Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Părintele Constantin Prodan, preot paroh la Biserica "Sfântul Mare Mucenic Mina" Păcurari din Iași, a răspuns cu drag la întrebarea campaniei noastre: "Tu de ce crezi în Dumnezeu?". Mai jos puteți vedea răspunsul sfinției sale:

1. Credința?

Cuvântul ”credință” e o etichetă prea mică pentru sentimentele și relația pe care o am cu Dumnezeu. El exprimă mai mult o raportare rațională față de Dumnezeu. Sfântul Pavel spunea că ”credința este din auzire” (Romani 10, 17) adică raționalitatea credinței se alimentează prin cuvântul care este articulat prin materie. Dar relația cu Dumnezeu este cu mult mai mult decât atât. E ca și diferența dintre logica ce o au cuvintele unei poezii și emoția autorului transmisă și receptată de cititor. E ca și cum privind la omul de lângă tine vezi mai mult decât un trup, vezi o persoană.

2. Raportări greșite ale științei față de credință

În general, când ”știința” discută despre credință, se observă o abordare superficială și arogantă a problematicii, ridiculizându-se subiecții analizei. Acest tip de atitudine, bazată și pe o precară cunoaștere a Bibliei și a teologiei, duce la concluzii greșite și lozincarde. Nu țipând una la alta sau încrucișând două monologuri ci abordând un dialog deschis, sistematic și constant ar ajuta în mod real ambele părți.

Dacă Dumnezeu a creat materia, teologia trebuie să țină cont de legile pe care Creatorul le-a sădit în ea, respectând actul științific (Sir. 38, 1, 6). De cealaltă parte, teologia poate arăta direcții de parcurs în efortul științific dar și să apere omul în fața răcelii calculelor. Iar știința să ”țină cu picioarele pe pământ” teologia și să ofere un cadru onest de manifestare a acesteia. În schimb, autosuficiența nu te poate decât îndepărta de adevăr.

3. Stângăciile științei

Nenumărate au fost concluziile ”infailibile” ale științei dar care au fost dovedite ca fiind eronate de următoarele generații de cercetători (a se vedea chiar și recentele critici aduse Teoriei relativității a lui Albert Einstein precum și reformulările privind apariția Universului ș.a.m.d.). Acesta nu este un aspect condamnabil al științei ci face parte din frumusețea eforturilor umane de a cunoaște, iar a recunoaște propriile erori este unul din marile merite și, poate, cel mai mare impuls al progresului științific al omenirii.

A căuta un început al materiei, fără de care nu putem vorbi nici de legi fizice, tot în materie este absurd. Cauza apariției acesteia nu poate fi tot ceva material ci ceva care transcende materia. În acest sens Biblia, cu mult înaintea științei, ne vorbește despre creația/apariția Universului din nimic. Abia recent mediul științific a început să facă pași importanți spre acest mod de a înțelege apariția Universului (v. L. Krauss A Universe from Nothing, 2012).

Îi dau dreptate fizicianului Lawrence Krauss care recunoște, ”ca om de știință, nu poți fi sigur de nimic. Există probabilități și improbabilități”. Întrebarea ce apare ca răspuns la această afirmație este: cum, dar, sunteți sigur că nu există Dumnezeu?

Apoi, axiomele sunt aplicate în contextul ”credinței” că enunțurile lor sunt adevărate, unele fiind formulate cu 4 secole înainte de Hristos. Nu contrariază pe nimeni că aceste axiome uneori se contrazic (de ex. a se vedea paralelismul în geometria euclidiană și în cea neeuclidiană), ci ele sunt aplicate cu succes atunci când situația reclamă utilizarea uneia sau a alteia dintre ele. Dacă axioma este o credință, oare nu poate fi credința o axiomă?! De ce își pierde curajul omul de știință când este vorba de credință și devine deodată un glumeț gata să bagatelizeze ceea ce nu cunoaște?

Să nu uităm că știința nu are încă răspunsuri asupra câtorva întrebări fundamentale ale omenirii: cum a apărul Universul? Cum a apărut viața? Ce este persoana umană? Ce este iubirea? Ce este conștiința? Există libertate? Există dreptate?...

Dacă știința nu este omniscientă, atunci cred că nu are dreptul să afirme că nu există ceea ce nu poate dovedi că nu există!

4. Nu poate fi dovedită științific existența lui Dumnezeu!

Nu există timp fără spațiu. Nu există spațiu fără materie. Nu există timp fără materie. În concordanță cu acestea Biblia ne spune că ”s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu” (Evrei 11, 3) și că ”s-au făcut din nimic”. Cel care a creat timpul nu poate fi decât atemporal. Cel care a creat materia nu poate fi decât imaterial (v. sf. Ioan Damaschinul, sf. Vasile cel Mare).

Știința este empirică. Ea nu poate vorbi decât despre cele ce pot fi demonstrate în planul material, fizic. Ceea ce este în afara acestui spațiu nu poate constitui subiect al științei.

Deci, Cel ce a creat materia și care este imaterial nu poate intra sub incidența științei. De aceea sfântul Pavel spune, ca să prezentăm complet citatul de mai sus: ”Prin credință înțelegem că s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu” (Evrei 11, 3).

Aceată zonă relației dintre temporal și atemporal poate fi un tărâm de frumoasă cooperare dintre știință și teologie.

5. Eu sunt mai mult decât îmi spune știința actuală că sunt

Din perspectivă umanistă individul urmărește doar siguranța și propășirea proprie, individuală, interesându-l de ceilalți doar în măsura în care ”ceilalți” sunt necesari pentru binele propriu.

Ceea ce contrazice viziunea atee asupra persoanei este iubirea față de ”celălalt”, capacitatea omului de a ieși din narcisism și chiar de a se jertfi pentru ”celălalt”. Iisus a contrazis prin tot ce a făcut ca om ideea de individ fără suflet.

Conform teoriei atee, grupurile sunt întemeiate pe baza unor interese comune privind supraviețuirea, hrana, propășirea, dorința de manifestare a puterii ș.a.m.d. Biserica lui Hristos vine și aici să arate că omul este mai mult decât o adunătură de celule ce se luptă pentru supraviețuire întrucât ceea ce-i unește pe membrii ei în jurul lui Iisus este iubirea dezinteresată dintre ei și a lor către Iisus ca răspuns la iubirea jertfelnică a Lui pentru ei.

6. Cred

Cred pentru că sunt sincer cu mine însumi.

Cred pentru că exist.

Cred pentru că nu-s doar un organism ci o persoană.

Cred pentru că sunt liber.

Cred pentru că acesta mă eliberează din închisoarea timpului.

Cred pentru că iubesc.

Cred pentru că cei dragi nu vor dispărea ci ei sunt veșnici.

Mai presus de toate, cred de dragul lui Iisus prin care-L cunosc pe Dumnezeu.

7. Crede și tu!

(Pr. Constantin Prodan, Iași)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Tabere

Tabără de vară în Țara Hațegului (19-26 iulie 2019)

Pr. Crăciun Opre

Credința ne unește

Pelerinaj Israel (24 feb.- 1 martie 2019). Asociația Ortodoxia Tinerilor în colaborare cu Basilica Travel.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești