Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Cele două Epistole către Timotei şi Epistola către Tit poartă numele de epistole pastorale, datorită faptului că ele se ocupă îndeosebi de calităţile şi îndatoririle păstorilor, adică ale celor aşezaţi de Sfinţii Apostoli în fruntea comunităţilor creştine. Ele sunt scrise de Apostolul Pavel în ultima perioadă a vieţii, adică între anii 63 (sfârşitul primei captivităţi romane) şi 67 (anul probabil al morţii) şi alcătuiesc corpul cel mai omogen din întregul ansamblu al scrierilor sale. Ordinea lor cronologică este: 1 Timotei, Tit, 2 Timotei, şi în această ordine ar trebui, de fapt, citite.

Nu puţini au fost criticii protestanţi care le-au tăgăduit autenticitatea (total sau parţial), pornind de la observaţia că vocabularul, tonul şi problemele lor sunt deosebite faţă de celelalte scrieri pauline. Dar o analiză atentă şi obiectivă duce la concluzia contrarie, favorabilă autenticităţii. Apostolul le scrie în alte condiţii şi urmăreşte alte obiective, cu totul speciale; el e acum un om înaintat în vârstă, chiar „bătrân“, bolnav, întemniţat în condiţii grele (în cea de a doua captivitate el nu mai beneficiază de regimul custodia militaris sau custodia libera), uneori se simte părăsit şi însingurat, grija lui de acum este aceea de a-şi consolida opera misionară în resorturile ei organizatorice. Pe de altă parte, aşa cum s-a băgat de seamă, un geniu ca al lui Pavel nu se poate exprima decât printr-o imensă varietate de forme.

După Emile Osty, împrejurările în care au fost scrise epistolele pastorale ar putea fi reconstituite astfel:

După ieşirea din prima captivitate (63), Pavel merge pentru scurtă vreme în Spania, apoi în insula Creta, pe care o evanghelizează împreună cu Tit, după care se duce la Efes. Nu după mult timp trece în Macedonia, de unde scrie Întâia Epistolă către Timotei şi Epistola către Tit (în jurul anilor 64-65). Indiferent dacă-şi petrece sau nu iarna în Epir, aşa cum îşi propusese (Tit 3, 12), avem motive să credem că el mai vizitează o dată Bisericile din Corint, Milet şi Troa, după care îl regăsim închis pentru a doua oară la Roma (2 Tim 1, 16-17), de unde îi scrie lui Timotei cea de A Doua Epistolă, o scriere care, alcătuită înaintea morţii lui, poate fi considerată drept testamentul său spiritual.

Două sunt principalele ţinte pe care le urmăreşte Pavel în cele trei epistole pastorale: 1) să combată începuturile unor erezii iudeo-gnostice care încercau să semene confuzie printre credincioşi; 2) să organizeze Bisericile.

Câteva cuvinte despre destinatarii acestor epistole.

Originar din localitatea Listra, în Licaonia, Timotei era fiul unui grec şi al unei evreice convertite la creştinism. De la mama şi bunica sa primeşte o educaţie religioasă în respectul pur al legii, dar nu împins până la circumcizie. Nu ştim exact când s-a produs convertirea lui Timotei; se presupune că în timpul primei călătorii misionare a lui Pavel. Sigur este însă că, cu prilejul celei de a doua, marele Apostol se informează asupră-i, îl alege dintre cei mulţi şi-l recrutează pentru opera de evanghelizare. Deşi Pavel nu-i acordă circumciziei nici o valoare soteriologică, totuşi el îl taie-mprejur pe Timotei, ca născut din mamă evreică, cu scopul strategic de a-i uşura pătrunderea şi misiunea printre iudeii ultraconservatori. Din acest moment, Timotei devine cel mai devotat şi mai apropiat colaborator al lui Pavel, „fiul iubit“ al marelui Apostol, de care niciodată nu se desparte de bunăvoie. Activitatea lui se desfăşoară cu rodnicie pretutindeni, dar mai cu seamă în Efes şi în Macedonia, pentru ca în timpul primei captivităţi romane a lui Pavel să se afle împreună cu acesta, slujindu-i. În momentul în care Apostolul îi scrie cea de A Doua Epistolă, din cea de a doua captivitate, Timotei se află în Efes, unde fusese anume lăsat pentru a conduce Biserica din această mare metropolă. Istoricul Eusebiu de Cezareea ne informează că Timotei a fost primul episcop al Bisericii Efesului, iar Fotie consemnează tradiţia după care iubitul ucenic al lui Pavel a murit de moarte martirică sub persecuţia lui Domiţian.

Cât despre Tit, el era de origine păgână, ca fiu al unui grec, şi convertit la creştinism de către Pavel, dar fără să fie, precum Timotei, supus circumciziei. Îl însoţeşte pe marele Apostol în a doua sa călătorie la Ierusalim şi îndeplineşte apoi misiuni speciale şi delicate în Corint. În anii 63-64 îl aflăm în Creta, unde Pavel îl lăsase să conducă Bisericile pe care el, Apostolul, le înfiinţase după ieşirea sa din prima captivitate romană şi unde i se trimite Epistola de faţă. Ceva mai târziu, în timpul celei de a doua captivităţi a lui Pavel (66-67), Tit se află în Dalmaţia.

(IPS Bartolomeu Anania - Sfânta Scriptură)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Tabere

Tabără de vară în Țara Hațegului (19-26 iulie 2019)

Pr. Crăciun Opre

Credința ne unește

Pelerinaj Israel (24 feb.- 1 martie 2019). Asociația Ortodoxia Tinerilor în colaborare cu Basilica Travel.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești