Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

stockphotopro_614411fex_uperstock_d54_imAzi dimineata a trebuit sa plec la banca pentru a plati o scadenta, la fel ca tot omul indatorat cu ceva. Grabit sa intru in cladirea bancii, doamna de la usa ce se ocupa cu intretinerea curateniei, ma opreste politicos spunandu-mi ca banca inca nu este deschisa pentru lucrul cu publicul. Apoi isi relua sarguincios activitatea de curatat geamuri. Cei drept, asa era, caci ajunsesem cu zece minute mai devreme fata de ora deshiderii, asa ca mi-am luat locul de asteptare pe treptele de la intrarea in banca, fara sa carcotesc dar asteptand cu nerabdare un semn de buna-vointa din partea operatorului de ghiseu.

Plimbandu-mi privirea de colo-colo in timp ce asteptam pe scarile bancii, am realizat ca mai asteapta, la fel ca si mine, un domn de vreo 45 de ani impreuna cu fiul sau. Erau imbracati ca majoritatea romanilor cu traiul greu: simplu si curat, fara a iesi cu ceva deosebit in evidenta.

Intre timp, mai apare o doamna, grabita probabil ca si mine, si se propteste in usa bancii dupa ce primise aceleasi indicatii de la femeia responsabila cu curatenia. Dupa alte doua minute mai apar doua doamne la fel de grabite, imbulzindu-se la usa de intrare in banca. Vazand acestea, am facut si eu cei doi pasi care ma trimiteau de pe locul de asteptare chiar in spatele randului, si n-a trebuit sa stau prea mult la coada, caci frustrarile au inceput sa-si faca imediat efectul.

Nu au trecut decat cateva clipe in acest mod, pentru ca un operator bancar a facut in sfarsit semn sa intram in banca, si-atunci cu un start energic, doamnele s-au asezat repede in fata singurului ghiseu disponibil, insa fara a se mai uita daca cineva a venit cumva inaintea lor. Pe scurt, am avut parte de aceeasi scena clasica care m-a exasperat pana la refuz, si care a garbovit rabdarea atator oameni patiti ca si mine.

Ganduri iuti ca sagetile si ascutite ca sabia imi treceau vijelios prin minte: „De asta merg lucrurile prost in tara asta, si peste tot in lume. Ne gandim mereu mai intai la noi, iar la altul doar daca ne aducem aminte, sau doar daca avem toane. Mereu suntem grabiti sa rezolvam ceea ce este mai important pentru noi, dar fara sa ne gandim ca poate altii meritau acelasi lucru, dar inaintea noastra. Asa facem si acasa cu parintii, cu fratii, cu vecincii, si cu toti cei pe care ii avem langa noi:

Eu sa primesc atentie primul, ca mai apoi sa ofer buna-vointa celuilalt de langa mine.

Eu sa fiu respectat primul, ca mai apoi sa respect pe cel ce-mi ofera respectul.

Eu sa fiu ajutat primul, ca mai apoi sa ajut si eu. Eu, eu si doar eu pe primul loc, iar celalalt doar daca am timp si daca „mertita”. Toate acestea le facem in fiecare zi, cu toti cei de langa noi, fara sa ne gandim macar o clipa ca toti acestia merita sa fie respectati, ajutati, indragiti si intelesi, inaintea noastra.”

Daca v-au revoltat doamnele acelea care s-au asezat pe nedrept la ghiseu, adica inaintea celor intai veniti, atunci sa stiti ca asa facem cu totii in fiecare zi in ceea ce priveste iubirea de aproapele in mod practic. Ne punem pe noi, si problemele noastre inaintea altora care poate asteptau cu mult timp inainte noastra, la coada iubirii de aproapele.

Aceasta este apologia care am facut-o in mintea mea, doar in doua minute, atat cat durase operatiunea primelor doua doamne grabite, dupa care m-am asezat inaintea ultimei doamne grabite din fata mea, cu hotararea ferma ca daca va spune cumva ca era inaintea mea, atunci voi erupe din mine toata apologia dreptatii.

Dar, spre usurarea mea, doamna grabita ce a mai ramas la rand, nu a schitat niciun gest, iar eu mi-am vazut linistit de operatiune.

Dupa ce am terminat de facut plata, ma intorc spre iesire amarat de faptul ca a trebuit sa asist la aceeasi scena obositoare a nerabdarii, neatentiei si egoismului, dar spre surpinderea mea, il vad la sfarsitul cozii pe domnul acela modest, asteptand linistit impreuna cu fiul sau, ca si cum nimic nedrept nu s-ar fi intamplat.

Atunci, gandindu-ma la toata intamplarea, am inteles ce inseamna sa-ti iubesti aproapele in mod practic.

Eu am plecat tulburat de atata dreptate fara dragoste, iar domnul acela nedreptatit ca si mine, a ramas netulburat si bland, iertand din dragoste.

Cum credeti ca ar trebuie sa-l iubim pe cel de langa noi in mod practic?

(Razvan)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Revista Creatorul Universului

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești