Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Întâia Epistolă a lui Pavel către comunitatea din Corint avusese efectele scontate, pozitive, dar în scurtă vreme îşi fac apariţia noi predicatori iudaizanţi care nu numai că-şi arogă titlul de „apostoli“, dar încearcă - şi în parte reuşesc - să-şi atragă admiraţia ascultătorilor şi să fie astfel socotiţi ca un fel de „cremă“ a misionarismului creştin. Mai mult, ei duc împotriva lui Pavel o campanie susţinută, făcându-i şi pe mulţi dintre Corinteni să se îndoiască de harul, autoritatea, statornicia, devotamentul şi dezinteresul acestuia.

Pavel reacţionează prompt. Hotărât să restabilească ordinea, el le face Corintenilor o vizită pe cât de scurtă pe atât de aspră (deseori numită „vizita intermediară“), care-i lasă un gust amar. Dar, şi de data aceasta, plecarea Apostolului e exploatată de adversarii săi care merg până acolo încât unul din ei calomniator, „cel ce a nedreptăţit“, aruncă invective de neiertat asupra unui adept al lui Pavel, calomniatul, „cel nedreptăţit“ (7, 12). E foarte probabil că, reţinut în Efes, Apostolul le trimite Corintenilor o epistolă intermediară, numită de unii critici „epistola aspră“ (vezi 2, 3-4 şi nota), dar e sigur că în acelaşi timp el îl trimite pe Tit cu misiunea de a pune lucrurile la punct. Prietenii Apostolului îl primesc pe Tit cu toată deferenţa, ordinea este restabilită, calomniatorul e pedepsit.

Răscoala argintarului Dimitrie (FA 19, 23-40) îl obligă pe Pavel să părăsească Efesul cu mult înainte de data pe care şi-o propusese (Cincizecimea anului 57), aşa încât el ratează planul de a-l întâlni pe Tit la Troa. Îl întâlneşte însă în Macedonia, unde acesta îi relatează rezultatele mai mult decât mulţumitoare ale epistolei intermediare (7, 5 -16).

Din porunca părintelui său duhovnicesc, Tit pleacă din nou la Corint pentru a organiza colecta în favoarea săracilor din Ierusalim, operaţie pe care o va face împreună cu un „frate al nostru“ şi cu mai mulţi delegaţi ai Bisericilor; în aşa fel încât totul să fie sub control şi la adăpost de orice învinuire sau bănuială (7, 18-23).

Este împrejurarea în care Pavel, înainte de a pleca el însuşi la Corint într-o vizită mai demult anunţată şi apoi amânată, le scrie Corintenilor această A Doua Epistolă, în timp ce se află în Macedonia (după cei mai mulţi comentatori, în oraşul Filipi), în anul 57.

Asupra autorului şi autenticităţii acestei scrieri nu există îndoieli. S-au ridicat însă numeroase semne de întrebare cu privire la integritatea ei, şi anume dacă o avem în forma ei originală, ca un singur corp, sau dacă e vorba de două epistole pauline reunite cândva în ceea ce avem astăzi. E vorba de capitolele 10-13, al căror ton e cu totul diferit faţă de cele precedente. O seamă de critici sunt de părere că aceste ultime capitole au format iniţial o epistolă separată, fie cea numită „intermediară“ sau „aspră“, fie una scrisă după 2 Corinteni şi adăugată celor 9 capitole ale acesteia. Există argumente pro şi contra. Se poate admite, totuşi, că fiecare din cele două părţi (1-9 şi 10-13) este adresată unei anume categorii de cititori pe care-i vizează în mod cu totul special: prima, celor ce şi-au revenit la normal şi au realizat o „împăcare“ cu Apostolul; a doua, celor ce persistă în nepricepere, orgoliu şi adversitate, oameni pe care polemistul Pavel îi biciuieşte fără menajamente sau cruţare.

 

Planul general al Epistolei se prezintă astfel:

 

Preambul (adresare şi salutare) (1, 1-11).
  1. Partea apologetică (socotelile cu trecutul s-au încheiat; de ce şi-a schimbat Pavel planul de călătorie; lungă digresiune asupra misiunii apostolice; măreţia apostolatului, necazurile şi nădejdile lui, punerea în practică; Pavel în Macedonia şi întâlnirea cu Tit) (1, 12 - 7, 16).
  2. Partea practică. Organizarea colectei
    (8, 1 - 9, 15).
  3. Partea polemică. Pavel se apără împotriva celor ce-l acuză de inconstanţă, slăbiciune şi ambiţie şi se vede nevoit să-şi facă elogiul propriu, după care-şi exprimă o suită de îngrijorări şi avertismente (10, 1 - 13, 10).
Încheiere (îndemnuri, salutări finale) (13, 11-13).

 

Dacă Epistola e relativ redusă în conţinut dogmatic, în schimb ea e una din cele mai impresionante oglinzi ale temperamentului lui Pavel: părinte iubitor, duios, gingaş, prevenitor; frate înţelept, lucid, cumpănit, a cărui smerenie nu se confundă cu lipsa demnităţii; polemist ironic, aspru, tăios, care ştie că verbul e o armă mai fină decât cel mai rafinat oţel. E un Pavel aproape complet.

(IPS Bartolomeu Anania - Sfânta Scriptură)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Tabere

Tabără de vară în Țara Hațegului (19-26 iulie 2019)

Pr. Crăciun Opre

Credința ne unește

Pelerinaj Israel (24 feb.- 1 martie 2019). Asociația Ortodoxia Tinerilor în colaborare cu Basilica Travel.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești