Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

50421Deseori cautam sa fim placuti in fata oamenilor, si nu in fata lui Dumnezeu. Cautam iubirea, dar nu stim sa iubim fara ca ceilalti sa ne iubeasca.

Ce este iubirea? Este usor sa spui ,,iubesc" si doar atat. Dar cati dintre noi iubim cu adevarat? Ne documentam din reviste sau apelam la teste psihologice pentru a afla ce este iubirea, mintea noastra  fiind  intunecata complet de mass media. Iar apoi, cand toate acestea ne dau un raspuns total fals cautarii noastre, cadem in capcana vicleana a diavolului crezand ca totul este nedrept in viata, chiar si dragostea.

Insa ,,Dumnezeu nu este nedrept, ca sa uite lucrul vostru si dragostea pe care ati aratat-o pentru Numele Lui" (Evrei 6:10). Credeti ca Domnul nu stie iubirea noastra? El fiind insusi izvor al dragostei - credeti ca va socoti totul nedrept !? In niciun caz. Cel ce a fost rastignit pe Cruce pentru noi, nu s-a plans zicand ca ,,este nedrept!". Nedrept gandeste cel ce are inima acoperita de pofta lumeasca si de desertaciune- insa, acestuia chiar El ii sopteste ca a venit pentru cei pacatosi in lume, si nu pentru cei drepti.

Stim destul de bine ca suntem datori sa ne iubim unul pe altul deoarece El ne-a iubit mai intai. As intreba acum: ,,de ce nu o facem" dar ceva ma impiedica sa o fac. Mai bine intreb ce se intampla cu cel care nu stie iubirea noastra. Cu cel...care nu stie sa iubeasca. Iarasi Scriptura ne da un raspuns: ,,Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire" (1 Ioan 4:8). Ei, acum ni se mai pare nedrept? Cand vine vorba de cunoasterea de Dumnezeu, incepem sa ne punem intrebari legate de iubirea noastra- si astfel descoperim ca nu este desavarsita.

Cand aproapele nostru nu vede dragostea si grija ce i-o purtam, primul pas ce trebuie parcurs este rugaciunea. Parintele Cleopa spune: ,,Rugaciunea este fiica si mama a iubirii.". Prin aceasta noi intelegem ca fara rugaciune nu se poate naste iubire adevarata; nu se poate cladi o prietenie, fara Hristos nimic nu se poate construii. El fiind insusi Temelia.

Rugandu-ne pentru celalalt, va dobandi el, cat si noi, Cununa cea Adevarata, Bucuria cea Vesnica...Cununa Dragostei si a Rabdarii.

Dar si atunci cand ne rugam, apar unele ,,piedici" daca pot sa le numesc asa. Se intampla ca rugaciunea noastra sa nu fie spre folos, si atunci incepem sa deznadajduim crezand ca Domnul intarzie prea mult la chemarea noastra. Dar ,,Domnul nu intarzie cu fagaduinta Sa, dupa cum socotesc unii ca intarzie, ci indelung rabda pentru voi, nevrand sa piara cineva, ci toti sa vina la pocainta." (2 Petru 3:9). Hristos a spus sa cerem, dar depinde de ceea ce cerem. Daca ne rugam pentru sufletul celui cazut in pacat, daca suferim pentru cel iubit si cautam dreptatea, rugaciunea va fi ascultata si de asemenea, spre folosul nostru. Caci Apostolul ne spune: ,,De veti patimi pentru dreptate,fericiti veti fi" (1 Petru 3:14)

Iata cum cuvintele Sfintilor incep sa ne intaresc. Incep sa ne lumineze si ne dau curaj sa staruim si mai mult in rugaciune, caci prin aceasta vom descoperi ce inseamna iubirea; ,,Staruiti in rugaciune priveghind in ea cu multumire". (Coloseni 4:2). Atunci cand devenim nemultumiti si intristati de cererile neimplinite,pacatul patrunde in noi iar necredinta creste. Dar cand iubim-nu mai putem afirma acelasi lucru.

Majoritatea tinerilor aleg asa-zisa iubire ,,in taina". De ce taina? Deoarece exista o teama, o frica ascunsa in sentimentele acestora. Dar iata cum Sfantul Apostol Pavel ne lumineaza dinou spunandu-ne ca ,,in iubire nu este frica, ci iubirea desavarsita alunga frica". Mai avem acum teama de a ne marturisi sentimentele in fata celui iubit? Teama de a ne ruga pentru el?

Aceste sentimente defapt, un tanar ar putea usor sa le marturiseasca prin faptele sale. Nu exista cuvant pentru a-i arata celuilalt dragostea noastra. ,,Dragostea este adevărata slujbă pentru Dumnezeu"spune Sfantul Ciprian. Iubindu-i pe altii, iL iubim pe El- care este Iubire. In clipa in care ajungem sa iubim, putem spune ca trecem de la moarte la viata, precum scrie in Epistola: ,,Am trecut din moarte la viata, pentru ca iubim pe frati; cine nu iubeste pe fratele sau ramane in moarte".(1 Ioan 3,14). A-l iubi nu inseamna a-l cerceta atunci cand ii este bine, ci atunci cand ii este rau. Asta este iubire, cand fiecare durere a fratelui este si a noastra. Cand aproapele nostru varsa o lacrima, noi sa varsam poate mii si mii de lacrimi pentru el. Caci Hristos spune : ,,Fericiti cei ce plang,caci aceia se vor mangaia".Am citit undeva ca ,,a iubi inseamna a inceta sa traiesti pentru tine, a face ca toate sentimentele omenesti, teama, speranta, durerea, bucuria, placerea sa nu depinda decat de o singura fiinta; inseamna a te cufunda in infinit, a nu gasi nici o limita simtirii, a-ti inchina viata unei fiinte in asa fel incat sa nu traiesti si sa nu gandesti decat pentru a o face fericita". Cat de adevarate pot fi aceste cuvinte...

Prin iubire, incepem sa iL descoperim pe El. Insusi iubirea Sa patrunde in inima noastra insetata de schimbare,insetata de dor. Iar in iubirea Lui, vom invata sa ne iubim unii pe altii-dupa porunca Mantuitorului. Cazand in fata Lui cu iubire, rostind cuvinte curate si aducandu-I multumire pentru toate, vom urca mai sus decat pricepe mintea noastra-pe Scara Mantuirii. Caci ce rost au rugaciuni,acatiste multe, si lipsa de iubire? Prin propriile cuvinte, vom dobandi si iubirea. Toate vin prin credinta si nadejde, iar acestea le putem gasi doar cerandu-I Lui ajutorul neincetat. Devenind doar fii ai iubirii, fii si slujitori ai Lui- fii ai rugaciunii si nu fii pacatului. Fii ai dragostei...iar Dragostea nu cade niciodata.

Inainte sa inchei, as vrea sa marturisesc ca nu am scris acestea doar pentru ca ceilalti sa ma aprecieze pentru ceea ce fac, ci doar ca ceea ce scriu  sa ii trezeasca si pe ceilalti tineri, apoi acestia sa ii urmeze lui Hristos. Nu sunt vrednica sa vorbesc despre Iubirea Lui- dar atata timp cat El ne-o face cunoscuta noua, si eu, o nevrednica...vreau ca ceilalti tineri ca si mine de altfel, sa o simta. Caci ,,dragostea si bunatatea lui Dumnezeu noi am gustat-o, iar dulceata aceasta nu o vom putea uita nicicand".

(Georgiana)



Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Revista Creatorul Universului

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești