Tinerii, familia si copii nascuti in lanturi
Sfantul Maxim Marturisitorul tine sa ne spuna ca: „nu mancarurile sunt rele, ci lacomia pantecelui; nci facerea de prunci, ci curvia; nu banii, ci iubirea de bani; nici slava, ci slava desarta. Iar daca-i asa, nimic nu e rau din cele ce sunt decat reaua lor intrebuintare, care vine din negrija mintii de-a cultiva cele firesti” (Filocalia vol. 2, pg. 77) Ori ceea ce ingrijoreaza astazi este faptul ca senzualitatea ia locul iubirii si placerea trece in locul comuniunii. Amorul liber este socotit ca un lucru normal, iar casatoria a devenit pentru multi un mijloc lesnicios de a dobandi placeri si o asigurare impotriva neputintelor de la batranete.
Crestinii, insa, stiu bine ca nunta este Taina iubirii, „Taina mare in Hristos si in Biserica”, avand ca scop procreatia (nasterea de prunci) si desavarsirea personala a sotilor, unul prin altul si amandoi prin Hristos Dumnezeu. Parintele Staniloae spune ca cei doi casatoriti in comuniunea si daruirea lor Il privesc pe Hristos privindu-se unul pe altul. Iar comuniunea dintre sot si sotie se intareste prin copii.
Nenorocirea este ca tocmai acesti copii, care au rolul de a intari comuniunea familiei binecuvantate prin Taina Cununiei, sunt avortati fara mila de mama usuratice si necredincioase cu acordul tatilor lenesi si care nu vor sa-si asume odata cu trairea placerii ce rezulta din actul sexual si raspunderea cresterii pruncilor care se vor zamisli in mod natural, dupa randuiala inscrisa in fire de Dumnezeu, Creatorul vietii. Impiedicarea zamislirii copiilor prin tot felul de mijloace si uciderea copiilor in pantece transforma acutl sexual intr-o sursa de placere fara finalitate, golind astfel pe omul care a ales viata lumeasca de adevaratul lui sens si conducandu-l de fapt spre urmari ce nu vor intarzia sa apara, adica spre nefericire si disperare care vor degenera in final in vicii cu urmari grave.
Transformarea placerilor sexuale intr-un idol duce la alegerea iresponsabila a pornografiei, a mijloacelor contraceptive si a crimei de avort ca modele de viata, incat acestea reprezinta plaga vremii noastre, precum lepra in antichitate si ciuma in evul mediu. O statistica recenta ne informeaza ca prin acceptarea sexualitatii, intreaga tara s-a transformat intr-un adevarat abator in care sunt ucisi fara mila aproape un milion de copii in fiecare an.
Cauza unica a pruncuciderii ramane lipsa de iubire. A omora un copil nenascut inseamna a te pune impotriva vointei lui Dumnezeu, iar pentru femeie inseamna a omori ceva din ea insasi, inseamna a omori iubirea si sfintenia, e un act de violenta asupra propriei persoane, care se transforma patologic intr-un instinct criminal si afecteaza zestrea ereditara. Bunicile si mamele care au facut avorturi, pe parcursul a trei sau patru generatii, lasa urmasilor tendinta nefasta a repetarii aceleiasi faradelegi. Nici un motiv nu justifica actul criminal al uciderii fatului, cauza unica a acestei faradelegi nefiind alta decat lipsa de iubire materna si paterna si ura inspirata de lucrarea de surpare a duhurilor rele, considerata de dreapta credinta a Bisericii Ortodoxe drept „indracire”. Rautatii si influientei demonice nevazute li se adauga vazut si cabinetele de planificare a familiei aflate in slujba avortului hormonal, si cele aflate in serviciul avortului chirurgical.
De asemenea, impotriva tinerilor si spre distrugerea lor, se folosesc armele psihologice moderne care sub masca „fericirii, binefacerii si modei apusene moderne” ii incurajeaza su fumeze, sa consume alcool, sa priveasca doar filme de groaza, violenta si pornografie, sa se drogheze si sa inceapa cat mai devreme viata sexuala, pentru a-i secatui de vlaga daca se poate cat mai de timpuriu. De la scenele pornografice televizate la proiectele „educative” confectionate de instructorii de sex pentru depasirea „miturilor si prejudecatilor traditionaliste” cum se justifica ei, de la dansurile voit libidinoase din discoteci la lectiile ce se predau in cabinetele de „planificarea familiei”, totul este un atentat impotriva castitatii, una din cele mai de seama virtuti pe care se intemeiaza viata in sanul familiei, este o tentativa de a patrunde in sanctuarele vietii intime binecuvantate prin nunta crestina, cu scopul de a le devasta.
Caci, oare ce poate fi mai rau decat desfraul, aceasta boala groaznica, o adevarata lepra morala care calca in picioare iubirea, fidelitatea, frumusetea si nobletea existentei. Acceptand aceste rele de buna voie, sigur, mergem spre pierzare.
In goana dupa placere, vrand sa inlature responsabilitatea nasterii si cresterii copiilor si sa ramana doar cu placerea impreunarii sexuale, omul a decazut la nivelul practicilor impotriva firii ajungand de la anticonceptionale si avort, adica de la crima premeditata, la degradarea in homosexuali si lesbiene fara rusine, degenerand de la functia de om moral si spiritual la cea de om animalic – decazut din drepturile lui de fiinta omeneasca dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. De aici rezulta si uriasele tulburari sufletesti care rabufnesc sub forma de tot felul de vicii grave, de boli psihice conducand pana la sinucidere si care-i duc la moarte vesnica, sub robia nemiloasa a diavolului.
„Multi considera copii ca o povara neplacuta a casatoriei, de aceea vor sa scape de ei prin vicierea actului natural. Ei urmaresc voluptatea actului sexual, dar evita fecunditatea. Insa nici o ratiune – fie si cea mai grea – nu poate face ceea ce in sine este contra naturii sa fie de acord cu natura si onest. Deoarece actul conjugal dupa natura sa este destinat pentru nasterea de copii, cei ce-l frusteaza de consecintele lui naturale lucreaza impotriva naturii si opereaza rusinos si neonest. De aceea nu-i de mirare ca Dumnezeu a urmarit cu cea mai mare ura aceasta crima si nu de putine ori i-a pedepsit cu moartea cum zice Sfantul Augustin: „Cand este evitata conceptia copilului, este nepermisa si rusinoasa chiar impreunarea cu sotia legitima. Aceasta a facut-o Onan, fiul lui Iuda, si pentru aceasta l-a omorat Dumnezeu”. Biserica crestina, pentru a salva casatoria de la aceasta decadere, in numele trimiterii ei divine, proclama ca oricine lipseste actul conjugal de exercitiul sau natural si de puterea de procreare a vietii, calca legea lui Dumnezeu si a naturii si se face vinovat de o mare nelegiuire”
(Tinerii, familia si copii nascuti in lanturi – Cuvant inainte)
Doina-Cristiana
octombrie 29, 2009 @ 3:55 pm
Imi doresc din suflet sa ajung la Prislop, cu ajutorul bunului Dumnezeu si al Sfantului Parinte Arsenie Boca, ale carui carti, mie una mi-au schimbat viata. Chiar azi am amintit cuiva de aceasta mult folositoare carte prezentata aici.
Acum, drept multumire simt ca trebuie sa ajung acolo si, impreuna cu alte 2 prietene intru credinta si recunoscatoare a puterii rugaciunii la Sfantul Parinte Arsenie Boca vom merge pe data de 28 noiembrie 2009 la parastasul Parintelui (20 de ani de la trecerea sa la Domnul).
Mai sunt de pus la punct unele „detalii”: cu ce mijloc de transport vom merge si unde ne vom odihni peste noapte (vineri, sambata, poate si duminica).
Daca are cineva vreo adresa, nr. telefon de la vreun localnic sau din imprejurimi (Hateg) si poate sa-mi recomande, ma voi ruga si pentru el, cu recunostinta.
Doamne-ajuta!
Doina-Cristiana
Anairda
octombrie 30, 2009 @ 8:32 am
Draga Doina,
Noi cand am fost la Prislop, din Hateg am luat-o pe jos, insa spre surprinderea noastra localnicii sunt cu suflet mare si cum ne-au vazut ne-au intrebat daca mergem la manastire, si fiind cu masina ne-au dus cat au putut (pana in Silvasu de Jos) apoi de acolo ne-a luat altcineva pana in Silvasu de Sus. De acolo mai sunt vreo 2-3 km care pot fi facuti pe jos. Bani nu au vrut sa ne ia. La intoarcere ne-a dus un domn cu masina lui pana acasa, caci era in drumul lui, si tot asa nu a vrut sa ia nimic de la noi.
Ideea e ca fiind in praznicul sarbatorii vor urca multi cu masinile, mai ales de acolo din sate, caci am mare evlavie fata de parintele.
Cazare e si la manastire, si in sat, trebuie doar intrebat cand esti acolo.
Noi am avut senzatia ca suntem in alta lume…
Defapt chiar am fost, asa ca nu-ti bate capul cu chestii lumesti, se vor rezolva de cum ajungeti.
carla
octombrie 30, 2009 @ 10:49 am
Doamne ajuta!
Am mers la Prislop vara aceasta de 2 ori, la noi sunt oameni de buna credinta care organizeaza excursii la manastiri si am gasit la biserica afise cu numere de telefon pentru vizite la manastirea Prislop.
Plecarea era dimineata la 4.00 deoarece suntem mai de departe si am mers cu un microbuz.
Cazare prima data am gasit in sat, in Silvasul de Sus, exista o pensiune care ofera cazare, aproape de iesirea din sat pe partea stanga.Daca intrebati oricine va spune.
A doua oara nu a fost nevoie de cazare pentru ca ne-am intors in acea zi.
Un mic amanunt, ultima data cand am fost, era un afis la intrarea in Manastirea Prislop ca nu se ofera cazare la manastire. Nu stiu daca era doar in ziua aceea. Cel mai bine intrebati.
In rest nu va faceti griji, toti care ajung acolo sunt sub binecuvantarea Parintelui si ne ajuta! Puteti sa cereti mir sfintit de la maslu, maicuta de langa mormant va poate da.
Silvia
octombrie 30, 2009 @ 10:39 pm
Doina, se organizeaza un pelerinaj la Prislop pe 29 noiembrie unde se ofera si cazare. Gasesti detalii aici http://paginadefolos.blogspot.com/2009/10/pelerinaj-parastas-pr-arsenie-boca-27.html
Doina-Cristiana
octombrie 31, 2009 @ 8:01 pm
Va multumesc din suflet tuturor, aveti dreptate, nu trebuie sa ne facem multe griji. Am gasit deja cazare la Casa Stoica din Slivasul de Sus. Acum, cu ajutorul lui Dumnezeu si al Sfantului Parinte Arsenie Boca, sunt sigura ca totul va fi bine.
Doamne-ajuta!
Mihaela
noiembrie 26, 2009 @ 1:32 pm
Poate sa imi spuna cineva cum e drumul pana la manastire? Se poate ajunge cu masina si iarna? Este drum asfaltat sau drum de tara?
un calin - tm
noiembrie 26, 2009 @ 1:42 pm
E asfaltat pâna sus la manastire. E mai ingust din Silvasu’ dar sunt refugii pe marginea drumului din loc in loc. La poarta manastirii este o parcare mica dar se mai poate parca si pe câmp.
Iarna nu stiu daca e zapada pe drum si daca se curata drumul … dar eu cred ca nu lasa parintele drumul impracticabil 🙂
Iar inauntru in manastire este … de vis!
P.S. Prin Silvasu e de mers incet ca se face la un moment dat spre stânga 90° => sa nu te duci dupa GPS si sa fii atenta la marcaje (e bine semnalizat)
Doamne, ajuta!