Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

3127431274Pe mine inca nu m-a smerit Dumnezeu ci parca face dimpotriva, imi da tot ceea ce-i cer si inca si pe deasupra, facandu-ma mai degraba sa ma indreptatesc pentru ceea ce sunt, decat sa ma smeresc. Poate ca intr-o zi va face si contrariul. Deocamdata imi face si multe bucurii. As vrea sa va impartasesc ultima bucurie facuta, caci poarta o mare responsabilitate, si poate ma ajutati cu cateva rugaciuni.

In Franta unde traiesc, sunt chemata des sa traduc in spital pentru tiganii care emigreaza pe aici. La un moment dat m-au chemat sa traduc pentru o familie cu multe fete si un singur baiat. Baiatul este cel mai mic, are vreo 4 anisori si este orb. Medicina la ora actuala nu ii poate vindeca ochisorii, nu poate sa ii redea vederea. Acesti tigani traiesc in conditii mizere, in niste caravane pe care politia a inceput sa le distruga si sa-i lase sub cerul liber. Cand a venit prima oara la spital, familia de care povestesc traia intr-una din aceste caravane, pe un camp de caravane facut pentru oamenii "in tranzit", camp pe care tiganii l-au ocupat in mod abuziv de ani de zile, dar mai ales de cand Romania a intrat in UE.

Din vorba in vorba, aflu de la tatal copilului un lucru extraordinar: copilul de numai 4 anisori, se aseaza in genunchi in fiecare seara si se roaga Domnului Iisus, si inca ii zice si tatalui sa se lase de pacate si sa asculte de Iisus, caci nu medicii il vor vindeca pe el ci Iisus. Am ramas fara cuvinte in fata credintei copilului. L-am intrebat pe tata de unde stie copilul de existenta lui Iisus, si mai ales la varsta lui? Imi raspunde ca ei sunt "pocaiti". Adica? am intrebat eu. Se pare ca pe campul de tigani vin ceva pastori protestanti care ii invata pe ei din Biblie si fac seri de rugaciune acolo. Aceasta se intampla anul trecut cand copilul era complet orb.

Anul acesta, acum vreo doua saptamani, revin la spital caci copilul incepuse sa vada lumina, de unde inainte nu vedea nimic. Asa ca parintii au iar speranta ca poate copilul se vindeca, poate acum se poate face ceva. Insa din pacate, la ora actuala nu se poate face nimic, nicaieri in lume. Tatal se resemneaza si zice ca: atunci poate ca Iisus il va vindeca, m-am pocait si eu cu copilul, nu mai fumez, cine stie, poate ca o sa il vindece. Il intreb: copilul este botezat? Imi zice: "nu". Si nu vreti sa il botezati? il intreb eu. Imi raspunde "Nu. Il are pe Iisus si asta ii ajunge". Nu mai insist, cu atat mai mult cu cat ingrijorarea lui cea mai mare era ca politia ii amenintase ca le distruge caravana daca nu parasesc campul. Asa ca cer medicilor sa le dea un certificat cum ca este bolnav copilul, ca sa il mai pasuiasca politia. Asta se intampla acum 2 saptamani.

Saptamana asta, vineri, tatal este din nou la spital, programat pentru o evaluare mai globala a copilului care, pe langa faptul ca este orb, este si mai mic de statura. Veste proasta: politia a distrus intr-adevar caravana si de doua saptamani dorm toti sub cerul liber. Oamenii care au mai trecut pe langa ei au fost inimosi la modul la care sa le mai dea cate ceva haine, caci au ramas chiar fara nimic, mancare, sa le mai dea ceva plapume sa se inveleasca noaptea, insa cand ploua se imbiba imediat totul de apa, si pe aici ploua mult. Si deocamdata nimeni nu poate face nimic pentru ei, sa le dea vreun acoperis deasupra capului. Iar eu ma simteam atat de neputiincioasa.

Am alertat serviciile sociale de aici insa deocamdata toate locuintele din zona pe care statul francez le pune la dispozitia acestor oameni sunt ocupate, si lista de cereri din partea lor este extrem de lunga... Si cu toata situatia dificila in care se gasesc, tatal imi pune o intrebare: "Adriana, de ce m-ai intrebat data trecuta daca vreau sa botez copilul? Vrei sa il botezi tu?" Nu stiam cu ce scop ma intreaba, asa ca ii raspund ca eu nu pot sa il botez, ci numai un preot poate. Imi raspunde ca daca vreau sa botez copilul, pe mine ma lasa sa il botez, dar numai pe mine. Ca poate asa il va vindeca Iisus.

Am ramas muta in fata credintei acestui om, si acum il rog pe bunul Dumnezeu sa nu se uite la nevrednicia mea, la lipsa mea de smerenie, la mandria pe care o simt ca are atata incredere in mine, si sa ma ajute sa gasesc o modalitate sa duc copilul la botez, caci usor nu va fi avand in vedere ca la noi in oras tocmai s-a intrat in vacanta, asa ca preotul roman ortodox care venea aici o data la doua saptamani nu mai vine pana nu reincepe scoala, asa ca mai probabil trebuie sa organizez totul intr-un alt oras, iar deplasarea intregii familii acolo nu va fi tocmai usoara. Si parca nu as astepta pana la reinceperea anului scolar, caci nu se stie daca aceasta familie va mai rezista mult pe aici in astfel de conditii.

Doar daca nu se intampla mai intai minunea sa primeasca o locuinta, ceea ce le doresc foarte mult.... Asistenta sociala care a fost desemnata din partea spitalului sa se ocupe de acesti oameni, si pe care am reusit sa o alertez de situatia grava in care se afla ei acum, a reusit sa ii puna in prioritate pe lista de locuinte avand in vedere necesitatea de a spitaliza copilul... Luni o sa mai aflu ce s-a mai rezolvat. Niste rugaciuni ar fi bune, daca puteti sa ma ajutati... Eu recunosc ca ii priveam nu tocmai cu ochi buni pe tigani atata timp cat eram in tara, insa acum, ajungand sa ii cunosc mai bine, am inteles ca mai ales ei sunt saracii de care Domnul ne vorbeste atat de des in Evanghelia Sa, si mi-am dat seama ca nici eu nu am fost mai buna decat oamenii din timpul Sau, pe care ii certa si ii invata... Smerenia este frumoasa, insa in practica cred ca multi suntem tare departe de ea, iar eu inca am ramas departe. Dar Domnul e mult milostiv si are rabdare cu noi...

Doamne ajuta!

(Adriana)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Revista Creatorul Universului

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești