Iubim în orice împrejurare (Duminica a XIX-a după Rusalii)
Domnul Hristos ne oferă o cu totul altă perspectivă decât ne oferă lumea. Modul de a gândi şi de a ne comporta într-o economie de piaţă sunt clare: serviciu contra serviciu, bani contra bunuri, prestaţie contra altă prestaţia; chiar şi sponsorizările şi actele caritabile făcute publice de companii urmăresc în viitor obţinerea unui profit de pe urma sumei oferite iniţial gratis. Totul este calculat pentru a obţine un câştig.
Nimic nu e gratis, deşi poate părea aşa. Totul e o investiţie.
Un lucru am văzut că îi surprinde pe toţi oamenii, fără excepţie: când îi ajuţi dezinteresat, când le oferi ceva fără să aştepţi nimic în schimb, când îi ajuţi de bună voie fără să-ţi ceară măcar ajutorul.
„Oare care e motivaţia celui ce ajută fără să ceară nimic în schimb ? Oare care e bucuria lui ?” – asta e supriza celui ajutat. Când treci peste principiile economiei de piaţă (ofer ceva ca să primesc altceva în schimb de aceeaşi valoare) atunci acorzi persoanei o importanţă mai mare decât lucrurilor.
Iubirea adevărată nu e cea egoistă, schimb la schimb, ci cea dezinteresată, cea făcută cu inimă de mamă.
Creştinii ar trebuie să se deosebească de toţi ceilalţi. Ar trebui să fie o diferenţă clară între cei cu Dumnezeu şi cei fără El. Noi cei care mergem la Biserică ar trebuie să împrumutăm şi pe cei care ştim că n-o să nea înapoi, ar trebui să-i înţelegem şi să-i iubim şi pe cei care nu ne iubesc, sau chiar ne vorbesc de rău. Noi ar trebuie să-i iubim şi pe cei străini şi nu doar pe cei din familie. Ar trebuie mai întâi să ne rugăm pentru cei ce ne fac rău şi apoi chiar să-i iubim.
Diferenţa de a fi cu Dumnezeu este un plus de dragoste !
Aşa vor observa ceilalţi că suntem oameni ai lui Dumnezeu. Aşa îi vom pune pe gânduri pe cei care nu merg la Biserică.
Noi creştinii trebuie să iubim oricum şi oricât, indiferent de împrejurare. Nu dă Hristos Domnul nici o excepţie de la poruncă. Trebui să fim asemenea Tatălui, desăvârşiţi.
(Balan Claudiu)
Dan
octombrie 5, 2008 @ 1:51 pm
Ma gandesc ca porunca iubirii de vrajmasi ne face sa ne asemanam cel mai mult cu Dumnezeu, fiind poate arma cea mai de pret impotriva urii, caci chiar daca am avea toata dreptatea din lume, daca nu avem si dragoste…degeaba, iar dreptatea cu ura nu au facut niciodata echipa buna. Eu am sesizat pe propria piele ca de cate ori am avut dreptate dar am fost dusmanos, eram ca o masea cariata, dusmania ma rodea si-mi facea rau. Cu timpul am inceput sa realizez ca imi faceam rau si mie si altora in felul acesta, iar porunca iubirii de vrajmasi nu mi s-a mai parut imposibila …ci salvatoare. Dumnezeu sa ne dea la toti aceasta scapare!
Guest
octombrie 5, 2008 @ 8:36 pm
Frumoasa perspectiva – porunca iubiriii de vrajmasi este salvatoare !!! ne scapa de raul pe care putem sa ni-l facem fiind dusmanosi.