită iubire trebuie să izvorască și în sufletele noaste, fiind capabili de a iubi pe aproapele nostru așa cum ne iubește și ne poruncește Însuși Mantuitorul Hristos: “Să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul său să și-l pună pentru prietenii săi” (Ioan 15,12-13).

Plecând de la acest gest de iubire desăvârșită arătat de Mantuitorul Hristos întregii omeniri, se desprind toate învățăturile și scopul existenței noastre, de a-L iubi și lauda cu toata inima, iar pentru  aproapele nostru, numit prieten de Domnul, să ne punem sufletul. “Iar dacă și sufletul trebuie să ni-l punem, atunci cu atât mai mult să arătăm râvna pentru folosul fiecarui frate, nu numai prin îndeplinirea datoriilor omenești, ci îndeplinirea lor să aibă ca scop de a placea lui Dumnezeu”[2].

Iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui nostru, este cea mai înaltă poruncă la care trebuie să tindă și să o îndeplinească fiecare dintre noi, fie că traiește în lume, fie în mănăstire, și  “constituie în același timp și o îndatorire sfântă”[3].

În iubirea aproapelui este puternică și vizibilă iubirea lui Dumnezeu, căci iubirea și “răbdarea fraților din obște, care la mireni echivalează cu răbdarea celor din casă și din societate”[4], este rezultatul iubirii și trăirii în scopul binelui tuturor, fiind capabili chiar și de a-și pune sufletul pentru semeni. În orice fel de viață ar alege omul să traiască această “calatorie pe pamant”, iubirea trebuie să fie la temelia tuturor acțiunilor sale, ca izvor al tuturor bunătăților.

În comunitatea monahală- mănăstire, monahul trăiește într-o obște în care spațiul duhovnicesc îi este dedicat în întregime “iubirii” pentru Dumnezeu și pentru aproapele, având obligația de a cauta permanent binele tuturor și de a se ruga pentru mântuirea lui și a lumii.

Adevărații atleți ai lui Hristos și îndrumători ai vieții monahale, au arătat că în viața fiecarui om, fie că traiește în lume fie în comunitatea monahală sau în pustiu, din iubirea lui dumnezeu și a aproapelui, izvorăște flacăra care-l conduce și-l menține în lumina cea adevarată a dragostei divine. Fără o trăire duhovnicescă, în iubire permanentă, “viața monahului este un non sens, de aceea , transformarea duhovnicească a viețuitorilor din mănăstire, e preocuparea permanentă și generală a Sfântului Vasile cel Mare în Regulile sale”[5].

Iubirea arătată semenului, trebuie să fie  iubirea arătată de Mantuitorul Hristos, care zice: “Poruncă nouă dau vouă, să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul”(Ioan 13,34). Aceasta trebuie să fie egală și nepărtinitoare, monahului nefiindu-i permis să fie părtinitor în iubirea arătată fraților. De aceea, ”în viața obștească legea iubirii nu dă voie să se facă prietenii și tovărășii numai între unii. Căci legăturile acestea particulare aduc mult rau înțelegerii obștesti…,căci, dragostea prea mare pentru unul, dovedește o dragoste neîndestulătoare față de alții. Dragostea unuia către altul trebuie să fie în toți egală, și obștească, după cum omul, în chip firesc, are dragoste față de oricare din mădularele sale, dorind în aceeași măsură întregului trup sănătate, pentru că suferința oricărui mădular, aduce aceeași neliniște corpului întreg. Deci, fiecare la fel să aibă compătimire și dragoste către toți cei ce viețuiesc în aceeași obște”[6].

În fruntea tuturor regulilor monahale existente și a învațăturilor pentru monahi, stă această iubire, fără de care, monahul nu este monah, și nu-și poate atinge țelul și scopul trăirii vieții monahale, care este mântuirea. Monahul trebuie să-și arate aceeași dragoste pentru toți frații, ”căci cel care iubește pe unul mai mult decât pe altul arată că n-are dragoste desăvârșită pentru aproapele”[7]. Părtinirea și neegalitatea dragostei arătată pentru toți, îl îndreaptă pe monah, (ca de altfel și pe mirean) către îndepărtarea de Dumnezeu și către un permanent prilej de pizmă și dușmănie. Îndeplinirea poruncii divine, ”este dovada că cei care o practică, sunt cu adevarat ucenici ai Mantuitorului nostru Iisus Hristos ( Ioan 13,35), și prin urmare cei ce-L iubesc pe Dumnezeu vor păzi cu siguranță și poruncile Acestuia în mod plenar” [8] (Ioan 14,23).

Însăși alegerea făcută pentru a duce viața monahală, este rezultatul, sau trebuie să fie rezultatul dragostei divine și a tuturor semenilor, căci în drumul său către mântuire, monahul nu trăiește doar pentru sine, ci pentru binele comun, (nu doar al unuia sau al altuia) ci pentru mântuirea tuturor. Îndepartarea față de unii, și doar iubirea altora, “nu este iubire, ci răzvrătire și dezbinare, și totodată marturie de păcătoșenie a celor împrieteniți, căci dacă ei ar iubi buna randuială obștească, ar avea aceeași dragoste către toți. De aceea asemenea prietenii, nu trebuie să se permită în obști și, pentru ca să se păstreze dragostea, nimeni să nu aibă legături cu fratele care lucrează cu viclenie și strică rânduiala bunei-cuviinte de obște, ci fiecare trebuie să fie în legătură și unire cu toți, câtă vreme săvârsesc toți numai bine”[9]. Pentru aceasta, în obște se rânduiește ca cel rătăcit și aplecat spre un astfel de mod de viață, să fie cercetat și îndreptat de către frați, pentru vindecarea și îndreptarea lui, ”ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvantul” (Matei 18,16). Dacă însă nu-i asculta, ultima intervenție o are starețul, în calea îndreptării lui, și dacă nici de acesta nu ascultă, să fie socotit după cuvantul Evangheliei, ca ”păgân și vameș” și scos afară din obște[10].

În viața de obște, monahii trebuie să arate o desăvârșită dragoste fată de toți frații, căci ”după cum spunea Sfântul Vasile, acesta este lucrul cel mai de seamă din toată iconomia Întruparii Mântuitorului, ca să facă pace între oameni, să-i învețe a se iubi unul pe altul”[11].

Sădirea acestei dragoste adevărate a facut-o Dumnezeu în sufletul fiecaruia dintre noi, insă, exact ca în Evanghelie, rodul adus depinde de pamântul în care a fost sădită. Fiecare, își întocmește țarina, și își adună roadele muncii sale, după nevoințele duse și împlinirea poruncilor divine.

Autor: Pr. Stanciu G. Radu

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Curs online interactiv (live) de introducere în Taina Sfintei Liturghii

Revista Creatorul Universului

Pr. Crăciun Opre

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Tabere

Pelerinaj Israel (24 feb.- 1 martie 2019). Asociația Ortodoxia Tinerilor în colaborare cu Basilica Travel.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești