Tinerii faţă în faţă cu Biserica
De ce nu vin tinerii la Biserică?
Întâi de toate, pentru că nu-i cheamă nimeni. Această afirmatie nu trebuie să surprindă. Este usor să critici pe cineva că nu vine la Biserică, dar cine mai cheamă astăzi lumea la Biserică? Cel mai adesea, cei care cred că cheamă, de fapt gonesc; cei din Biserică sunt primii care gonesc lumea afară din Biserică.
Cele sfinte li se par tinerilor complicate si inutile. Teologia Bisericii Ortodoxe este una adâncă, însă trebuie să avem si capacitatea să o prezentăm pe întelesul tuturor – al celor nedeprinsi cu vorbirea înaltă sau cu cuvinte teologice. Sf. Ap. Pavel spune că credinta vine în urma auzirii. Dar cum să crezi, dacă nu întelegi ce auzi? Evanghelia si viata în Hristos trebuie prezentate tinerilor pornind de la lucruri simple, fundamentale si, pe măsură ce le înteleg si si le însusesc pe acestea, trebuie trecut la lucruri mai profunde. Vorba aceluiasi Apostol, de la hrană moale la hrană tare.
În Biserică, când întrebăm de ce un lucru este în cutare fel, cel mai frecvent răspuns primit este „Asa se face”. Ei bine, tinerii nu acceptă explicatii de genul „asa se face”. Acesta nu este un argument. Ei vor să stie de ce Sfânta Liturghie este asa si nu altfel, de ce ne închinăm la icoane, de ce cântările noastre sunt asa si nu altfel. Vor să stie rostul tuturor lucrurilor din biserică. Au apărut în ultimii ani o serie de autori tineri care încearcă să prezinte credinta pe întelesul tinerilor. Cărtile lor se găsesc de vânzare exclusiv în biserici si mănăstiri, de aceea nu atrag prea multi tineri, care cred că au din nou de-a face cu o scriere înaltă si, spun ei, ruptă de realitate.
Mersul la cultele neoprotestante este o chestiune de comparatie si de alegere.
Atunci intervine alternativa religioasă: credinta practică, simplificată, a cultelor neoprotestante, expusă frumos de persoane amabile si manierate. Totul este prezentat simplu si clar. Aici nu mai există reguli fără explicatie si tabu-uri mai presus de Dumnezeu.
Mesajul acestor culte vine într-o formă simplă, pe întelesul tuturor. „Iisus te iubeste, si-a dat viata pentru tine ca tu să poti trăi o viată nouă chiar de acum.” Desi această afirmatie este un sablon neoprotestant, si noi, ortodocsii, suntem de acord cu ea. Problema este că noi nu o afirmăm, nu le-o spunem acelora care vor să se apropie de credintă. Si asta este rău, pentru că îi pierdem pe cei ce vin cu sinceritate la biserică.
În comparatie cu domnia lui „asa se face” din bisericile ortodoxe, la cultele neoprotestante există foarte putine reguli. Tinerilor – si nu numai lor – le place simplitatea. Teologia neoprotestantă este o sumă de precepte foarte accesibile. O simplificare care, spunem noi, se face în dauna Adevărului. Dar Adevărul nu trebuie să fie neapărat propovăduit în cuvinte înalte. Este nevoie în Biserica noastră de preoti si propovăduitori care să prezinte credinta adevărată pe întelesul tuturor, în cuvinte potrivite pentru fiecare.
Un alt aspect care atrage la cultele neoprotestante este substitutul de viată socială. În bisericile noastre, tânărul, după ce este luat în primire de „agentii de circulatie”, se simte singur, izolat si străin. În bisericile noastre poti să mergi cinci ani la rând si să nu ajungi să te cunosti cu cel de lângă tine. Desi învătătura noastră spune că toti suntem membri în Trupul mistic al lui Hristos, care este Biserica, ei bine, acesti membri sunt des-ruditi unul de altul. Desi mergem si ne vedem ani de zile la biserică, suntem si rămânem niste străini. De comuniune întru Hristos nici nu poate fi vorba.
Venim singuri la biserică, suntem singuri în biserică si plecăm singuri de la biserică. Cel putin în marile orase, comunitatea credinciosilor si comuniunea dintre ei întru credintă a dispărut aproape cu desăvârsire. Dacă adăugăm si sensibilitătile unora sau altora din biserică, tabloul se prezintă cât se poate de jalnic pentru tânărul venit la biserică.
Prin comparatie, la cultele neoprotestante se pun un mare accent pe legătura din oameni. Desigur, aici există o anumită doză de fătărnicie, dar nu toti cei rătăciti de la dreapta credintă sunt fătarnici. Iar tânărul nostru vede că acolo sunt oameni drăguti si politicosi si face imediat comparatia cu cei de la biserica ortodoxă din cartier. Alegerea pe care o face este evidentă.
În urma tânărului care alege să meargă la un astfel de cult rămân rudele si vecinii care îl acuză că si-a schimbat credinta si că s-a dus la secte. Care credintă si-a lăsat, dragi părinti? Ce credintă l-ati învătat voi? Ce credintă aveti voi? Credinta drobului de Pasti si a cârnatilor de Crăciun?
Foarte important în atragerea tinerilor la cultele neoprotestante este misionarismul/prozelitismul practicat de aceste culte. Desigur, termenul de „prozelitism” are conotatii negative – nu este bine să „furi” credinciosii altor credinte – dar nu trebuie să uităm că primii crestini, începând cu Sfintii Apostoli, tocmai asta au făcut: prozelitism. Fie că-i spunem misionarism, fie că-i spunem prozelitism, el se bazează pe credinta că tu detii Adevărul si că trebuie să-l prezinti si altora.
Această credintă o au si membrii cultelor neoprotestante si chiar mai mult decât credinciosii ortodocsi. Această încredintare îi face să vorbească tuturor despre credinta lor, despre dragostea lui Dumnezeu, despre Iisus si despre cum le-a schimbat El viata. Prezentarea lor este atrăgătoare prin simplitatea si logica ei: Dumnezeu te iubeste, L-a dat pe Fiul Său la moarte pentru păcatele tale iar tu, dacă spui acum o mică rugăciune prin care îl chemi pe Iisus în inima ta, vei începe chiar din clipa aceasta o viată nouă cu El. Din acest moment vei deveni crestin (până acum nu ai fost crestin) si un copil al lui Dumnezeu.
Este interesant de observat că Ortodoxia nu contestă nici una dintre aceste afirmatii. Nimeni nu contestă dragostea lui Dumnezeu pentru întreaga omenire, nimeni nu contestă jertfa lui Hristos de pe Golgota si nimeni nu contestă faptul că, urmând lui Hristos (predându-ti inima Lui), începi o viată nouă, o viată de credintă. Dar, cu toate acestea, noi în Ortodoxie rareori le vorbim oamenilor despre aceste adevăruri. O fac însă cultele neoprotestante care, după ce îi atrag pe oameni cu câteva afirmatii simple si nu neapărat false, îi conduc către erori teologice fundamentale (Sola Scriptura, mântuirea exclusiv prin credintă, mântuirea instantanee, respingerea Sfintei Traditii a Bisericii, etc.).
În comparatie cu simplitatea misionarismului neoprotestant, de cele mai multe ori noi în Biserica noastră îi întâmpinăm pe nou-veniti cu un set de reguli rigide si cu chipuri încruntate, care veghează ca totul să fie făcut „asa cum se face”. Nu de putine ori tânărul intrat în biserică rămâne cu impresia că în Ortodoxie regulile sunt mai presus decât oamenii si chiar mai presus decât însusi Dumnezeu; regulile par ele însele un dumnezeu.
Misionarismul neoprotestant se bazează exclusiv pe Biblie. Toată credinta crestină porneste de la Mântuitorul Iisus Hristos si de la propovăduirea Apostolilor, iar despre acestea citim în Sfânta Scriptură. Pentru ca omul să înteleagă de unde purcede credinta, neoprotestantii îsi întemeiază toate afirmatiile pe Biblie, fiind adevărati prestidigitatori în mânuirea versetelor necesare. Având acum în fată textul negru pe alb, tânărul începe să creadă că „crestinul” din fata lui chiar îi spune adevărul. El stie prea bine că, atunci când a fost la biserica ortodoxă, nu numai că s-a lovit de niste cutume rigide, dar nu a fost nimeni care să-i spună de unde provin acestea. Acum, misionarul îi vorbeste simplu si frumos si, mai mult, îi arată negru pe alb cum stau lucrurile.
Tânărul simte că a găsit răspunsurile la căutările sau frământările lui: câteva idei clare si o dovadă scrisă. Începe să frecventeze biserica sau adunarea sau casa de rugăciune – denumirile variază de la un cult la altul. El vede că, spre deosebire de cei din biserica ortodoxă din cartier, cei de aici nu se calcă în picioare, nu dau buzna, nu se înghesuie, nu îsi răspund cu tâfnă, nu sunt supărăciosi. Cei de aici arată îngrijit, îi zâmbesc si par mereu amabili.
Slujba religioasă de aici este mai scurtă, mai simplă si mai usor de înteles. Nimeni nu trebuie să stea în picioare. Cântările sunt clare, frumoase, iar unele au si ritm. Corul cântă atât de frumos, iar tinerii cu instrumentele trebuie să cânte asemenea îngerilor din Cerul unde va ajunge si el, cu sigurantă. Ce diferentă fată de biserica ortodoxă, unde figuri încruntate îl admonestau la tot pasul ba că nu stă unde trebuie, ba că a trecut prin fata altarului, ba că nu a ocolit Sfânta Evanghelie, ba că a sărutat icoane după ce s-a împărtăsit, ba că…
Întoarcerea la Ortodoxie
Există însă tineri si mai putin tineri care se întorc la Ortodoxie. De fapt, având în vedere că înainte de a pleca la neoprotestanti aveau o credintă amorfă – o combinatie de superstitii si opinii personale – mai corect este să spunem că ei vin la Ortodoxie, acum pentru întâia oară.
Ce se întâmplă? După o perioadă petrecută în aceste culte, după o perioadă de „crestere” si învătare (citeste Biblia si învată o multime de versete pe dinafară), persoana în cauză începe să aibă un anumit discernământ. Venind din afara mediului respectiv si nefiind deprins de copil să accepte tot ce spune cultul ca pe un adevăr de la Dumnezeu, în unele cazuri el îsi păstrează un anumit grad de luciditate.
Această luciditate sau discernământ începe să lucreze în momentul în care sunt sesizate fie contradictiile teologice ale cultului, fie diferenta dintre cele spuse si cele trăite (fariseism). Eventual, tânărul începe să pună întrebări care devin agasante pentru liderii cultului. Dacă se întâmplă ca insatisfactia lui să crească suficient de mult, el îsi pierde încrederea în infailibilitatea cultului. Din acel moment începe să nu mai vadă lumea si lucrurile în alb si negru – noi suntem cei buni, ei sunt cei răi. Mai mult, începe să caute, îsi continuă acea căutare abandonată în momentul în care a fost atras în acel cult.
După o eventuală cercetare si a altor culte neoprotestante, în care vede aceleasi tare, tânărul începe săsi pună problema unor criterii de „selectie”. Cum poti stii care e credinta adevărată? Ce criteriu să folosesti? Abilitatea în mânuirea Bibliei? Nu, pentru că toti o cunosc pe dinafară, dar scot învătături diferite din ea. Amabilitatea oamenilor? Nu, pentru că iată, amabilitatea lor merge mână în mână cu cele mai nefiresti învătături. Trăirea curată? Nu e suficient – mormonii, de pildă, sunt niste oameni foarte drăguti.
Cum poate stii cineva care e credinta adevărată? Însirându-i (în sens figurat) pe toti predicatorii în fata ta si întrebându-i: Tu de unde vii? De unde vine învătătura ta?
„Un tânăr pe nume Joseph Smith a avut o revelatie în anul 1840…”
„O femeie cu o credintă puternică în Dumnezeu – Ellen White – a avut în 1844 o viziune…”
„În anul 1896, pe când se rugau fierbinte, un grup de credinciosi au început să vorbească în alte limbi…”
„La 1640, un grup de credinciosi au decis că credinta trebuie să se bazeze numai pe Scriptură…”
Toti vorbesc la fel, toti au viziuni si certificări de la Dumnezeu, fiecare pe calea lui. Tânărul vede că toate aceste culte sunt lucrări ale omului, initiative ale unui predicator cu reforma în sânge.
Singurul criteriu de discernere nu este credibilitatea aparentă a învătăturii si nici cumsecădenia membrilor, ci originea acelei învătături. Astfel, singură învătătura ortodoxă este adevărată pentru că ea vine din vremurile Apostolice si este ceea ce a învătat Biserica de mai bine de două mii de ani.
Dar, tânărul are o problemă. Cum poate concilia acest adevăr cu ceea ce vede el astăzi în bisericile ortodoxe? Iată că lucrurile pe care a ajuns el să le învete, de-a lungul căutărilor sale, sunt total necunoscute multor ortodocsi din ziua de azi, care nu au habar nici măcar de învătăturile de bază ale Ortodoxiei. După zeci de ani de mers la biserică, ei încă sparg căni pe la înmormântări, aruncă cu bani la intersectii si varsă vin pe jos pentru morti. Tânărul nu întelege – în tot acest timp, oamenii acestia nu au învătat nimic din Ortodoxie?
Adevărul este că există o anumită cerbicie a unora din Biserică, cerbicie care merge până acolo încât ei îl învată pe preot ce si cum să facă la diferite slujbe. Desigur, acesti oameni, foarte convinsi că „asa trebuie făcut”, nu mai pot si nici nu vor să învete si să-si schimbe căile. Astăzi, pentru multi din Biserică, cana spartă la mort este fundamental mai importantă decât orice pericopă evanghelică comentată de preot duminica.
În aceste conditii, ce face tânărul nostru? Începe să caute, în Biserică, pe altii ca el, alti tineri, cu care poate împărtăsi aceeasi credintă ortodoxă. Sună neverosimil, dar există „credinte ortodoxe”. Multi au propria credintă „ortodoxă” – toti laolaltă reprezintă 89% din populatia tării. Nu trebuie judecati – nici ei, la rândul lor, nu au avut de la cine să învete credinta ortodoxă. Nu trebuie să uităm că majoritatea celor de azi din biserici s-au format în perioada comunistă, când propovăduirea Evangheliei le era interzisă preotilor. Acum, la bătrânete, este prea greu să-si schimbe căile. Trebuie să mai treacă câteva zeci de ani până vom avea si crestini ortodocsi în bisericile noastre.
Nu este usor. Tânărul are de luptat pe de-o parte cu un nefiresc sentiment de singurătate într-o biserică altminteri plină, pe de altă parte cu „credinta” celor mai în vârstă din biserică, care în continuu tin să-i amintească cum se fac lucrurile acolo. El îsi vede însă de drumul lui; îi caută si are părtăsie cu altii care cred ca el si merg pe calea acelei Ortodoxii predată de Sfintii Părinti si trăită de-a lungul vremii de Biserică.
De ce să vină tinerii la Biserică?
Dincolo de această întrebare cred că stă una mai fundamentală, care are însă acelasi răspuns: De ce mergem noi la Biserică?
Dacă am face un sondaj printre cei aflati duminică la Sfânta Liturghie, cu întrebarea „De ce veniti la Biserică?”, ce răspunsuri am primi?
Am obtine multe răspunsuri de genul „Asa se face”, „Asa trebuie” si „Asa e frumos”. Sunt acestea motive pentru a merge la Biserică? Evident, nu. Si să te plimbi în parc, într-o zi de toamnă, este frumos.
De ce mergem si de ce trebuie să mergem la Biserică?
Cu riscul de a deveni prea teologic sau idealist si deci în conflict cu realitatea, voi prezenta răspunsul meu la această întrebare fundamentală.
Pe scurt, mergem la Biserică pentru că, oameni fiind, ne întâlnim acolo cu Creatorul nostru, cu cel de la care avem viata si prin care putem avea o viată mai bună. Prin relatia cu El, care porneste din Biserică, ne pregătim în această viată pentru viata de dincolo.
Acesta este răspunsul. Desigur, acceptarea lui este în sine un act de credintă.
Mergem la Biserică pentru a ne întâlni cu Cel ce este pentru noi reperul fundamental în viată: Iisus Hristos. Tot omul are nevoie de repere sau principii solide în viată, de valori care să nu se schimbe de la o zi la alta. Toate valorile oamenilor sunt relative si pot fi puse în discutie. Valorile reprezentate de Hristos vin din afara sistemului omenesc, sunt dumnezeiesti si sunt deci mai presus de măruntul cotidian al omului. Cine se întemeiază pe ele va avea stabilitate si sigurantă în viată, si ajutor de la Dumnezeu.
Multi tineri spun: De ce să vin la biserică, când pot sta si acasă să mă rog si să meditez la Dumnezeu?
Sigur, te poti ruga si acasă, dar dacă nu vii la biserică, stii cărui dumnezeu te rogi? Îl cunosti pe dumnezeul căruia te rogi? Este Dumnezeul cel adevărat, despre care afli la biserică, sau este o închipuire a mintii tale, un dumnezeu amabil care îti cântă în strună în toate faptele tale?
Tot ce se face la biserică, toate slujbele, rugăciunile si cântările sunt menite a-l face cunoscut pe Dumnezeul cerurilor si al pământului. Numai în biserică îl putem cunoaste pe Dumnezeu. Mersul la Biserică, cel putin la Sfânta Liturghie, este o reîntâlnire periodică cu El. Asa cum nu poti să stai departe de cineva care are importantă pentru tine, pentru viata ta, de o persoană iubită, de exemplu, asa nu poti sta departe nici de Cel din care simti că-ti vine viata.
În Sfânta Evanghelie, Iisus Hristos se prezintă pe sine ca fiind o stâncă. O stâncă pe care ne putem clădi viata, o stâncă pe care construim ceva care rezistă în fata vitregiilor vietii. Dacă ne construim viata si ne hrănim sufletul cu altceva, de pildă cu sistemul trecător de valori ale oamenilor, vom sfârsi prin a ne simti goi pe dinăuntru, căci lucrurile despre care am crezut că pot da substantă vietii si-au pierdut gustul si azi nu mai sunt. Locul lor a fost luat de altă croială a pantalonilor sau a fustei, de un nou telefon mobil cu cameră foto de rezolutie mai mare si de un nou album de muzică.
Sufletul omului nu se poate hrăni cu ceva care astăzi e sus iar mâine e la cosul de gunoi. El are nevoie de ceva mai profund, mai adânc si mai adevărat, iar asa ceva nu se găseste printre oameni, ci în afara sistemului lor, la Dumnezeu.
Cine îsi construieste viata pe Hristos si cultivă legătura cu El are un sens în viată. Stie de unde vine, stie ce are de făcut si stie unde merge. Contrar părerii celorlalti, el nu consideră că se privează pe sine de bucuriile vietii. Pur si simplu ceea ce îi încântă pe ceilalti nu are valoare pentru el. El îsi găseste plăcerea în alte lucruri, care sunt la fel de gustoase astăzi ca si acum o mie sau două mii de ani.
De ce să vină tinerii si tot omul la Biserică? Psalmistul spune: „Gustati si vedeti că bun este Dumnezeu”. Greu poti descrie în cuvinte ce gust are un fruct nou. De aceea, alături de psalmistul David, Biserica spune de două mii de ani „Veniti, gustati si vedeti ce bun este Dumnezeu”.
(Bogdan Mateciuc)
Ana
septembrie 10, 2009 @ 2:20 pm
Cineva contrariat de prea multa religie in scolile din Romania, vine sa ne „educe” tinerii:sad:
http://science.hotnews.ro/stiri-stiintele_vietii-6129947-video-scepticul-michael-shermer-fost-socat-cat-multe-referiri-religie-sunt-manualele-scolare-din-romania.htm
si cateva idei din expunere:
-„Daca predati in continuare religie cum veti putea inainta in stiinta?”
-„Stiinta ar trebui pretuita pentru ceea ce face, e practica, e de folos. Avem teoria germenilor care provoaca boli. Nu ne mai ducem la vraci sa puna lipitori pe noi, sau nu mai apelam la tratamente care se practicau in Evul Mediu.”
-„De ce sa folosesti religia la tot cand ai stiinta? Este prostesc.”
Sper ca subiectul sa nu fie total off topic.
Iuliana
septembrie 10, 2009 @ 2:27 pm
Sunt două voci care îi cheamă pe tineri la Ortodoxie în mod special: Părintele Savatie şi Cuviosul Serafim Rose. Ei deschid tânărului ochii asupra căii lui Hristos, fără de care se prăbuşesc în nimicul atotameninţător. Ei le arată călăuzele sigure pe cale: scrierile Sfinţilor Părinţi. Ei demonstrează cu viaţa lor învierea mortului duhovniceşte prin Hristos în Biserică. Sunt două izvoare care te poartă până la apele mării ce duce în Împărăţia lui Dumnezeu.
Iuliana
septembrie 10, 2009 @ 2:31 pm
Merg la Sfanta Biserica pentru a primi harul care se da de la Domnul prin Sfintele Taine si prin toate slujbele ce se savarsesc acolo. Fara har noi nu traim cu adevarat. Nici macar trupul, cum ar parea, nu are viata deplina fara darul harului Duhului Sfant.
Ana
septembrie 10, 2009 @ 2:31 pm
Iuliana ptr ca ai vorbit de voci care cheama tinerii la Ortodoxie, sa amintim si de cele 7 cuvinte pentru tineri ale parintelui Calciu.
Iuliana
septembrie 10, 2009 @ 2:36 pm
Relativ la statul in picioare in biserica, nimeni nu te obliga. Stai cum poti. Dumnezeu cauta la inima, nu la pozitie.
Adriana
septembrie 10, 2009 @ 6:15 pm
Foarte bun articolul!
Am si eu o intrebare pentru autor, dar poate sa nu raspunda daca nu doreste. Eu sunt dintre acei cautatori, si daca am hotarat la un moment dat sa raman in biserica ortodoxa nu este pentru ca m-a dezamagit o alta biserica, ci dimpotriva este una in care in continuare ma simt mult mai bine ca la ortodocsi si o consider cu acelasi drept de Biserica apostolica ca si pe cea ortodoxa, dar nu-i spun numele deoarece nu-i scopul meu sa ii fac reclama, ci faptul de a incerca sa raman in biserica ortodoxa este pentru a ma convinge ca ortodoxia exista inca si in biserica mea natala, in care am fost botezata. Sincer, acum ca vad oameni curajosi, care incep sa puna degetul pe ranile acestei biserici pentru a le vindeca, vad ca ortodoxia incepe sa isi justifice numele 🙂
O sa fac o paralela cu religia ebraica, pentru a ajunge la intrebare. Evreii, ca popor ales de Dumnezeu, si singurul popor considerat sfant, initial a primit cele 10 porunci scrise de Dumnezeu cu mana Sa pe tablele Legii, pe care respectandu-le, oamenii cunosteau astfel Voia lui Dumnezeu pentru ei, si intr-o oarecare masura il cunosteau pe Dumnezeu. Si voia lui Dumnezeu din aceste porunci era foarte simpla: iubirea din toata inima si venerarea unicului Dumnezeu, apoi in mijlocul poruncilor respectul parintilor, singura porunca urmata de o fagaduinta, si apoi iubirea de aproapele, pazirea de a-l vatama in vreun fel. Insa oamenii nu prea le-au respectat pe acele zece atat de simple, si s-a ajuns in timp la un sistem complicat de Legi care explica de fapt, mai direct sau mai indirect, cum se aplica cele 10 porunci in viata omului, si cum se pedepsesc cei care nu le aplica. Si Dumnezeu a trimis tot felul de Prooroci ca sa-i invete pe oameni cum trebuie de fapt respectate poruncile, si tot nu au vrut sa le respecte, ci mai degraba i-au omorat pe acei Prooroci. Asa ca i-a randuit Dumnezeu pe preoti ca sa celebreze sacrificii sangeroase de animale spre iertarea pacatelor preotilor si a intregului popor. Si uite asa, in timp, Legea evreiasca a devenit extrem de complicata, Invatatorii ei care se considerau cei cu stiinta, au inceput sa devina fatarnici, sa se considere mai presus ca si ceilalti, si sa puna poveri grele pe umerii oamenilor, poveri pe care ei nici cu un deget nu le-ar fi atins (cuvintele Domnului), si au inceput sa puna legile lor umane mai presus de cele 10 legi divine:
„Atunci au venit din Ierusalim, la Iisus, fariseii si carturarii, zicand: Pentru ce ucenicii Tai calca datina batranilor? Caci nu-si spala mainile cand mananca paine. Iar El, raspunzand, le-a zis: De ce si voi calcati porunca lui Dumnezeu pentru datina voastra? Caci Dumnezeu a zis: Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, iar cine va blestema pe tata sau pe mama, cu moarte sa se sfarseasca. Voi insa spuneti: Cel care va zice tatalui sau sau mamei sale: Cu ce te-as fi putut ajuta este daruit lui Dumnezeu, Acela nu va cinsti pe tatal sau sau pe mama sa; si ati desfiintat cuvantul lui Dumnezeu pentru datina voastra. Fatarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, cand a zis: „Poporul acesta Ma cinsteste cu buzele, dar inima lor este departe de Mine. Si zadarnic Ma cinstesc ei, invatand invataturi ce sunt porunci ale oamenilor”.” (Matei, 15: 1-6)
Asa ca Domnul Iisus Hristos a restabilit ordinea, a aratat ce anume inseamna cuvantul lui Dumnezeu, poruncile adevarate ale Lui, de iubire fata de Dumnezeu, de iubire fata de aproapele, de iertare inclusiv a vrajmasului si de binecuvantare a acestuia, ne-a invatat sa facem asa ca sa ajungem desavarsiti asa cum Tatal cel Ceresc desavarsit este, si prin pilde si viata personala ne-a aratat cum se aplica la modul concret dragostea, smerenia, mila, cum trebuie sa facem daca vrem sa fim mai mari fata de altii (cel mai mare slujeste celui mai mic), ne-a aratat valoarea postului si rugaciunii (invatandu-ne ca doar cu post si rugaciune se alunga anumiti diavoli, invatandu-ne sa nu ne rugam ca fatarnicii ca sa ne vada lumea, ci ascunsi in camara noastra unde in taina ne vede Dumnezeu si tot in taina ne multumeste, ne-a invatat sa nu ne rugam cu cuvinte multe crezand ca asa vom fi ascultati mai bine, ci sa ne rugam simplu cu rugaciunea Tatal Nostru). Si dintre toate, cel mai mult si mai mult a insistat pe porunca de dragoste: „Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul. Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii”.
Apoi a instituit Taina Impartasaniei la Cina ce de Taina, corpul si sangele Lui, oferit din dragoste pentru mantuirea noastra, pentru iertarea pacatelor, si Inviind apoi, a pus bazele Bisericii Sale invatandu-i pe Apostolii Sai sa propovaduiasca aceasta Inviere spre iertarea pacatelor si sa boteze cu Duh Sfant ca noi sa putem intra in Imparatia Tatalui ca Fii ai Sai. Si in plus de asta, unul dintre Apostolii trimisi, Sf. Ap. Pavel, are un mare merit de a spune ca paganii trecuti la crestinism nu mai sunt obligati sa respecte legea/ obiceiurile evreiesti (asa cum dimpotriva, ar fi vrut sa faca Sf. Ap. Petru), asa ca toate ritualurile evreiesti au fost anulate (inclusiv circumciderea barbatilor), cu doua mari exceptii: ciclul la femeie si lauzia care au continuat sa poarte stigmatul necuratiei in anumite biserici ortodoxe (nu in toate). Oricum, si acest Apostol a insistat asupra faptului ca nu Legea ne salveaza, ci jertfa Domnului Hristos, si a insistat asupra faptului ca dragostea este mai presus de Lege (daca dragoste nu am, nu sunt nimic). In dragoste este cuprinsa toata legea si toti proorocii, a zis-o Domnul, a intarit-o Apostolul, au zis-o si multi alti sfinti dupa ei.
Totul a redevenit atat de simplu, ca si odinioara cele 10 porunci, insa tot ca odinioara, biserica cladita in jurul apostolilor si ucenicilor si urmasilor acestora a inceput sa acumuleze tot felul de reguli ca cele amintite mai sus in articol, iar respectarea acestora a ajuns intr-adevar mai importanta decat dragostea pentru aproapele, decat legea lui Dumnezeu, asa cum se ajunsese si in Sinagoga evreiasca…
De ce toate acestea si mai ales in biserica ortodoxa? Aceasta este intrebarea…
Ceea ce eu, personal, am vazut in biserica in care am fost, este exact grija (nefatarnica) pentru ceea ce este important, pentru ceea ce Domnul a atras atentia ca este important, pentru dragostea fata de Dumnezeu prin respectarea poruncilor (celor 10), respectarea lor din dragoste de Dumnezeu si mai ales pentru binele nostru de a ne afla in comuniune cu Dumnezeu, pocainta cu spovedire si Impartasanie in cazul nerespectarii lor, dragostea fata de aproapele in adevaratul inteles al cuvantului, cu renuntarea (inclusiv din partea preotilor) la anumite ritualuri omenesti si prejudecati care pe vremuri erau puse mai presus de dragostea fata de om, aparand astfel aceste slujbe unde lumea este incurajata sa se cunoasca si sa se ajute la modul cel mai real. Am trait toate acestea si stiu ce vorbesc si sincer, imi pare rau ca nu este asa si la ortodocsi.
Din cate inteleg eu insa, ortodocsii, ca si evreii, nu vor sa schimbe nimic din ceea ce cred ei ca este bine, despre toate ritualurile sunt ferm incredintati ca de la Dumnezeu sunt fara a putea explica de ce, sau explicand ca „asa-i Sfanta Traditie lasata de Sfintii lui Dumnezeu)si intr-adevar, cu ochii atintiti pe respectarea ritualurilor, mai putini sunt cei care reusesc sa ramana concentrati si pe porunca de iubire. Inca este mai importanta spalarea mainilor decat cinstirea parintilor… Dar am nadejde ca se vor mai schimba lucrurile si la ortodocsi!
Domane ajuta!
D
septembrie 10, 2009 @ 7:55 pm
Of,soro … De ce nu te „certi” tu cu Dumnezeu pe aceste nelamuriri ale tale ? Bag seama ca este singurul care te poate convinge in privinta Ortodoxiei.
Doamne ajuta!
Adriana
septembrie 10, 2009 @ 8:39 pm
Dar de ce o numesti cearta? Daca tu nu stii sa explici, de ce nu lasi sa imi explice cineva care poate ca se pricepe mai bine? Cum vrei sa imi explice Dumnezeu daca nu tot prin oamenii care stiu sa raspunda? Sau vrei sa ascult ceea ce imi zice inima si sa merg in biserica care stie sa explice atat de frumos si unde este atat de bine? De ce in biserica ortodoxa nu se pot da raspunsuri? Si apoi se mira unii cum de sunt oameni care parasesc ortodoxia… Ei, eu am fost printre acestia si nu iti dai seama ca pana la urma cauza sunt exact oamenii ca si tine, care nu inteleg ca totul are si o explicatie insa putini sunt cei care o si cunosc, asa ca cei care nu cunosc explicatiile au pretentia ca totul sa se „inghita” pe nemestecate, desi biserica ortodoxa nu este totusi deacord cu „crede si nu cerceta” ci zice ca dimpotriva trebuie cercetat…
D
septembrie 10, 2009 @ 8:58 pm
Era un fel de a spune – ” a te certa”. Gasesti exrimari de felul asta la multi parinti (p.Rafail.p.Savatie) – dar tie ti-a picat pe mine. Cum cu ei nu te poti certa(la propriu) ai zis ca poate cu mine. Afla ca acum nu sunt in dispozitie de cearta ! 🙂
„biserica care stie sa explice…” Biserica e doar una,cea ortodoxa. Si stii asta, dar vad ca vrei sa ne pui calmul la incercare…
catalin
septembrie 10, 2009 @ 9:25 pm
Daca Adriana s-ar fi adresat forumistilor in general si nu doar autorului articolului, i-as fi recomandat sa puna intrebari(le) si unui parinte ortodox mai cu har in a se face inteles tinerilor (daca direct e mai greu, poate chiar pe net, de ex. sa-i scrie par. Savatie Bastovoi sau altui preot sau chiar maicii Siluana Vlad) si sa vada si alte pareri decat ale unor pastori, predicatori,etc. Ideea asta de”Sola scriptura” la rang de idol, pe unii i-a dus in iad. Si de asta iubesc ORTODOXIA, ca e calea echilibrului, a bunului simt si a dreptei socotinte. Si stiu ce spun caci inainte de a descoperi Ortodoxia, am fost la un pas de a cadea in erezia adventistilor. Dar cum nu-i frumos sa vorbesc neintrebat, nu mai zic nimic. 🙂
Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi! Doamne Ajuta-ne!
Adriana
septembrie 10, 2009 @ 9:34 pm
Bine D,
Daca nu te certi este bine, cearta nu duce la nimic bun.
Biserica este Una, soborniceasca ii zic romanii in Crez, catolica ii zic grecii in Crez, adica o biserica universala pentru toti oamenii. Si daca este pentru toti oamenii, pai atunci sa fie si la propriu pentru toti oamenii, chiar si pentru cei care cer explicatii asupra acestei credinte ortoodxe, caci credinta este dreapta, adica ortodoxa, si nu biserica. Biserica este catolica (Crezul din 381), cu credinta ortodoxa, adica dreapta, aceasta este biserica cea Unica. Fie ca ne place, fie ca nu. Si daca Biserica care acum se numeste Ortodoxa (desi in Crez se numeste soborniceasca sau catolica, depinde de tara) sustine ca ea este cea Adevarata, si singura adevarata, pai atunci trebuie sa fie si cea mai capabila sa demonstreze Adevarul din sanul ei, insa sa-l demonstreze prin invatatura proprie si nu legandu-se de alte religii cu care zice ca nu are nici o treaba. Si mai ales cand i se arata ca in anumite aspecte poate ca se inseala, sa vina cu contra-argumente in problema discutata si nu cu atitudini condescendente despre care s-a discutat si in articolul de mai sus si pe care le-am simtit pe viu si in mod direct, dar si pe acest site, si mai ales nu cu atitudini de genul „crede pentru ca cele spuse sunt invatate de la sfinti, iar tu nu poti intelege cu mintea ta cele descoperite lor, ei fiind dezpatimiti, induhovniciti etc, asa ca ei cu siguranta zic revelatii divine si cu siguranta biserica invata bine, ca atare crede ceea ce te invata biserica fara sa tot cercetezi atata, ca si asa cu mintea ta tu nu poti sa intelegi”. Din pacate am observat ca discutiile ajung mereu intr-un astfel de punct in care interlocutorul care nu stie raspunde il blocheaza si pe celalalt intr-o judecata de genul ca sigur nici el nu poate pricepe mai multe ca tine din moment ce tu nu ai fost in stare sa pricepi mai multe, ca doar cel din fata ta nu o fi mai sfant ca tine, din moment ce doar sfintii pricep mai multe nu omul de rand, omul de rand trebuie doar sa creada, ca doar credinta incepe unde se termina ratiunea, apoi incepi sa fii judecat ca nu ai fi ortodox, ca nu L-ai gasit pe Dumnezeu, ca spui numai aberatii, ca ii demolezi pe Sfinti si cate si mai cate mi-au auzit urechile de la cei care nu stiu sa dea un raspuns coerent la niste simple intrebari si argumente. Asa ca iti zic sincer ca in fata la astfel de atitudini, este firesc sa te simti bine la altii care stiu sa argumenteze ceea ce afirma si nu te jignesc pe tine daca sunt ei cei care nu au toate raspunsurile… Si la care nu este rusine sa nu aiba toate raspunsurile si sa iti zica ca doar Dumnezeu le cunoaste chiar pe toate…
Adriana
septembrie 10, 2009 @ 9:54 pm
Draga Catalin,
maicutei Siluana i-am scris, raspunsul a fost ca nu ii plac discutiile in contradictoriu, si o inteleg, de Parintele Bastovoi ma abtin sa comentez dupa ce am vazut ce se intampla pe site-ul sau cu audienta la demonul mut si tacerea pe care a lasat-o asupra unui comentariu pe care i l-am trimis si la care nu a raspuns, recunosc ca nu era un comentariu foarte laudativ ca cele pe care le-a publicat pe site. Si le-am mai scris si la altii, chiar din cei care isi fac doctorat din ortodoxie, insa raspunsul a fost din cele care ii vorbea de rau pe altii in loc sa se bazeze pe invatatura ortodoxa…
Poate ca pana la urma in ortodoxie nici nu exista explicatii, poate ca intr-adevar este doar „crede si nu cerceta”. Pacat 🙁
jan
septembrie 10, 2009 @ 11:00 pm
multă ceartă pe aici, se pare că Biserica este doar o organizaţie de pun toţi întrebări despre ideologie, înainte era Adevăr acum este doar ideologie şi trebuie explicată la public sau modificată în caz că-i greşită
„Unam sanctam ecclesiam catholicam et ipsam apostolicam urgente fide credere cogimur et tenere, nosque hanc firmiter credimus et simpliciter confitemur, extra quam nec salus est, nec remissio peccatorum.”
şi Adriana mă bucur că ai decis să rămîi în Biserică pt că ai fost botezată aici şi te-ai obişnuit cu ea chiar dacă este o biserică de 2 lei, dar unii aleg Biserica pt îndumnezeire şi nu pentru că ceilalţi sunt mai prietenoşi şi grăiesc doar de iubire
Adriana
septembrie 10, 2009 @ 11:15 pm
Draga Jan,
Biserica suntem noi toti, asa ca, daca ar fi intr-adevar de 2 lei inseamna ca ori noi toti suntem de 2 lei, ori cei care sunt de mai multi lei au dat bir cu fugitii demonstrand ca nici macar cei 2 lei nu valoreaza. Eu am fost printre acesti ultimi, dar acum sunt hotarata sa imi iau revansa si sa dau marturie pe cat pot, o viata intreaga, ca Dumnezeu este intr-adevar iubire, nu este doar un slogan inventat de altii, El este iubire, si inca multa iubire, caci altfel nu stiu cati am mai fi in viata, eu cu siguranta nu! Si numai un Dumnezeu iubitor si milostiv poate cere omului sa iubeasca, sa ierte si sa binecuvinteze dusmanul, zicandu-i inca faptul ca in asta consta desavarsirea Tatalui Ceresc! Eu a trebuit sa ajung prin alte parti ca sa constientizez aceasta iubire, desi ortodoxia stie si ea ca asa stau lucrurile, dar a fost crescuta in multa frica, mai multa frica decat dragoste… Dar nu-i timpul pierdut ca sa se schimbe 🙂
Viorel
septembrie 11, 2009 @ 12:07 am
@ Adriana
Nu am inteles bine prin ce biserici ai fost, prin care biserica esti, la urma urmei e o chestiune de optiune personala. Ceea ce vad eu este, un duh care provoaca tulburare acolo unde este liniste. Tu vrei sa pornesti cu sfarsitul adica cu cunostinta. Adevarata cunostinta o da doar Dumnezeu si doar celor smeriti. Pana la smerenie, este un drum ca de la pamant la cer. Multi l-au parcurs. Multi il vor parcurge. Toti si-au asumat invatatura cea dreapta, data de Dumnezeu prin Sfintii Parinti si prin Sfanta Traditie fara sa carteasca, fara a-i cauta nod in papura.
florinm
septembrie 11, 2009 @ 12:11 am
Adriana, sunt unul dintre cei cu care ai vorbit inainte, si care a fost incapabil sa iti demonstreze ce vrei tu, la nivelul dorit de tine. Acum imi dau seama ca tu vroiai demonstratii, dar din pacate, nu chiar orice fel de demonstratii, ci asemenea acelora pe care le cerea Pilat din Pont Lui Iisus…
Ai toate demonstratiile posibile inaintea ta. Pe de o parte, daca esti atat de preocupata, trebuie doar sa intrebi persoana potrivita. Poate ca inca n-ai intalnit-o, dar pentru asta nu e de vina Biserica: “Poate ca pana la urma in ortodoxie nici nu exista explicatii, poate ca intr-adevar este doar “crede si nu cerceta”. – sunt cuvintele matale.
Apoi, noi am discutat atata despre sfintenie, despre sfinti, despre moaste.
Tu esti medic. Daca tu nu poti pricepe care e Biserica Adevarata, fie si din acest lucru real si simplu cum este sfintenia, recunostinta, cinstea acordata de Dumnezeu unor oameni ca noi, pentru credinta lor, lucrul real si simplu cum este trupul neputrezit care devine sfinte moaste, trup al unui om care si-a DOVEDIT credinta intr-Unul Dumnezeu asa cum il avem in Crez (adica Tatal – creatorul a toate, Hristos – Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul si Judecatorul, si Duhul Sfant – care DE LE TATAL purcede), trup al unui om pacatos pana la un moment dat, cand fapta sa cea rea a inlocuit-o numai cu fapte bune, unii dandu-si viata pentru Hristos si pentru credinta dreapta, ORTODOXA (vezi sfintii mucenici de la Athos, ucisi de „fratii” catolici de pe la anii 1200, si multi altii, dintre care mai recent Sf. Nou Mucenic Filumen, cei trei mucenici de la Optina), daca tu nu poti intelege lucrurile astea care-s in directa legatura cu profesia ta, ce vrei sa fac, sa-ti explic contabiliceste? Ma tem ca asa ai intra mai mult in ceata!
Trebuie in primul rand sa cautam sa intelegem ceea ce credem. Noi CREDEM intai, intr-unul Dumnezeu asa cum ti-am spus mai sus. Daca vrem sa intelegem DE CE credem astfel, avem mai multe talcuiri ale Crezului, ale unor Sfinti (mai vechi, mai recenti), dar in CREZ este cuprins esentialul credintei noastre, deci talcuirea la Crez o poti gasi, de fapt, oricand si oriunde in viata ta, trebuie doar sa vrei.
Tu ai o conceptie despre credinta asemanatoare cu sectarii. Aceia spun ca nu se pot boteza pentru ca nu cunosc in ce cred, dar in Evanghelie botezul nu se facea proband credinta sau cunostintele din Scripturi, ci era pe baza de pocainta si de vointa: vrei? crezi? atunci: “credinta ta te-a mantuit!”
Ti-am spus de foarte multe ori ca punctul tau de plecare este gresit, dar ti-e greu sa intelegi. Ca sa intelegi, trebuie intai sa crezi, dar tu nu vrei sa crezi, tu nu cauti sa crezi, ci tu cauti cunostinte, teorie. Din cauza asta, te impiedici de unele diferente minore dintre Bisericile Ortodoxe greaca si romana, cum te-am auzit in legatura cu ciclul femeilor. Acesta este un amanunt atat de mic si nesemnificativ (de fapt, in Bisericile de la noi, femeia isi poate intreba duhovnicul in legatura cu asta – dar aici e o alta problema, de ascultare, de depasire a falsei rusini la spovedanie, de CREDINTA – in fond ne intoarcem aici), acestea sunt nesemnificative spre deosebire de ce ne deosebeste de catolici, spre exemplu, care de fapt cred intr-un alt dumnezeu, intr-o alta maica a Domnului, intr-un alt rai, un alt iad etc…. Cand, de fapt, Dumnezeu este acelasi, Unul in Treime. Raiul este unul, iadul este unul. Daca ar fi existat Purgatoriu, ar fi fost mentionat si in Sf. Scriptura, iar Sfintii Parinti din primii 1000 de ani ar fi pus si aceasta in invatatura Bisericii! Cum pot eu sa spun ca exista mai multe biserici, cand Dumnezeu e doar Unul? Acelasi Dumnezeu poate avea mai multe biserici? NU. Atunci, care e Biserica ce a ramas neschimbata in invatatura de baza a Domnului, cea care respecta Canoanele Sfintilor Parinti? Care e Biserica ce respecta cele Sapte Sfinte Sinoade Ecumenice? De ce te impiedici de oameni si nu vezi ce e mai mare, adica BISERICA?
De ce te impiedici cand eu nu stiu (sau altii) sa-ti explic si lovesti pentru neputinta mea, in Biserica noastra, de fapt in Dumnezeul nostru? Stiu ca ti se pare ca exagerez, dar nu cred ca ai nevoie sa dau vreun copy-paste al cuvintelor tale… Nu e amenintare, nu e santaj, nu e nimic. Doar ca mi-ar placea sa nu mai judeci Biserica pentru micimea unor membri ai Sai. E ca si cum eu, dezamagit de vreun medic, as afirma ca medicina, sau ca toti doctorii sunt de cacao. Spre deosebire de medicina, unde exista si cea alternativa, in materie de credinta, alternativa nu prea este, odata ajuns sa cunosti ca exista UN Dumnezeu.
Demonstratiile pe care le cauti tu sunt cam la fel cu a cere cuiva sa-ti demonstreze ca Hristos a inviat… Cum poti dovedi asta?? Si totusi, ne-au fost trimise semne si la mult timp dupa Invierea Sa, dar semnele astea au fost pentru aceia dintre noi care s-ar fi temut tocmai de asta: ca se „afla” unde nu trebuie. Vezi minunea cu stalpul de foc de la Biserica Ortodoxa din Ierusalim, sau cum Lumina sfanta a Invierii arde (palpaie), dar nu frige, sau se pogoara singura, circula de la unii la altii in timpul slujbei de Inviere de la Ortodocsi, in aceeasi Biserica din Ierusalim.
Totusi, Invierea nu o poti dovedi prin metode stiintifice, ci aici e o problema de CREZI SAU NU CREZI.
De ce nu vin tinerii la Biserica? Poate pentru ca nu are CINE (din familie, din anturaj sau dintre noi, cei cu care intra in legatura prin diverse mijloace si prilejuri) sa le arate CE e acolo? Poate pentru ca este peste „putinta” lor sa creada fara sa le fie dovedit in mod palpabil?
Si totusi, in ciuda lipsurilor celorlalti, dovezile existentei Lui Dumnezeu sunt peste tot, le avem inainte si ele ne indeamna sa vedem, sa credem in Creatorul lor. Diferenta dintre a le vedea si a ramane orbi in fata lor ramane aceasta: CREZI SAU NU CREZI? Echivalent cu: VREI SAU NU VREI? Nici mai mult, nici mai putin. Din pacate sau din fericire, dupa caz…
Doamne, ajuta!
cabira
septembrie 11, 2009 @ 12:21 am
Adriana, si Pelerinul Rus a vrut sa inteleaga cuvantul „Rugati va neincetat!” pe care l a auzit citindu se in biserica, si nu numai ca Dumnezeu i a descoperit rugaciunea inimii, dar i a dat sa traiasca prin rugaciune si cele spuse de El:”Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru”.
Spunea Pr. Arsenie Papacioc: „Orice clipa poate fi un timp si orice suspin o rugaciune”.
Increde te in Dumnezeu, si El iti va descoperi lucrurile in mod tainic, coboara ti mintea in inima si o sa intelegi ca nu exista decat „un Domn, o (singura) Credinta (cea Ortodoxa), un Botez.
Nimeni nu ti poate explica astfel incat tu sa accepti, ceea ce fiecare a experimentat la un moment dat la nivel personal – Ortodoxia prin traire, nu prin descoperire la nivel rational.
Toti trecem prin perioade in care avem nevoie sa intelegem anumite lucruri rational, caci asta este firea omoneasca – pentru a putea accepta, trebuie intai sa inteleaga.
Insa in credinta, raportul se inverseaza – primindu L pe cel care este Calea, Adevarul si Viata, dobandim si intelegerea(intelepciunea).
Multi din cei care si au schimbat viata, au avut ispita lepadarii de credinta ortodoxa. Nu trebuie sa cautam confortul sau indreptatirea noastra ca si crestini.
Daca Iisus Hristos a patimit, si noi trebuie sa fim pregatiti la o adica sa patimim.
Citez din „Singur Ortodoxia”:”Ortodoxia, prin pozitia ei, mustra puternic. Daca ne permitem sa trunchiem din Taine, din felul de a implini Taina, inseamna ca suntem pe o scena de artisti – nu suntem pe un altar autentic al Bisericii”.
Personal, sunt dintre cei incepatori, dar pot sa dau marturie despre un lucru – nu am simtit niciodata nevoia sa caut raspunsuri in alta parte, pentru a ma convinge de ceea ce simt pana si in sangele care imi curge prin vene, ca Ortodoxia este singura credinta in care sta Adevarul si calea spre mantuire (fara nici o aluzie la cautarile tale, caci Dumnezeu se descopera in mod diferit fiecaruia).
Ma intreb ce ar urma dupa ce ai gasi raspunsul dorit la intrebarile tale – s ar naste altele, si altele…
Spunea tot Pr. Arsenie Papacioc in „Singur Ortodoxia” : „Cine revine [la Ortodoxie] marturiseste Adevarul; chiar pentru asta ii pui intrebarea: Te lepezi de…? Ma lepad…!Te lepezi de…? Sa se lepede de invatatura gresita si sa marturiseasca invatatura ortodoxa.
Sa fim fericiti ca suntem ortodocsi!Am zis lucrul acesta singur, fiind in padure: Doamne, Iti multumesc ca m ai nascut ortodox!Si mi a dat putinta sa ma conving de valabilitatea si vapaia Ortodoxiei”.
Asa ca, „De poti crede (si in cuvintele Pr. Arsenie Papacioc), toate sunt cu putinta pentru cel credincios”.
Multumeste i Bunului Dumnezeu ca te ai nascut ortodoxa si El nu va intarzia sa ti arate ca aceasta este singura cale de urmat spre mantuire.
Doamne ajuta!
Viorel
septembrie 11, 2009 @ 12:29 am
Foarte bun articolul! Exact si la obiect!
Bunul Dumnezeu sa inmulteasca Harurile asupra celui pe care l-a invatat!
Adriana
septembrie 11, 2009 @ 2:18 am
Doamne ajuta!
m-am convins ca Ortodoxia este biserica cea adevarata pentru simplul motiv ca este cea mai inomogena si mai laxa biserica, unde toti isi gasesc locul si apoi isi dau cu parerea, fiind convinsi ca sunt intr-un cuget si simtire cu toti ceilalti din biserica, desi eu va vad bine ca sunteti atat de diferiti unul fata de altul, si vad bine cum credeti de diferit unul fata de altul chiar daca vi se pare ca toti aveti o singura credinta, cea Adevarata, insa singurul lucru pe care il vad eu intr-adevar la toti este ca fiecare poate creste dupa plac si dupa putere. Candva eram si eu ca voi, adica convinsa de Unicul Adevar si de Unica biserica adevarata, ortodoxa prin argumentele cu care veniti voi (pe absolut toate le aveam si eu si la fel puteam tine discursuri celor care nu credeau in ortodoxie), si ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa vad mai mult!
Asa ca am multumit de multa vreme, si acum am remultumit pentru darul facut!
Slava Domnului!
jan
septembrie 11, 2009 @ 10:55 am
Dragă Adriana, ai o părere destul de bună despre tine din moment ce te vezi mult mai luminată decît orice altă persoană din Biserică (ai scris:”cei care sunt de mai multi lei au dat bir cu fugitii demonstrand ca nici macar cei 2 lei nu valoreaza. Eu am fost printre acesti ultimi”), şi ar trebui să şti că nu este obligaţia noastră să convertim pe alţii, de asta se ocupă oameni bine pregătiţi şi numiţi să fie misionari, în nici un caz misionari autoproclamaţi care fac mai mult rău decît bine. Dumnezeu este iubire dar nu ai nici un drept să stresezi lumea cu asta. Singura obligaţie este creştinarea copiilor şi a nepoţilor, nimic mai mult.
Mă întristează şi că eşti de acord cu numeroasele schimbări din Biserică spre modernizarea ei, nu cred că mai are rost să înşirui toate pe aici că oricum doar cîţiva au înţeles.
Adriana
septembrie 11, 2009 @ 11:49 am
Draga Jan,
Imi pare rau ca s-a inteles gresit mesajul meu, am vrut sa arat ca exact cei care au fost numiti de tine „de 2 lei” fac mai multi lei si decat cei 2 acordati de tine, si decat cei ca mine care au dat bir cu fugitii. De aceea am zis ca o sa imi iau revansa, adica o sa ajung si eu sa valorez macar cei 2 lei. Imi pare rau daca s-a inteles altfel acest mesaj.
Daca iubirea lui Dumnezeu streseaza, pai atunci nu o sa o mai mentionez decat in particular, la oameni care au nevoie de ea, dar nu o sa fiu oricum niciodata deacord cu frica in care vad ca sunt crescuti multi ortodocsi, sau cel putin cei care sunt mai frecvent activi pe aceste de site-uri…
Iar cu schimbarile in Biserica, nu numai ca sunt deacord cu ele, dar este si motivul pentru care pe deoparte ma indepartasem de biserica, era prea laxa si fiecare prea facea cum credea, si credea prea cum vroia, dar acum exact motivul care ma face sa cred ca tocmai aceasta laxitate o face sa fie biserica ideala pentru toti. Si inca acum cred din toata inima ca asa a fost biserica ortodoxa de cand se stie ea, iar faptul ca „este neschimbata de 2000 de ani” a fost oricum pentru mine doar un slogan, o indoctrinare, si nu un adevar, si iti dau ca dovada un exemplu (desi ar fi mai multe, insa acesta este poate cel mai graitor) faptul ca la ortodocsi oamenii divortati se pot recasatori desi de la inceput nu a fost asa in biserica crestina, pornind de la Domnul care a zis: „S-a zis iarasi: “Cine va lasa pe femeia sa, sa-i dea carte de despartire”. Eu insa va spun voua: Ca oricine va lasa pe femeia sa, in afara de pricina de desfranare, o face sa savarseasca adulter, si cine va lua pe cea lasata savarseste adulter.”, deci a te casatori cu cea lasata este adulter, interzis prin cele 10 porunci, si apoi a venit si Sf. Ap. Pavel care a interzis aceasta casatorie cu divortati, a venit si Sf. Ioan Gura de Aur care a interzis-o, si totusi, mai tarziu biserica a moduficat aceasta invatatura in forma de azi pe motivul „adevaratei slabiciuni umane”. Se face caz de dogme greu de inteles cu mintea omeneasca cum ar fi Trinitatea si cum va fi viata dincolo de moarte, insa in lucruri simple, palpabile si care aduc suferinta tuturor cum este adulterul, se da mai putina importanta. Si numai pentru acest adulter facut cu pogoramant bisericesc la ortodocsi pentru a nu se mai numi adulter, restul bisericilor pun un semn de intrebare asupra pretentiei bisericii ortodoxe de a detine adevarul absolut, insa asta nu ii face sa considere ca aceasta biserica nu ar fi buna asa cum invers din pacate se intampla.
Si acum ma astept la replici care sa imi demonstreze ca intr-adevar ortodoxia nu vrea sa isi recunoasca greselile si mai ales faptul ca nu este chiar atat de neschimbatoare precum pretinde (chiar daca mai putin scimbatoare ca altele)…
Ana
septembrie 11, 2009 @ 11:52 am
Draga Adriana
Sa dea Domnul, si sa fii cu adevarat o fata care e in cautare. Dumnezeu iti v-a darui intr-o zi raspunsul la intrebarile tale.
Eu nu cred insa ca vrei cu adevarat sa primesti raspuns la intrebarile tale. Eu cred ca te simti singura, si ai nevoie sa vorbesti.
Vorbeai de maica Siluana si de faptul ca nu a vrut sa se contrazica cu tine. Cu siguranta maica Siluana te-a indemnat sa faci si Seminarul Iertare si asta inseamna putin efort, iar tie asta ti-a displacut. Daca insa ai sa faci macar o sesiune, ai sa descoperi lucruri interesante despre tine. Incearca
Dumnezeu sa-ti dea liniste in sufletul tau plin de intrebari.
Ana
septembrie 11, 2009 @ 12:03 pm
Multe intrebari Adriana. Uite aici raspuns:
http://ortodoxiesiviata.blogspot.com/2009/01/parintele-savatie-bastovoi-conferinta.html
Dumnezeu sa-ti ajute
Adriana
septembrie 11, 2009 @ 12:27 pm
Draga Ana,
Uite, poate este pentru tine o lectie pentru a nu mai judeca pe altii in necunostinta de cauza. Seminarul iertarii l-am facut fara ca maicuta sa poata ajunge la nici un rezultat pentru ca eu chiar nu aveam ce sa iert, si pe cine sa iert. Singura nu ma simt ci dimpotriva, pe langa multi prieteni pe care ii am in viata reala si pe care inca trebuie sa ii mai refuz cand ma invita incoace si incolo pentru ca timp am mai putin, pe langa oameni care imi sunt aproape la modul cel mai real si care ma ajuta mereu daca am nevoie de ceva si inca ma ajuta si fara sa o cer de mie imi este uneori rusine ca nu merit chiar atata atentie, pe langa familia care sufleteste imi este foarte aproape iar fizic este aproape cat poate ea de mult, pe langa toate astea sunt binecuvantata sa il simt langa mine si pe Domnul care imi asculta orice rugaciune si nu numai, a aranjat toate lucrurile din viata mea in asa fel incat sa imi fie mie cat mai bine, asa ca nu ma pot plange de nimic din punctul asta de vedere, ci singurul lucru care ma necajeste este intrebarea: de ce a trebuit sa merg si pe la altii ca sa gasesc ceea ce puteam gasi si la ortodocsi, caci viata mea a devenit atat de asezata si frumoasa in momentul in care pe la altii am vazut cata iubire este Dumnezeu si am inceput sa cred cu mult mai mult in iubirea de Dumnezeu decat in teama inoculata la ortodocsi. Insa se pare ca, daca vreau sa raman la ortodocsi, trebuie sa sufar neaparat, ca altfel dragostea streseaza. De ce?… De ce sa nu fie bine cu bucuria si pacea si increderea in mila si dragostea lui Dumnezeu daca vreau sa ma numesc ortodoxa? De ce sa fiu nevoita sa ajung pe la altii pentru a trai in pace? De ce la noi nu se poate sa fim in pace cu toti ceilalti? Este singurul raspuns pe care il caut si nu il gasesc… Poate vei stii tu sa imi raspunzi, sau altii…
Adriana
septembrie 11, 2009 @ 12:58 pm
Cred ca pun si eu niste intrebari retorice, raspunsul cred ca se afla in chiar articolul de fata si in raspunsurile primite deja de la voi. In aceasta biserica care traieste sub frica, cu cat taci mai mult din gura pentru a nu leza pe cate cineva, cu atat mai bine, de unde rezulta si restul fenomenelor descrise mai sus in articol, si mai ales judecatile necontenite ale celor care raspund. Pana la urma problema este intr-adevar faptul ca exista mai multa credinta in frica de Dumnezeu decat in dragostea Lui, ca atare se ajunge si la mai mare frica de oameni si la judecarea lor decat la iubirea lor, si a crede pe dos inseamna pentru multi a nu fi ortodox, iar dintre cei care vor sa creada totusi in dragoste mai mult decat in frica, ajung pe la altii unde dragostea este reala, insa ceea ce cred ca nu a inteles autorul, este faptul ca nu numai dragostea umana este reala, chiar daca oamenii mai pot gresi si mai poate parea fatarnica dragostea lor daca nu este inteleasa cum trebuie, ci reala este dragostea lui Dumnezeu care se manifesta in viata credinciosului prin pacea pe care o primeste, prin modul in care i se aseaza viata asa cum este mai bine pentru el, din modul in care i se rezolva orice conflict cu colegii prin rugaciunea catre acest Dumnezeu care este cat se poate de viu, etc, etc, totul respectand in acelasi timp, dupa putere, poruncile lui Dumnezeu, ca la ortodocsi, si multe altele pe care nu are sens sa le mai scriu ca sunt convinsa ca asa trebuie sa fie si la ortodocsi, dar fiecare primeste exact dupa credinta lui, si Dumnezeu nu da credinta cu forta la nimeni, asa ca intr-adevar, pentru cei care vor sa traiasca in frica mai bine tac din gura ca sa nu mai fiu acuzata ca as face ca „Sf. Ap. Pavel spune că credinta vine în urma auzirii.”. Aud credinciosii ca trebuie sa stam cu frica in biserica, pai cu frica stau cei care stau si de aici toate consecintele. Eu nu am vrut sa conving pe nimeni cu nimic, si acum ca m-am convins eu de cum stau lucrurile, adica asa cum le stiam, in ciuda modernizarii anuntate si care sperie pe multi dar care nu ma dumiresc in ce consta exact pentru ca ori eu nu prea o vad, ori „modernistii” au altceva mai bun de facut decat sa se dueleze cu „conservatorii” in aceasta biserica „omogena” si „neschimbata” de 2000 ani. Acum incep sa ma lamuresc ca poate oi face si eu parte dintre „modernisti” si de asta nu prea intelegeam ce se intampla pe aici.
In acest caz va salut, si ma bucur ca biserica ortodoxa este cea mai laxa din cate exista pentru a avea loc in ea absolut toti oamenii, asa cum era si ideea acestei biserici!!
Doamne ajuta!
Ana
septembrie 11, 2009 @ 1:15 pm
Draga Adriana
Ai scris ca nu te simti singura, ca pe langa familie, pe langa prietenii virtuali si din viata de zi cu zi, pe langa, ..pe langa, pe langa
„sunt binecuvantata sa il simt langa mine si pe Domnul”
Crestinul ortodox cauta sa-l aiba alaturi intai pe Domnul si pe urma restul.
Daca poti, gandeste-te la asta.
E imposibil sa trecem prin viata asta fara sa avem a ierta pe cineva. Suntem fara vrajmasi? Atunci sa ni-i cerem.
Nimeni nu are ispitele crestinului ortodox:-). Vino la Ortodoxie, traieste ortodox si ai sa-i vezi frumusetea adevarata.
un calin - tm
septembrie 11, 2009 @ 1:21 pm
Câteva vorbe ale Parintelui Arsenie Boca:
„Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã”
„În mintea strîmbã si lucrul drept se strîmbã”
„Mustrarea învinge, dar nu convinge”
„Să ai întelegere fatã de neputinta omeneasca”
„Sã-ti feresti capul de frig si de prostie!”
„Bobul lui se preschimbã în tãciune, iar el se crede grîu nedreptãtit”
„Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pãcãtos este mai mare decît iubirea celui mai mare sfînt fatã Dumnezeu”
Si o vorba din popor: „daca il faci pe celalalt prost nu inseamna ca tu esti mai destept”
Doamne, ajuta!
Victor
septembrie 11, 2009 @ 1:47 pm
Draga Adriana,
Am citit articolul si comentariile ulterioare. Sper sa iti fiu de folos si eu cu cateva cuvinte, sau nadajduiesc macar sa nu te incurc.
In primul tau comentariu, compari poporul evreu al Vechiului Testament cu ortodocsii. Evreii au fost alesi de Dumnezeu dintre celelalte popoare pentru a-I sluji Lui. „Imi veti fi preotie imparateasca si neam sfant”( Iesirea 19, 6). De ce i-a ales pe ei? Erau cei mai tari? cei mai buni? erau mai multi decat ceilalti? In Deuteronom se gaseste o declaratie de dragoste. Sunt multe declaratii de dragoste in Biblie. Uite cum suna aceasta: „Si Domnul v-a primit, nu pentru ca sunteti mai multi la numar decat toate popoarele- caci sunteti mai putin la numar decat toate popoarele-ci pentru ca va iubeste Domnul; si ca sa isi tina juramantul pe care l-a facut parintilor vostri..”(Deut. 7, 7-8).
I-a plimbat 40 de ani prin pustiu, le-a dat legi, i-a omorat. Cum i-a ucis si le-a dat legi ca sa ii omoare pe cei care incalcau legea, fiind Dumnezeul iubirii? Pentru ca „omul se uită la faţă, iar Domnul se uită la inimă”( I Regi 16, 7).Dumnezeu a lucrat pentru mantuirea sufletului acelor oameni. Pentru ca adevarata moarte, este moartea sufletului. Sufletul moare atunci cand se desparte de Dumnezeu.Atunci omul devine „trupesc”, cum spune Apostolul Pavel.
Dumnezeu a ales cel mai mic dintre neamuri, pentru ca fiecare din ei sa fie slujitor al Sau. Nu numai preotii. Preotii au fost alesi din semintia lui Levi, urmasii lui Aaron. Nu a fost o alegere divina pentru ficare preot in parte. Pentru ca faceau parte din acea semintie, putea fi levit sau preot. Pe cand profetii sau regii trebuiau unsi de Dumnezeu. Si astazi crestinii ortodocsi, dupa Taina Botezului, au Taina Mirungerii, in care „unsi cu untdelemnul bucuriei” primesc Duhul Sfant. Acelasi Duh Sfant care era asupra prorocilor si a regilor din timpurile scrise in Biblie. Fiecare dintre noi primim acest Dar. De a fi Profet: de a cunoaste, de a vede cu „ochii inimi”, Rege: de a fi stapan pe gandurile tale, pe vointa ta, a nu fi dependent de pacate care te despart de Dumnezeu. Si fiecare avem o preotie generala, pentru ca toti crestinii il slujesc pe Dumnezeu. Cum ar fi sa il vedem astazi pe David fricos, pierzand lupta cu Goliat? Pentru acest lucru sa spunem ca dumnezii filistenilor sunt cei adevarati?
Daca vorbim de cele 10 porunci..toate se reduc la una. La prima. Celelalte incearca sa o explice. „Asculta Israele, Eu sunt Domnul Dumnezeul tau…”
„Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege?
El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.
Aceasta este marea şi întâia poruncă.
Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”(Matei 22, 36-39)
In primul rand sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau. Si daca Il iubesti asculti de el. Pentru ca si El te iubeste, mai mult decat un indragostit, decat un mire, decat un tata. Si nu poti vede mai mult decat atat. Nu poti vede mai mult decat Hristos! Biserica este trupul lui Hristos, nu ii poti spune lui Hristos: „Ma despart de Tine pentru ca eu am vazut mai mult!”
Parintele Constantin Necula spunea ca cele mai nereusite texte care se scriu, sunt cele care folosesc multe citate din Biblie. Iarta-ma ca nu m-am priceput sa iti raspund mai bine.
Adriana
septembrie 11, 2009 @ 2:46 pm
Dragii mei,
O sa continui sa citesc cele ce imi scrieti si le primesc cu draga inima, insa de raspuns nu o sa mai raspund.
O sa va zic doar motivul tacerii mele de acum inainte, si cu asta o sa inchei: fiecare intelege cuvintele celuilalt, si il intelege pe Dumnezeu, dupa ceea ce exista deja in inima sa, dupa ceea ce a trait deja, ceea ce a auzit, experimentat si asa mai departe, asa faceti si voi, dar si eu. De aceea eu pot zice una si cel care ma asculta sa inteleaga cu totul altceva decat ceea ce am spus (asta vad des pe site), sau doi putem citi acelasi paragraf din Biblie si fiecare sa il inteleaga exact pe dos fata de celalalt, care il citeste impreuna cu el. Totul este filtrat si inteles prin prisma a ceea ce exista deja in inima si mintea omului ca si nivel de traire, cunostinte, experienta de viata s.a.s.m.d.
Ori ceea ce am observat ca si cauza a diferentelor mari de opinie si simtire care exista in mod evident intre mine si cei care mi-au mai raspuns (fara a se pune problema cine este mai prost sau mai destept, remarca este in special pentru tine, Calin, caci te-am vazut des lezat de astfel de ganduri care ti se par ca ar veni din partea mea desi departe de mine asemenea comparatii), deci cauza acestor diferente izvoraste exact din modul in care il percepem pe Dumnezeu si relatia noastra cu El. Eu cred cu tarie in iubirea tainica a lui Dumnezeu pentru om, la un nivel pe care mintea umana nu il poate cuprinde si de aceea nu mai pot fi convinsa de nimeni ca Dumnezeu i-ar considera rataciti pe aceia care se straduiesc dupa puterea lor sa Il iubeasca si sa faca voia Sa, dar care nu se afla in biserica ortodoxa. Si nu numai, dar am vazut si am simtit aceasta dragoste exact cand eram mai indepartata de ortodoxie, ceea ce m-a facut sa cred ca in biserica in care ajunsesem Dumnezeu lucra la fel de puternic ca si la ortodocsi. Si chiar daca unii ar zice ca eram poate fiul risipitor, diferenta neta este ca acest fiu risipitor era departe de Tatal Sau si o ducea rau, pe cand eu, in acea biserica dimpotriva, am avut trairea unei apropieri mai mari decat o avusesem cat eram la ortocsi. Insa Dumnezeu este acelasi peste tot, si vroiam doar sa inteleg de ce nu mi-a fost dat sa traiesc toate acestea in biserica mea natala. Si am inteles discutand cu voi: desi Biblia este la fel peste tot, modul de a o citi si a o primi in inima depinde de ce anume este deja acolo. Si in inima romanilor este multa teama, teama ramasa de la comunisti, teama de a nu gresi, teama de a nu pierde iar biserica, teama de a nu face erezii, multe temeri mostenite din trecutul istoric al tarii noastre, ceea ce face ca relatia cu Dumnezeu sa fie traita din perspectiva acestor temeri, ori una ca mine, eliberata complet de astfel de temeri, provoc la cei tematori inca si mai multa teama, multa tulburare, indignare, judecata, durere, tocmai pentru ca limbajul meu este atat de diferit, si da impresia unei rataciri, unei cautari, unei nemultumiri, unei relatii gresite cu Dumnezeu, unei superioritati (si repet, eu nu ma consider superioara nimanui, chiar daca nici ultimul dintre pacatosi nu pot spune ca ma consider pentru simplul motiv ca lucrurile astea doar Dumnezeu le stie, insa imi doresc oarecum sa fiu gasita ultimul dintre pacatosi ca poate asa, cei din cer, s-or indura si de mine si nu m-or lasa singura in Iad, poate ca isi vor face mila si vor pune mana de la mana sa ma traga si pe mine cu ei si uite asa Iadul o sa ramana gol!).
Pentru toate aceste motive, si mai ales avand in vedere ca eu nu vroiam sa conving pe nimeni ci mai degraba sa ma conving eu de ceea ce se intampla acum in biserica ortodoxa, avand in vedere ca m-am cam convins, nu mai vad rostul sa insist cu vreun comentariu care mie nu mai imi aduce nimic in plus, iar celorlalti nici atat…
Numai bine si Doamne ajuta!
Adriana
septembrie 11, 2009 @ 3:01 pm
P.S. A nu se intelege ca pana la urma raman in alta biserica decat cea in care m-am nascut, spun doar ca Biserica, trupul lui Hristos, eu am vazut-o si simtit-o pe viu mult mai mare decat cred multi ortodocsi, si partea ortodoxa este doar o parte in care o sa raman pentru ca m-am nascut in ea, insa nu o sa mai consider niciodata ca trupul lui Hristos se opreste la atat, in ciuda diferentelor care exista intre parti. Diferente au existat intotdeauna chiar si in aceeasi parte, daramite in doua parti diferite cu culturi si mentalitati diferite, insa cred ca numai oamenii s-au legat de ele pentru a faramita Biserica, nu si Cel al carui trup este aceasta Biserica. El s-a ales doar cu trupul sfasaiat, dar ne iubeste la fel de mult pe toti cei care Il iubim pe El dupa puterea noastra, si iubirea Lui pentru noi a invins deja pe cruce.
Si acum gata, nu trebuie nimeni sa creada ca mine, era doar ultima parte a motivatiei de mai sus.
jan
septembrie 11, 2009 @ 3:09 pm
Adriana eşti cumva ecumenistă ? că aşa pari.
Adriana
septembrie 11, 2009 @ 3:21 pm
Draga Jan,
Fenomenul „ecumenism” si cearta din biserica pe tema asta exista in Romania si stiu ca este acuta. Unde sunt eu, nici pomeneala sa se faca caz de asa ceva. Am aflat de ecumenism si de tulburarile din tara pe aceasta tema doar de pe net si m-am intristat caci am zis: iata cum trupul Domnului sta sa se sfasaie din nou, oamenii nu pot trai in pace si in intelegere nici macar intr-o tarisoara atat de mica ca si Romania, daramite biserica cea de la origini cu toate framantarile sociale care existau atunci, cu toate diferentele de cultura care existau intre tari si mijloacele de comunicare reduse pe care le aveau…
Sper sa dea Domnul ca ortodocsii sa nu se divizeze asa cum s-a intamplat cu alte biserici!! Doamne ajuta si maica Domnului ai mila de noi!
Ana
septembrie 11, 2009 @ 4:00 pm
Draga Adriana, vorbesti de dragoste in Hristos, insa chiar asta iti lipseste, asta ti-e motivul ptr care esti aici.
Ai foarte multe cunostinte despre religie, insa ele nu sunt in Duhul Sfant. Tu acum te fortezi sa crezi ca Ortodoxia nu detine adevarul. Esti in ispita. Daca ai sti ce inseamna ca esti botezata ortodox, ce putere mare ai si cat de mult te-a iubit si te iubeste Dumnezeu de ti-a dat sa te nasti din romani din pamant ortodox de 2000 ani, te-ai minuna si ai da slava lui Dumnezeu.
Habar nu avem ce inseamna Romania. E indeajuns sa vedem ce conducatori bravi am avut, care au mers la moarte ptr Hristos. Vezi sfintii Brancoveni de ex. Sa nu uitam ce suntem si sa nu indraznim sa ne atacam credinta, singura care a tinut piept la toate atacurile asupra tarii noastre!
Ti.am recomandat niste conferinte video, insa nu ai spus nimic despre ele. Te rog eu din suflet, incearca sa-l asculti pe parintele Savatie Bastovoi. Mai mult, citeste-i cartile. Am intalnit atei care au inteles credinta in Hristos prin cartile sfintiei sale.
Esti undeva in afara tarii intr.o comunitate protestanta. Din astea se iese foarte greu. Te simti bine pentru ca te crezi ca esti inconjurata cu dragoste adevarata. Orice crestin ortodox stie ca dragostea adevarata se vede numai in situatii extreme. Citeste despre inchisorile comuniste din Romania. Sunt istorisiri zguduitoare dar din ele iese la iveala ADEVARATA DRAGOSTE in Hristos. As folosi foarte mult spatiu aici daca as scrie cate ceva. Mai mult, si tie iti este folositor sa stii cate ceva despre tara ta. Poate cei care tin blogul intr-o zi vor pune vreun topic legat de adevaratele exemple, despre demnitatea oamenilor din trecut. Azi nu mai avem exemple si suntem intr-o cautare adanca.
Iti inteleg insa durerea, pentru ca am trait si eu astfel de stari. Nu am avut insa niciodata gandul sa cred ca biserica mea nu e cea adevarata, ci intrebarea mea era „de ce biserica mea spune ca detine adevarul”. De aici am plecat in cautare si Dumnezeu nu m-a lasat fara raspuns. Am avut cea mai mare si cea mai frumoasa surpriza cand mi-am dat seama ca am trait in ganduri straine de ceea ce inseamna viata, de scopul nostru spre mantuire. Cautarea continua, numai ca nu departe de ortodoxie. Avem atatia sfinti din care putem afla raspunsuri la intrebarile noastre, la ispitele, la viata noastra.
Sper ca tonul meu sa nu fie dur, si ceva de aici sa-ti ramana in suflet spre ajutorul tau
Doamne ajuta
jan
septembrie 11, 2009 @ 4:21 pm
păi atunci ce te bagi peste ţărişoara noastră mică ? ai impresia că suntem aşa sălbateci că este musai nevoie să vi matale să ne aduci minunata civilizaţie apuseană ? dar de ce vrei să reformezi Biserica ?
cred că pentru tine „a fi ortodox” e un fel de afirmaţie rasială prin care te identifici, ai putea să zici „româncă” dar nu poţi să zici asta mai ales după cît rahat ai aruncat în „ţărişoara asta mică” ca să te justifici într-un fel în faţa franţuzilor
Adriana
septembrie 11, 2009 @ 4:29 pm
Draga Ana,
Inca o data vad ca vrei sa imi dai dreptate, indirect, in ceea ce am spus si anume ca fiecare il intelege pe celalalt in functie de inima lui si nu de ceea ce spune cu adevarat, si ca in multi cuvintele mele trezesc judecata lor, ca si tu acum judecandu-ma ca sunt in comunitate protestanta (nu-i adevarat, nu am fost niciodata), ca n-as avea dragoste (nu poti sa stii tu asta despre mine si nici nu ai voie sa judeci asta), ca ma fortez sa cred ca Ortodoxia nu detine adevarul (Dumnezeu detine tot adevarul, iar fortarea a fost in sens invers, sa ma conving ca DOAR ortodoxia are acest Adevar, pe Hristos, dar am vazut ca pe Hristos nu poate pune ortodoxia monopol), parintele Savatie Bastovoi in video-ul pe care mi l-ai trimis imi da dreptate chiar daca tu nu intelegi cum, si ma opresc aici, caci crede-ma te rog, nu are sens sa explic nimic la cei care pleaca din start cu judecati si prejudecati convinsi fiind ca interlocutorul nu a inteles nimic, ca este departe de ortodoxie, ca nu are dragostea lui Hristos, ca nu il cunoaste pe Hristos, ca judeca dupa inima celuilalt cand el de fapt nu are nici o intentie de a judeca pe nimeni, etc, etc, genul de certuri pe care le aveti in tara… Eu am trait doar putin din aceste certuri aici pe net, si te asigur ca, pentru mine, asta este Iadul adevarat in care eu nu vreau sa mai intru.
Te rog sa ma intelegi si sa nu te superi.
Doamne ajuta!
Viorel
septembrie 11, 2009 @ 5:50 pm
@Adriana
„Aud credinciosii ca trebuie sa stam cu frica in biserica, pai cu frica stau cei care stau si de aici toate consecintele.” Daca ai fi vrut sa afli, ai fi aflat ca frica de care se face vorbire in Biserica Ortodoxa este acea frica(dulce) de a nu supara cu ceva pe cel iubit(e vorba de Dumnezeu desigur). Mai e un fel de frica, aceea de judecata lui Dumnezeu caci e nepartinitoare si cati dintre noi putem merge in fata Lui avand cugetul linistit pentru ca nu avem a da socoteala pentru nimic? Oare Arhanghelul Mihail vazand pe drac cazand „ca un fulger” din cer impreuna cu cei care l-au urmat, de ce a zis”Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte!”? Deci e nevoie si de putina frica care sa opreasca nerusinarea, obraznicia, indrazneala peste masura.
Omul cand ia contact cu Invatatura Lui Dumnezeu afla putin cate putin ca trebuie sa se schimbe in mod radical. „Sa-si piarda sufletul ca sa si-l poata castiga”. Adica sa se lepede de omul cel vechi cu toate obiceiurile lui cele rele incepand cu conceptia despre viata pe care a dobandit-o anterior. Aici apare marea problema a celor mai multi: ori se iubesc pe sine atat de mult, ori au o parere foarte buna despre ei insisi, ori sunt comozi si vor o mantuire ca un unguent sau ceva pastile pe care sa le iei cu putina apa intre mese, oricum ceva ca o plimbare intr-o limuzina decapotabila pe o autostrada neteda ca-n palma(nu ca in Romania). Si atunci sunt dezamagiti vazand ca si aici trebuie sa se osteneasca, cand gandeau ca au venit la ceva comod! Si incep a carti. Aia nu-i buna, cealalta nu le convine, ba biserica-i anacronica si trebuie modernizata (oricum numai sa scape de cele neconvenabile propriilor pretentii). Refuza cuvantul Mantuitorului care spune ca „Imparatia lui Dumnezeu se ia cu osteneala(silinta) si cei ce se ostenesc(silesc) o dobandesc pe ea!” Da? Deci daca nu dorim sa ne asumam aceasta „definitie”, acest principiu de baza nu are rost sa dorim mantuirea si sa mai tulburam si pe altii. In Biserica Ortodoxa este de 2000 de ani stare de asediu. E razboi. Cu propriile patimi. Iar dusmanul nostru de moarte este dracul. Dumnezeu lupta alaturi de noi facand aproape toata munca. Noua ne ramane doar putin. Macar atata trebuie sa facem. Daca vedem certuri in Biserica este dovada ca suntem in razboi si cel spurcat ne zgandara patimile. Asta pentru ca ne uraste. Si in plus noi care nu prea voim sa luptam si uitam prea des ce avam de facut. Si ne uraste pentru ca voim sa mergem catre Dumnezeu. Ce bine o fi la aceeia care sunt „calatori la iad cu Biblia sub brat”. De ce sa fie razboi acolo? Cu cine sa se lupte dracul? Cu cei care i s-au facut supusi? Ce rost mai are? Ba chiar le scunde patimile ca sa pacaleasca pe alde gura casca spunand: uite aici credinta adevarata! Nu ca la Ortodocsi care mereu se cearta, merg la biserica si apoi barfesc sau injura! Deci draga Adriana daca vrei sa te mantuiesti trebuie sa intri in razboi. Iar razboiul e razboi nu-i concediu in statiune. Asta ca sa ajungi la Odihana. Daca doresti doar odihna, in Biserica Ortodoxa nu-s locuri de cazare! Imi cer iertare daca prin felul meu de exprimare am suparat pe cineva. Fie ca Bunul Dumnezeu Preacurata Maicuta Domnului si toti Sfinti sa fie cu noi cu toti! Amin!
Adriana
septembrie 11, 2009 @ 6:04 pm
Nu ma supar Viorel, de ce sa ma supar? Tocmai mi-ai dezvaluit cum simti ortodoxia, cum il simti pe Dumnezeu, cum duci lupta cu patimile, si sunt si altii ca si tine :-)Sa va ajute, si sa ne ajute Domnul tuturor sa ne intalnim cu totii in Imparatie! 🙂
Si un balsam bun pentru cei osteniti de lupta:
„Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre. Caci jugul Meu e bun si povara Mea este usoara.”
Si un altul care la fel odihneste sufletul si incanta inima:
http://www.youtube.com/watch?v=Ol6k0b0TW54&feature=channel_page
Domnul sa ne binecuvinteze pe toti!
D
septembrie 11, 2009 @ 8:30 pm
Fratilor, cred ca ne consumam energia in zadar. Niciodata nu o sa putem convinge pe nimeni de nimic. Daca nu ii lumineaza bunul Dumnezeu, degeaba aducem noi o mie de argumente. Nu sunt primite nici in ruptul capului.
florinm
septembrie 11, 2009 @ 9:41 pm
Adriana, o singura intrebare mai am, daca „intoarcerea” ta este atat de valabila precum afirmi mai sus (greseala mea de formulare, intentionata): ce crezi tu – Domnul este doar bun si milostiv? Nu este El si judecator, nu vor fi pedepsiti cei cu nebagare de seama la Cuvintele Sale, luand numai ce vor ei din ele, restul considerandu-le, cumva, mai mici, deci oarecum optionale?
Adriana
septembrie 11, 2009 @ 10:21 pm
Draga Florin,
Il las pe Domnul sa iti raspunda in locul meu:
„Cand va veni Fiul Omului intru slava Sa, si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale. Si se vor aduna inaintea Lui toate neamurile si-i va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de capre. Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stanga.
Atunci va zice Imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; Gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine.
Atunci dreptii Ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei? Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat? Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine?
Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut.
Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui. Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau; Strain am fost si nu M-ati primit; gol, si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat.
Atunci vor raspunde si ei, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand, sau insetat, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita si nu Ti-am slujit? El insa le va raspunde, zicand: Adevarat zic voua: Intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut. Si vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica.”
( Matei 25 : 31-46)
florinm
septembrie 11, 2009 @ 10:52 pm
Daca as fi vrut sa ne batem in texte, ar fi iesit o harababura de nedescris.
Nu vreau compuneri copiate de la „colegi”… Te-am intrebat ce crezi tu, deci a fost o intrebare personala. Ai sesizat diferenta? Ti se pare ca am facut referire la cunostintele tale scripturistice? Stiu ca le ai cu buchia…
florinm
septembrie 11, 2009 @ 11:30 pm
In fine, nu trebuie sa raspunzi… Ar trebui, insa – daca n-o faci deja – sa-ti vezi si latura aplecata pururea spre pacat. Poate ca atunci nu te-ai mai contra cu toata lumea, n-ai mai afisa masca aceasta de iubire rece (in genul Luceafarului lui Eminescu).
Nu ti-am facut o recomandare gratuita, nici in ras, a fost ceva ce mi-as dori sa fie ca de la frate la sora.
Oricat de mult ai incerca tu sa ne convingi ca vezi doar dragoste in jur, fii atenta ca ceea ce ne arati nu este decat un „văl” care tradeaza o inocenta intentionata, pusa in tine nu de „Mirele” tau, ci de un altul, care nu te iubeste chiar deloc.
Rochia ta ar trebui sa fie alba, de mireasa, a unei mirese indragostite de un „Mire” real, o mireasa constienta ca dragostea inseamna in primul rand jertfa, ca dragostea are doua taisuri, o floare foarte rara care creste atunci cand vorbesti mai rar despre ea, dar pe care o simti mai mult.
Nu-mi lua cuvintele in mod gresit. Dar nu cumva sa vezi viata si pe Domnul doar pe jumatate! Aceasta e una dintre cele mai mari ispite/tentatii.
Doamne, ajuta!
Viorel
septembrie 12, 2009 @ 1:28 am
@Adriana
Apropo de scripturi. La un pusnic vine o tanara si ii spune: Parinte, iata eu sunt fecioara si stiu si Sfanta Scriptura pe de rost! Bine! Dar ai ajuns sa-ti fie ocarile precum laudele si laudele precum ocarile? Nu parinte, ii respunde fata. Atunci sa stii ca nimic nu ai dobandit!
Problema e sora Adriana ca dumneata nu pui intrebari pentru a cauta raspunsuri. Pui intrebari ca sa semeni galceava, ca sa ispitesti. Noi care mai de care ne-am ostenit sa te lamurim, dar dumneata nu vrei asa ceva. Cred ca de acum cadem sub incidenta poruncii:”Nu aruncati margaritarele la……” Te rog sa ma ierti pe mine pacatosul!
Pacatos
septembrie 12, 2009 @ 10:29 am
Orice pacatos este recuperabil. Asa ne invata Hristos, asa gasim in Biserica.
Numai ca unii pacatosi sunt mai usor recuperabili, iar altii mai greu. Si cel mai greu recuperabili sunt cei care ajung (aleg !) sa devina eretici.
Poate ca Biserica are multe probleme de imagine… dar aceasta nu inseamna ca ea nu este Una (unica), Sfanta, Apostolica si Soborniceasca (adica Universala, dar s-a inlocuit termenul grec „Katholiki” pentru a nu se confunda cu Biserica Romei incepand cu anul 1054).
Ceea ce lipseste, de cele mai multe ori, este cunoasterea istoriei. Si a evolutiei conceptiei despre Dumnezeu in cadrul diferitelo formatiuni crestine. Daca analizam Dumnezeul prezentat de Calvin, vedem usor ca nu e acelasi cu Dumnezeul experimentat de Sfintii Parinti din epoca primara a Bisericii.
Daca Adriana ar citi cartea lui Frank Schaeffer, „Dansand de unul singur”, si alte cartiin care vedem Ortodoxia nu cu ochii celui nascut in cadrul ei, ci cu ochii celui care a gasit-o fara sa stie ca o cauta, ar avea o imagine mai limpede asupra Bisericii. Cu toate petele de imagine datorate clericilor nevrednici si mirenilor pacatosi, Biserica ramane stalpul si temelia adevarului.
Se numeste Ortodoxa pentru ca trebuia delimitat crestinismul Apostolilor si al urmasilor lor legitimi de „crestinismele” aparute de-a lungul secolelor.
In peregrinarile mele am intalnit crestini neo-protestanti care se inrudeau indeaproape cu monofizitii, sau dioprosopistii, ca sa nu mai zic de inrudirea cu arienii si cu altii ca acestia. Si fiecare se pretinde crestin „ortodox”.
@Adriana s-a suparat ca pr. Savatie si maica Siluana nu i-au raspuns conform asteptarilor. Este si aici o pedagogie. Eu am asteptat 4 ani si jumatate un raspuns duhovnicesc de la un preot renumit. Cand l-am primit, mi-am dat seama ca pana atunci nu fusesem pregatit pentru a suporta acel raspuns; desi aveam doua licentze, eram inca nepregatit.
Si preotul L-a lasat pe Dumnezeu sa ma pregateasca, incet, incet.
Au multe virtuti „fratii” protestanti si neoprotestanti. Inclusiv infailibilitatea. E drept ca aceasta exclude smerenia, dar se pare ca e mai importanta decat ea. 🙁
Adriana
septembrie 12, 2009 @ 11:14 am
@Pacatos
Eu nu m-am suparat pe nimeni, observ doar multa judecata la cei care raspund aici. Pe maicuta Siluana o apreciez foarte mult si am primit raspunsul cel mai bun: nu ii plac discutiile in contradictoriu. Eu am propus sa ma retrag din aceste certuri care nu au nici un rost, cu atat mai mult cu cat eu am gasit raspunsurile cautate. Nu stiu de ce voi continuati sa atacati si sa judecati. Daca va face placere, eu nu am nimic impotriva si nu ma supar pe nimeni, fiecare face cum simte.
Domnul sa ne lumineze pe toti!
Adriana
septembrie 12, 2009 @ 11:43 am
@Florin,
Pentru mine cuvintele Domnului nu sunt „cunostinte scripturistice” ci sunt niste cuvinte cat se poate de vii si adevarate, eu le percep ca si cum Domnul ar umbla acum in mijlocul nostru si ne-ar zice aceste cuvinte asa cum o facea odinioara in Israel, iar lumea care il inconjura ii asculta cuvintele, se bucura de vestea cea buna pe care o vestea. Se bucurau cei mici, caci fariseii, marii invatati evrei se cam simteau mustrati de aceste cuvinte care erau pentru ei ca un bici, si nici prin cap nu le trecea sa le creada si sa le accepte in viata lor. Cum bine a zis Domnul: „
Eu asa percep cuvintele Domnului, nu le vad doar ca pe niste „cunostinte scripturistice”. Si daca Domnul iata, mi-a zis ca asa o sa judece lumea, eu ii dau crezare 100%, nu ma indoiesc pentru nimic in lume, Judecata Domnului va fi exact asa cum a zis. Si iarasi, cum a zis, fiecaruia o sa i se faca dupa credinta sa…
Dar daca te-ai suparat Florin ca nu ti-am raspuns cum va judeca Domnul din punct de vedere al dogmelor, caci asta te impinge pe tine la a ma judeca, uite o sa iti raspund tot cu cuvintele Domnului, si te rog sa le iei ca pe cuvintele Celui care te va judeca pe tine, si nu numai ca pe niste texte scripturistice, caci nu eu te voi judeca, ci Domnul Iisus Hristos, asa ca asculta ce are El ati spune despre Judecata Sa.
„Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri. Multi Imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut? Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea. De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele si le indeplineste asemana-se-va barbatului intelept care a cladit casa lui pe stanca.”
Vezi ca trebuie facuta voia Tatalui Ceresc pentru a intra in Imparatia Cerurilor, nu ajunge marturisirea de credinta, care singura, dupa cum vezi nu are nici o valoare, chiar sa fie ea insotita de darul proorocirii si a minunilor facute in numele Domnului si tot nu are valoare daca respectivul lucreaza faradelegea, nu implineste voia Tatalui Ceresc care ne cere a-l iubi pe aproapele asa cum Domnul ne-a iubit pe noi. Si Domnul a chemat la pocainta pe toti oamenii, lua masa cu paganii, ii vindeca si pe acestia si ii ierta de pacate la fel ca pe evrei, in functie de credinta pe care o vedea la ei, si asa mai departe. Nu religia iudaica ii mantuia pe oameni ci Domnul Iisus Hristos cu conditia ca cel care dorea vindecarea sa creada in El, si apoi i se cerea sa nu mai pacatuiasca. Iar a nu mai pacatui insemna sa nu mai incalce poruncile pe care le stim foarte bine care sunt.
Cunosti foarte bine si tu toate aceste lucruri, draga Florin, si nu pentru a afla parerea mea ai scris, ci pentru a ma provoca. Iata ti-am raspuns ceea ce cred, si sa stii ca judecatile tale nu ma afecteaza, caci nu Judecata ta va hotara soarta mea, ci Judecata celui care este mai mare ca noi toti, si totusi mai bland si mai smerit cu inima decat noi toti la un loc…
florinm
septembrie 12, 2009 @ 2:19 pm
„Draga” Adriana, nici nu aveam pretentia de a te judeca eu, Doamne fereste de asa gand in capul meu!
Dar tu singura iti vadesti „intoarcerea”. Din pacate.
Cuvintele acelea nu sunt bici pentru mine. Dar tu le talcuiesti dupa mintea ta, aiurea, ca de obicei.
Iata ce spune Sf. Ap. Petru, cel pe care pana mai ieri il foloseai ca sa-mi arati mie si altora ca gresim in legatura cu catolicii (discutia noastra veche si degeaba, daca-ti mai amintesti):
19. Şi avem cuvântul proorocesc mai întărit, la care bine faceţi luând aminte, ca la o făclie ce străluceşte în loc întunecos, până când va străluci ziua şi Luceafărul va răsări în inimile voastre,
20. Aceasta ştiind mai dinainte că nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia;
21. Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt.
In primul rand, pentru ca să putem înţelege Sf. Scriptura trebuie să ne rugăm neîncetat, căci numai rugându-ne ziua şi noaptea Tatăl nostru cel din ceruri „va da Duhul Sfânt celor care îl cer” (Lc. 2, 13). Şi numai când ne vom umple de roadele Duhului Sfânt, care este autorul Bibliei, vom putea înţelege Scriptura, căci – zice înţeleptul Solomon – „înţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean şi nu sălăşluieşte în trupul supus păcatului. Duhul cel Sfânt, povăţuitorul oamenilor, fuge de vicleşug, Se depărtează de minţile fără de pricepere şi Se dă în lături când se apropie fărădelegea” (Înţel. l, 4-5).
În al doilea rând, trebuie să ne smerim nu numai în faţa lui Dumnezeu, ci şi în faţa sfinţilor lui Dumnezeu care, „purtaţi fiind de Duhul Sfânt”, ne-au lămurit în chip minunat toată Scriptura cea de Dumnezeu insuflată.
Să nu uităm cazul acelui frate din Pateric care, deşi s-a rugat lui Dumnezeu timp de cinci săptămâni pentru ca Domnul să-i descopere înţelesul unui cuvânt din Scriptură pe care el nu-l pricepea, rugăciunea lui a rămas fără nici un răspuns. Dar când acest frate s-a hotărât să meargă la un călugăr bătrân ca să-i ceară o lămurire, atunci, chiar în clipa în care a pus mâna pe clanţa uşii, mintea i s-a luminat de sus şi fratele a înţeles textul. Mirat, fratele L-a întrebat pe Domnul, în timpul rugăciunii, de ce nu i-a descoperit acest adevăr timp de cinci săptămâni cât s-a rugat. „Pentru că, i-a răspuns Domnul, timp de cinci săptămâni cât te-ai rugat nu te-ai smerit, dar când te-ai smerit şi te-ai ridicat ca să-l întrebi pe părintele tău duhovnicesc, ţi-am descoperit locul pe care nu-l înţelegeai.”
Vad ca orice ti se spune, nu e primit, indiferent de ton, de exprimare etc. Observ ca de la infailibilitatea papei ai trecut la infailibilitatea ta, cand poti talcui orice, ai incredere in tine pana la cer. O simpla intrebare te-a vadit. Si ai sarit ca arsa, de fund in sus, copiind, ca de obicei. Eu nu mai am ce sa-ti zic.
Adriana
septembrie 12, 2009 @ 4:25 pm
@Florin,
Cuvintele Domnului intra in categoria „proorociri”?
Ai ceva a spune din Invatatura sfintilor care sa arate ca Domnul nu va judeca dupa cum a spus? Il contrazic sfintii pe Domnul?
Stii tu cat ma rog eu ca sa judeci? Ai vazut tu ca nu intreb pe nimeni? Unde vezi ca orice mi se spune nu este primit din moment ce eu am gasit raspunsurile pe care le cautam???
Si de ce insisti sa continui judecata si cearta?…
florinm
septembrie 12, 2009 @ 5:47 pm
@Adriana, am zis ca nu-ti mai raspund, dar pui multe intrebari prin care poti indrepta pe ceilalti spre confuzii, si daca tu nu intelegi ce-ti spun, o fac pentru ceilalti. intrebarile, insa, iti sunt adresate, ca raspuns la intrebarile tale: Ai ceva a spune din Invatatura sfintilor care sa arate ca Domnul nu va judeca dupa cum a spus? Il contrazic sfintii pe Domnul?
Asadar, unde gasesti tu legatura dintre acel cuvant al Domnului, paste-uit de tine mai sus, si cuvintele Sf. Apostol Pavel: “Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu”?
Adica poti sa fii ultimul betiv, homosexual, hot pana-n maduva oaselor, afemeiat, ca poti sta linistit: daca dai la saraci, daca vizitezi bolnavi etc. ai „locul” asigurat??
Ti se pare, de asemenea, contradictie intre acel cuvant paste-uit de tine si cuvantul acesta al Sf. Ioan Gura de Aur: „Vrei să-ţi spun ceea ce este mai mare şi mai grozav decât toate acestea? Beţivul nu poate să intre în împărăţia cerurilor”?
Iar despre cuvintele Domnului ca fiind proorocii – chiar nu vezi nicio asemanare?
Adriana
septembrie 12, 2009 @ 6:08 pm
@Florin
Dau si eu paste de la mine, din ceea ce am scris mai sus:
„Si Domnul a chemat la pocainta pe toti oamenii, lua masa cu paganii, ii vindeca si pe acestia si ii ierta de pacate la fel ca pe evrei, in functie de credinta pe care o vedea la ei, si asa mai departe. Nu religia iudaica ii mantuia pe oameni ci Domnul Iisus Hristos cu conditia ca cel care dorea vindecarea sa creada in El, si apoi i se cerea sa nu mai pacatuiasca. Iar a nu mai pacatui insemna sa nu mai incalce poruncile pe care le stim foarte bine care sunt.”
Ana
septembrie 12, 2009 @ 8:34 pm
Adriana, uite mesaje pentru noi, transmise prin monahi din Vesnicie:
monahul
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/08/20/staret-sfant-ucenic-sfant-prima-mare-minune-de-dupa-adormirea-lui-gheronda-iosif-vatopedinul-ucenicul-batranului-iosif-isihastul/
monahia
http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2009/09/12/moartea-zambitoare-a-monahiei-eupraxia-in-arizona/#more-1277
„Este un mesaj al vieţii către noi toţi care trăim pierduţi în singurătatea marilor oraşe, în egoismul nostru, în alipirea de bunurile materiale, în distracţii, substanţe şi băuturi spirtoase, ideologii politice şi religii false… Este un mesaj de a ne schimba viaţa şi de a veni lângă El, aproape de Cel care este CALEA şi ADEVĂRUL şi VIAŢA şi VEŞNICA VIAŢĂ.
Este o dovadă palpabilă a consecinţelor Iubirii, a rugăciunii minţii, a vieţii legate de Sfintele Taine din Biserica Ortodox”
Doamne ajuta
florinm
septembrie 13, 2009 @ 12:57 pm
Draga Adriana,
tu stii de ce te-am intrebat cele de mai sus, sau de ce ti-am vorbit astfel? Crezi tu, oare, ca mie-mi place sa ma port ca la scoala, sau ca eu ma cred vreun gen de profesor, pe aici? Iti garantez ca nu e cazul de lucruri dintr-astea. SINGURUL care ma ingrijoreaza este sufletul tau, si te rog sa ma ierti daca vreodata, prin aceste comentarii, ti-am dat de inteles ca am ceva cu tine, sau daca ai inteles ca vreau sa te cert.
Draga Adriana, precum ti-am spus, singura problema a mea era (si este) vindecarea “durabila” a sufletului tau (bineinteles, si al meu – nu il neglijez nici pe el, nu-l las mai prejos). Prin asta nu te-am acuzat ca ai fi bolnava sufleteste…
Cred ca stii pilda celor zece fecioare, care adorm toate (Sfintii Parinti talcuiesc ca aceasta adormire a lor este moartea), cu cele cinci carora li se termina untdelemnul si care pleaca sa cumpere, si celelalte cinci care intra la nunta, cu mirele. Sfintii Parinti talcuiesc ca acel untdelemn reprezinta darurile Duhului Sfant, fara de care nu este mantuire. Toate cele zece aveau fapte bune (in primul rand toate erau fecioare, si fecioria conteaza enorm, dar nu suficienta) – tot Sfintii Parinti talcuiesc ca faptele lor bune sunt reprezentate de candelele aprinse, pe care noi trebuie sa le tinem aprinse pana in ultima clipa a vietii noastre aici, pe pamant. Asadar, din aceasta pilda spusa de Iisus rezulta importanta dobandirii HARULUI mantuitor, al Duhului Sfant.
Despre Sfantul Duh si prezenta sa in viata noastra, Sf. Teofan Zavoratul spune asa:
“S-a pogorât Duhul Sfânt si ramâne în Biserica, savârsind lucrarea lui Hristos în fiecare credincios. Fiecare crestin este partas al Duhului. Acest lucru este atât de trebuincios, ca cel care nu are Duhul nu este al lui Hristos. Asadar, cerceteaza-te binisor: oare este în tine Duhul harului? Caci el nu ramâne la toti, ci se mai întâmpla sa si plece.
Iata semnele lucrarii Duhului în om: mai întâi vine duhul pocaintei si îl învata pe crestin a se întoarce catre Dumnezeu si a-si îndrepta viata; duhul pocaintei, savârsindu-si lucrarea, îl încredinteaza pe crestin duhului sfinteniei si curatiei, caruia îi urmeaza, în sfârsit duhul înfierii. Trasatura celui dintâi e râvna iubitoare de osteneala; trasatura celui de-al doilea – caldura si dulcea ardere a inimii; trasatura celui de-al treilea – simtirea înfierii, ce face sa iasa din inima suspinarea catre Dumnezeu: “Avva Parinte!“. Ia aminte pe care din aceste trepte te gasesti. Daca pe nici una, se cuvine sa te îngrijesti mai mult de sufletul tau“.
Deci nu poti avea duhul sfinteniei si al curatiei fara a-l avea pe acela al pocaintei.
De asemenea, am vazut ca tu ne tot spui noua ca credem prin frica, si ar mai exista si o alta cale de a crede in Domnul cel Adevarat. Dar aceasta frica despre care vorbim noi, e foarte posibil ca tu sa o fi inteles in mod gresit. Este vorba de frica ce ti se face cand realizezi cat esti de mic pe langa Dumnezeul tau, si nu este vorba de o frica asa cum e cea de animale salbatice, sau de un om rau, ci este frica de Dumnezeu, INCEPATOAREA SMERENIEI. Daca cineva nu are frica de Dumnezeu, daca acela pretinde ca Il iubeste, fara sa fi trecut prin focul pocaintei, al fricii de Dumnezeu, al smereniei, acela este in mare inselare.
Iata ce spune Sf. Simeon, Noul Teolog, in Imnele iubirii dumnezeiesti:
Cei ce nu Te cunosc, gresesc, nestiind nimic,
iar cei ce Te cunosc prin credinta
sunt stapaniti de multa frica si-si ies din ei de teama
si nu stiu ce sa spuna, caci esti mai presus de minte.
Toate ale Tale sunt neintelese,
necuprinse sunt toate lucrurile Tale si slava Ta si cunostinta Ta.
Ca existi, cunoastem si lumina Ta o vedem,
dar cine esti si ce fel, nu stie nimeni.
Dar avem nadejdea si posedam credinta
si-Ti cunoastem iubirea ce ne-ai daruit-o,
nemarginita, negraita, in nimic incaputa,
care e lumina, lumina neapropiata, lumina cea lucratoare.
Lumina aceasta o numim si mana si-i zicem si ochi.
Si gura atotsfanta si putere si slava.
Si cunoastem inca fata Ta mai frumoasa decat toate.
Aceasta e soare nepatruns celor inalti in cele dumnezeiesti.
Ea e o stea pururea luminatoare pentru cei ce n-o cuprind.
Ea se opune intristarii, ea alunga dusmania
si face sa dispara cu totul pizma Satanei.
Ea topeste de la inceput si slabeste curatind
si alunga gandurile si opreste miscarile lor.
Ea invata pe om sa se ascunda si sa se smereasca
si nu-l lasa sa se reverze, nici sa se piarda in visari.
Ea aratandu-se stralucitor, departeaza lumea
si aduce uitarea tuturor lucrurilor urate ale vietii
Ea hraneste mult si vindeca setea
si daruieste putere celor ce se ostenesc pentru bine.
Ea stinge mania si fierbinteala inimii
si nu lasa pe om sa se manie sau sa se tulbure.
Cind pleaca, e urmarita de cei raniti de ea
si e cautata cu multa iubire, din inima.
Iar revenind, aratandu-se si luminand cu iubire de oameni,
face pe cei ce o urmaresc sa se intoarca si sa se stranga in ei
si sa refuze cu frica ceea ce cautau,
ca nevrednici de binele celui mai presus de toata zidirea.
Si mai am sa-ti spun inca ceva.
Indata dupa convorbirea cu samarineanca, Mantuitorul spune ucenicilor Sai: „Nu ziceti voi ca mai sunt patru luni si vine secerisul? Iata, zic voua: ridicati ochii vostri si priviti holdele ca sunt albe pentru seceris. (…) Eu v-am trimis sa secerati” (In. 4, 35, 38). „Secerisul e mult, dar lucratorii sunt putini. Rugati, deci, pe Domnul secerisului ca sa scoata lucratori la secerisul Sau” (Mt. 9, 37-38). Mantuitorul a spus aceste cuvinte ucenicilor Sai pentru că „vazand multimile, I s-a facut mila de ele ca erau necajite si ratacite ca niste oi care n-au pastor” (Mt. 9, 36).
Sfintii Parinti talcuiesc “Eu v-am trimis sa secerati” prin aceea ca si noi slujim impreuna cu îngerii din cer si lucram impreuna cu ei la mantuirea sufletelor noastre si ale celor necajiti şi rataciti.
Draga Adriana, noi ne iubim mult intre noi. Insa fiecare isi manifesta dragostea dupa masura sa personala, asa cum poate, imbunatatindu-si acest mod de a si-o manifesta, treptat.
Insa, in ce priveste modul de exprimare, mai ales cand vine vorba despre Dumnezeu (si mai ales in public), despre Biserica, sau sfinti, despre intelegerea gresita a Sa de catre un frate/sora, chiar daca cel in cauza nu realizeaza atunci, nu se cade sa-i vorbim prea mieros, mai ales ca sunt in pericol si altii, chiar si noi, daca facem astfel (n-am zis nici ca trebuie sa-l „punem la punct” intr-un mod violent, sa-l jignim). Ai sa vezi, pe masura ce vei creste in credinta, pe masura ce vei experimenta experienta harului Duhului Sfant, a venirii si plecarii sale, in functie de starea ta de pacatosenie sau de pocainta, ca vei avea o optica putin schimbata asupra DRAGOSTEI. Asa cum spune Sf. Simeon, mai sus, vei vorbi despre ea cu mai multa teama, vei simti frica mantuitoare. Si poate ne vei intelege si pe noi, ca atunci cand vorbim de frica, nu vorbim despre un Dumnezeu aspru, ci despre nevrednicia si pacatosenia noastra in fata bunatatii infinite a Domnului.
Doamne, ajuta!
D
septembrie 13, 2009 @ 1:01 pm
Frate ,sa ma ierti ca ma bag unde nu-mi fierbe oala, dar este o discutie care nu o sa duca nicaieri. Crede-ma, am mai trecut prin experiente de genul asta (si din pacate nu am invatat nimic).
Doamne ajuta !
florinm
septembrie 13, 2009 @ 2:04 pm
Frate D,
daca cel care intreaba, sau care doar vorbeste (fara sa intrebe neaparat) este sincer, are dreptul sa fie ajutat, indreptat pe calea cea buna, a Sfintilor Parinti – vase alese ale Duhului Sfant.
EU imi cer iertare ca discutia asta s-a lungit atat, aici, dar e foarte potrivit locul, chiar si articolul asta.
De ce nu vin tinerii la Biserica? Poate pentru ca unii au impresia ca Dumnezeu e nedrept, altii – ca e o fantezie a unora ca noi, care mergem pe calea Bisericii. Mai sunt si altii care chiar cred ca noi, cei fideli Bisericii, suntem manipulati. Sau ca nu aceasta este biserica adevarata, ci alta, una faurita in mintea lor…
Dar daca unul din acesta intreaba SINCER, sau vorbeste fara sa stie, si vedem din insistentele lui ca VREA sa stie, de ce sa nu-i intindem mana, si chiar sa-l scuturam putin, sa-l dezmortim? Bineinteles, lasandu-L pe Domnul sa-L ajute cu noi, caci fara El, n-am reusi nimic. Ajutorul Domnului este cel mai important, si rugaciunea noastra pentru ei, cea mai buna fapta pentru aceia.
In ce-o priveste pe Adriana, calea ei de a ajunge la Ortodoxie este alta decat a noastra. poate ca intrebarile ei sunt un pic prea „tari”, dar si noi, uneori, la randul nostru, nu ne dam seama CE spunem, si CUM spunem. Precum vezi, am incercat sa o fac sa se exprime liber, din inima, nu doar din Sf. Scriptura, cu cuvinte atat de mari, care daca sunt intelese si puse intr-un context gresit duc spre mari erori, inclusiv spre mari pacate (dintre care cel mai mare e mandria). Uneori, am interpretat si eu comentariile ei un pic gresit… Dar daca tac, nu o ajut, odata cuvantul ei fiind spus. Numai daca ma rog.
Doamne, ajuta!
P.S. daca are importanta – si eu am mai trecut prin asa ceva, si nu ma mandresc. Te inteleg, stiu despre ce zici, nu e cazul aici. Crede-ma si tu – pe Adriana o cunosc mai bine decat las sa se vada din randurile de mai sus. Si ea pe mine la fel.
Adriana
septembrie 13, 2009 @ 3:04 pm
@Draga Florin,
Asa-i, ne cunoastem mai bine decat se poate vedea aici. Iti multumesc mult pentru toata grija ta, inteleg ca este foarte sincera si bine intentionata. Accept cele spuse de tine, insa cu privire la frica de Dumnezeu uite, poate este mai usor de inteles asa: toti am fost copii, toti am avut parinti, si toti am gresit fata de ei si inca mai gresim pentru cei care inca ii avem in viata (Slava Domnului in toate). Cat eram mici copii, ne iubeam parintii, dar cand greseam aveam frica de ei, unii o frica mai mare, altii o frica mai mica in functie de severitatea parintilor si de sensibilitatea copiilor la aceasta severitate. Apoi, cel putin unii dintre noi, am ajuns sa traim o vreme in care am fost mai rebeli, mai razvratiti, mai neascultatori, infruntand parintii, astfel incat firca de parinti a cam disparut, facand astfel prostiile poate cele mai mari din viata, dupa care ne-am mai asezat, ne-am mai venit in fire, si in timp s-a asternut o dragoste de parinti fara frica de data asta, desi in continuare gresim si parintii raman parinti. Insa acum greselile nu ne mai provoaca teama, ci ne provoaca o cu totul alt fel de durere, mult mai adanca, durerea de a fi ranit pe cel care te iubeste, durere mult mai adanca pentru ca vine dintr-o dragoste libera, si nu din acea dragsote izvorata din teama. Si tocmai pentru ca vine din iubire, grija de a nu mai gresi este mai mare, iar durerea pentru greseala este proportional mai mare, si asta pentru greseli mici care mai inainte, cat traiam in frica, ne cam lasau (aproape) indiferenti, pentru ca nu eram pedepsiti prea aspru pentru greseli atat de mici, iar pe noi frica de pedeapsa era cea care ne tinea in frau…
Eu in acelasi mod il percep si pe Dumnezeu, si simt ca cel mai bine este asa, simt ca iubirea cu frica este copilaria , iar iubirea fara frica, din aceasta mult mai adanca, este maturitatea, si asta nu inseamna ca, copiii nu-si iubesc parintii!! Ii iubesc insa cu o iubire inca imatura, oarecum conditionata de nevoile lor afective si materiale, nevoi care nu dispar la maturitate, insa la maturitate creste capacitatea de a iubi si se schimba si modul de a iubi…
Domnul sa ne binecuvinteze pe toti!
florinm
septembrie 13, 2009 @ 3:13 pm
Adriana, tocmai de asta iti spun eu: sa nu ajungi sa te consideri ajunsa la o masura maimare decat sfintii care au vorbit de frica de Dumnezeu ca despre ceva binefacator, folositor, in ajutorul nostru de a ne apropia de Dumnezeu. Caci Dumnezeu e mai mult decat un parinte pamantesc, noi pentru El suntem mai mult (adica mai mici) decat sunt copiii mici pe langa parintii lor. Macar accepta asta, ca s-ar putea sa gresesti gandind astfel. Nu poti fi (acum, prin ceea ce arati) mai mare decat sfintii. Sau crezi ca noi (eu, cel putin) nu am si dragoste pentru Domnul? Dar am prea putina dragoste, pentru ca si frica am putina. Frica de Dumnezeu este cu altceva decat frica de parinti, chiar si nascuta din dependenta de ei.
Nu te contrazic, nu-mi place sa o fac, doar ca as vrea sa te indrept (acum, cat e fierul cald) sa nu te crezi mai presus decat Vasele alese ale Duhului Sfant: sfintii. Macar indoiala sa-ti sadesc. Doamne, ajuta!
Ana
septembrie 13, 2009 @ 3:32 pm
Nu mai tin minte ce parinte al bisericii noastre spunea ca cei care au o relatie rea cu propriul tata, il percep pe Dumnezeu la fel. Cred ca aici este si legatura despre care incercai tu Adriana sa scrii mai devreme. E posibil sa cauti o credinta care are un „Dumnezeu mai bland”. Un Tata Ceresc care nu cearta, nu dojeneste, nu-i aspru, care-si iubeste pruncul neconditionat.
Domnul stie care iti este cautarea ta si care-ti este viata ta. Posibil ca nici ceea ce scriu eu sa nu faca parte din viata ta. Cert este insa ca problemele noastre din copilarie se reflecta in credinta sau necredinta noastra in Dumnezeu.
Adevarata noastra libertate vine abia atunci cand intelegem Iubirea nemarginita a lui Dumnezeu pentru noi. Ce sa mai spun de Maica Domnului? Ea este cea grabnic ajutatoare. E frumos sa vezi parintii bisericii noastre cum vorbesc de propria mama, cu diminutivul MAMICA si cat de mare evlavie au si la Maica Domnului.
Cu toate ca discutiile astea s-au lungit si tu cu voie sau fara voie ne-ai jignit in credinta noastra, ai reusit acum prin intermediul lui Florin sa atingi exact subiectul de fata. Tinerii nu vin la biserica pentru ca doresc sa fie rebeli. Prin asta isi arata relatiile pe care le au cu parintii biologici.
Rar mai vedem astazi parinti adevarati, parinti care sa-si creasca copii intr-un duh crestin. De aici vin si marile probleme ale tinerilor.
Adriana
septembrie 13, 2009 @ 3:36 pm
@Florin,
Eu nu ma consider nici mai presus si nici mai prejos decat nimeni pentru simplul motiv ca aceste lucruri numai Dumnezeu le cunoaste. Eu ii vad pe toti frati/surori, si ca una ce am frati/surori, nu pot sa il vad pe nici unul din fratii/surorile mele in raport de superioritate sau inferioritate unul fata de altul… Iarta-ma, dar nu pot. Pentru mine toti sunt copii/frati/surori pe care Dumnezeu ii iubeste in mod egal si ii ajuta in mod egal sa creasca respectandu-le in acelasi timp, tot in mod egal, libertatea…
Adriana
septembrie 13, 2009 @ 3:45 pm
Ana, imi cer iertare ca v-am ranit in credinta voastra.
Sincer, nu inteleg de ce a crede altfel decat voi este privit ca si pe o jignire. Daca voi credeti cu tarie ca asa cum ziceti voi este bine, si sunteti impacati cu voi insiva, nu ar trebui sa va simtiti jugniti 😐 Domnul nu s-a simtit niciodata jignit tocmai pentru ca stia ca detine Adevarul revelat de la Tatal…
Ana
septembrie 13, 2009 @ 5:04 pm
Adriana, si totusi tu nu esti ortodoxa?
Adriana
septembrie 13, 2009 @ 5:05 pm
Ba da, sunt ortodoxa 🙂
Incurcate sunt Caile Domnului 😉
Tavi
septembrie 13, 2009 @ 5:29 pm
@Adriana
Nici nu stii cata neghina a semanat in sufletul tau experienta protestanta! Nici eu nu am stiut decat incercand sa traiesc ortodoxia. Vai de capul meu! Inca ma lupt. Imi doresc sa uit, sa sterg, sa ma curat de toata erezia si mai ales de duhul lor, ala care se crede mai bun si mai deschis si mai nu stu cum, dar in fapt lipsit de cea mai mica urma de smerenie. Desi toti par buni si smeriti acolo si deschisi si blanzi si atat de credinciosi ca ei respecta toate poruncile etc, crede-ma ca pentru ei, daca nu esti ca ei (sa zicem ca esti ortodox) inseamna ca esti oaie pierduta. Iar smerenia? N-am vazut protestant cu adevarat smerit. Dar ortodocsi am vazut. Da, am vazut si sminteli in ortodoxie, dar slava Domnului ca avem sfinti si invatatura lor, aceasta mi-a oferit nenumarate raspunsuri. E atata bogatie in ortodoxie! Spunea cineva mai sus: Slava Tie Doamne ca sunt ortodoxa! Cu toate ispitele, cu toate feţele incruntate din Biserica, Slava Tie Doamne ca Ti-ai facut mila cu mine pacatoasa!
Incerc sa-ti spun ca nu-ti dai seama cata paguba au adus ereticii sufletului tau.
Am avut si eu ispitele mele, crezi ca eu nu am fost indignata de faptul ca femeile trebuie sa nu intre in Biserica in vremea „necuratiei” ? Sau de faptul ca Biserica permite a doua casatorie? Raspunsurile mi-au venit in timp. Parintele duhovnic este cel mai bun ajutor!
Adriana, ai un duhovnic care sa te indrume, care sa te ajute, cu care sa ai o relatie apropiata? In anturajul tau ai prieteni ortodocsi practicanti? Ajuta mult.
Maica Domnului sa te acopere!
Ana
septembrie 13, 2009 @ 5:50 pm
Tavi, ai atins bine subiectul. Cred ca toti am trecut prin tot felul de incercari legate de ceea ce „ne obliga” credinta noastra ortodoxa. Am prietene care nici acum nu pot purta fusta si basma, si se chinuie enorm de mult din cauza asta.
Am observat insa ca de fiecare data cand ne impotmolim in ceva, acolo ne descoperim si pacatele.
Cat despre protestantism. Hmm. Am avut o prietena protestanta care mi-a tot daruit carti despre minunile petrecute in vietile unor familii protestante. Le citeam, imi placeau, insa la sfarsit imi ramanea un gust dulceag. Pe cand daca citim istorioarele ortodoxe a lui Cehov (vezi p Savatie), ramanem cu invataturi sanatoase, care ne atrag spre curatie.
Protestantismul s-a nascut din nevoia omului de a-si face propriul Dumnezeu care sa-l accepte asa cum este, cu patimi placeri etc.
Dumnezeu sa ne fereasca de astfel de ispite
Ana
septembrie 13, 2009 @ 5:52 pm
Adriana, pai tu vorbeai impotriva ortodocsilor. Am fost convinsa ca ti.ai schimbat credinta.
Adriana
septembrie 13, 2009 @ 8:45 pm
Cum am scris si mai sus, nu am fost in nici un cerc protestant (desi am avut ocazia sa aflu cum gandesc unii dintre ei), iar a zice adevarul despre niste lucruri intr-o religie nu inseamna a vorbi impotriva acelei religii si nu inseamna nici a ataca credinta oamenilor respectivi. Acolo unde am ajuns (prin excludere raman catolicii, greco- si romano catolicii) am intalnit oameni extraordinari si cu adevarat smeriti (nu ca mine 😛 ), oameni care nici macar nu au incercat sa ma convinga de nimic, ci eu singura m-am informat si am vazut cum este. Si nu pot sa le aduc nici in ruptul capul vreo acuzatie din cele de mai sus, oamenilor pe care eu i-am intalnit, ci dimpotriva! Am avut sansa sa cunosc niste oameni deosebiti, si sa traiesc niste momente deosebit de frumoase…
Cat despre batic, fusta, cicluri si altele asemenea, din fericire nu exista nici o problema cu nimic din acestea in biserica ortodoxa greceasca, asa ca nu imi mai voi bate capul cu asa ceva, ci mai simplu este sa merg la ei, la greci, si ma primesc inclusiv la spovedanie, asa ca nu voi mai avea conflicte cu credinta ortodoxa 😉
Numai bine tuturor, si Domnul sa ne binecuvinteze pe toti!
ultimul om
septembrie 13, 2009 @ 10:19 pm
In loc sa ne certam,mai bine ne rugam unii pentru altii. A incerca sa traiesti ortodoxia doar teoretic, sau pe net,increzandu-te numai si numai in mintea ta, e o nebunie, mai ales in momentul in care cautarea ta nu e deloc sincera… Nu mai dati apa la moara cuiva care nu vrea altceva decat sa-si etaleze cunostintele…, iar pentru Adriana – sa ne rugam. Doar asa poate fi ajutata.
Sa ne-ajute Dumnezeu „cu credinţă, cu evlavie şi cu frica” sa ne apropiem de El.
„Odată nişte închinători care au venit la Colibă m-au întrebat: “Părinte, Sfântul Ioan Gură de Aur scrie undeva ca soţii să nu facă copii?”. “Ce sunt acestea pe care le spuneţi? De unde le-aţi auzit?”, îi întreb. “Părintele cutare ne-a spus”. Mă duc atunci la acel părinte şi-l întreb: “Ai spus aşa ceva?”. “Da”, îmi răspunde acela. “Dar unde ai găsit scris asta?”, îl întreb din nou. “Sfântul Ioan Gură de Aur spune aceasta în cuvântul său «Despre Feciorie», îmi răspunde”. “Ascultă, îi spun, eu nu l-am citit pe Sfântul Ioan Gură de Aur, dar nu se poate ca el să fi spus aşa ceva, altceva o fi spunând acolo. Adu-mi cartea să văd ce scrie”. Acela îmi aduce cartea şi-mi arată locul. Îl citesc şi văd că Sfântul scrie acestea: “Acum s-au înmulţit oamenii şi vi se dă posibilitatea să trăiţi şi în feciorie. Nu mai este ca în vechime când trebuiau să lase urmaşi”, şi nu zice “să nu naşteţi copii”. Însă acela continua să insiste. Este cu putinţă ca fiind cleric şi teolog, să spună astfel de lucruri? Pe lângă faptul că vrea să arate că îl citeşte pe Sfântul Ioan Gură de Aur, că scrie şi lucrări teologice, mai vrea să fie considerat şi un duhovnic bun. Ştiţi ce vătămare pricinuiesc astfel de interpretări greşite oamenilor care vor să-şi odihnească gândul?” Parintele Paisie Aghioritul – Viata de familie.
florinm
septembrie 14, 2009 @ 3:52 pm
Mai sus s-a adus vorba despre ecumenism – in ce-l priveste, insasi autodenumirea acestei miscări drept “ecumenică” ridică grave semne de întrebare asupra a ceea ce urmăreste ea. Noi (ortodocsii) afirmăm că apartinem de acel ecumenism, vechi si pururi nou, adică de universalitatea Sfintei Biserici Ortodoxe întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos în scopul răspândirii adevărului divin revelat propovăduit de Hristos si înfăptuirii mântuirii făgăduite de El.
Miscarea Ecumenică se bazează pe teologia modernistă promovată în spatiul eterodox în zorii veacului XX si care sustine întâi de toate existenta Sfintelor Taine mântuitoare si sfintitoare si în afara granitelor Bisericii Ortodoxe. Această conceptie care consideră grupările eretice si schismatice ca nefiind complet rupte de trupul Bisericii celei una, îi face pe teologii modernisti să afirme că în tainele (Botez, Mirungere, Hirotonie, s.a.) săvârsite de eterodocsi lucrează acelasi har mântuitor si sfintitor al Sfântului Duh, chiar dacă nu în plinătatea lui, ca în Biserica Ortodoxă.
Incă din 1982, comisia “Credintă si organizare” de la Lima a adoptat documentul B.E.M. care constituie efectiv baza dogmatică si liturgică minimă a unirii crestinilor – Botez, Euharistie, Slujire (preotie). Analiza atentă a continutului acestui document demonstrează două aspecte:
– Faptul că în B.E.M. nu sunt mentionate 4 Taine bisericesti: Mirungere, Spovedanie, Căsătorie, Sfântul Maslu, denotă că acest document nu le recunoaste drept Taine.
– B.E.M. este alcătuit după criterii pur protestante. În finalul preambulului B.E.M., alcătuitorii declară într-un mod străin de duhul dreptei credinte: “nu trebuie să ne asteptăm în B.E.M. la o interpretare teologică deplină a botezului, euharistiei, preotiei”, aceasta fiind în opinia lor “în cazul dat neadecvată si nedorită”.
Se pare ca unii aleg de bunavoie NICIO-credinţa (credinţa în nimic), faurindu-si un dumnezeu al lor, asa-zis „personal”. Aproape de fiecare data, asteptarile noastre fata de astfel de persoane, care pretind a fi sincere, sunt mari, asteptarile noastre fata de Domnul sunt mari, uitand ca Domnul nu iti da, daca nu vrei, si pana la urma, fiecare are ce-si doreste. Iar dracul te lasa intr-o privinta, pentru a te lovi cu altceva, mai greu, mai grav, corespunzator cu ce te „simte” ca suferi: desfranare, betie, multa vorbire, mandrie a mintii, neascultare etc.
D
septembrie 14, 2009 @ 8:31 pm
@florin – pai nu vezi cum fac unii ? Acuza Ortodoxia ca e prea inchistata si nu e deschisa spre ceilalti „crestini” , dar o acuza si ca nu mai respecta intru totul invataturile de credinta si aduce modificari (datorate tocmai influentei neortodocsilor) !!!!!
florinm
septembrie 14, 2009 @ 11:52 pm
exact asta spuneam, D.
as avea o rugaminte, pentru toti, cei care cititi acest comentariu… poate se si materializeaza, cumva, intr-un articol separat, daca pretentia nu-mi e prea mare…
putem sa renuntam la coada de maimuta, cand ne adresam unii altora?
stiu ca aici suntem pe internet, ca fiecare avem un numar de identificare la computer, stiu ca multi dintre noi nu ne dam numele real (de prenume zic).
stiu ca arata ca ne adresam unui „user”, dar noi nu suntem doar „useri”, ci persoane, cu nume.
Tavi
septembrie 15, 2009 @ 12:56 pm
Adriana, toti sfintii parinti si mai vechi (Sf Ioan Gura de Aur) si mai noi (Pr Paisie Aghioritul) invata sa faci rabdare si sa nu te desparti!
Daca oamenii se despart tine de neputinta si masura credintei lor.
Biserica vrea ca tot omul sa se mantuiasca. De unde stii ca omul respectiv nu se va cai mai tarziu?
Florin, simbolul „@” inseamna „at” adica „catre”, de aceea e folosit in discutiile online, unde nu iti poti intoarce privirea spre unul sau altul, dar ca sa se inteleaga catre cine se indreapta comentariul. Eu nu vad disocierea intre „@” si persoana, dar daca pe tine de deranjeaza.. fie 🙂
un calin - tm
septembrie 17, 2009 @ 8:07 am
Ma gândesc la intrebarea de la inceput: „De ce nu vin tinerii la Biserică?” si incerc sa dau un raspuns.
Peste tot avem reguli pe care trebuie sa le respectam: in familie, la scoala, pe strada, la serviciu, … . Chiar si la biserica sunt reguli. In zilele astea suntem „invatati” sa avem personalitate, sa ne dezvoltam orgoliul, sa functionam dupa motto-ul „regulile sunt facute pentru a fi incalcate”. Copii sunt indemnati sa nu mai asculte de parinti (e.g. telefonul copiilor), la scoala elevii vor nota calitatile profesorului iar profesorii nu mai au dreptul sa streseze copii, legile (de circulatie de ex.) nu se respecta, hotii nu sunt pedepsiti!
In biserica, de asemenea sunt reguli: femeile cu batic, fara telefon mobil, post, rugaciune, respect pentru preoti, …! Toate astea sunt foarte greu de realizat de cei care se imbraca cu haine la moda, care folosesc parfumuri scumpe, baieti care au cercei … peste tot (oare de ce!?), de fete care se machiaza strident, etc.
Incet, incet ajungem sa nu ne mai pese de cel de lânga noi, sa nu ne mai dam seama ca il deranjam! Ajungem sa nu ne mai placa regulile: anarhie in toata regula – fiecare face ce vrea!
Discutiile care au degenerat aici sunt tot din cauza ca nu ne pasa de cei de lânga noi. Adriana nu vrea o discutie ci sa-i convinga pe ceilalti ca are dreptate. Dar ea nu vede ca vine intr-o casa straina (in plus casa e si ortodoxa) si incepe sa arunce cu ereziile ei si cu intelesurile gresite pe care le are din Sfânta Scriptura! Florin vrea sa apare credinta adevarata cu orice pret! Si din pacate noi ceilalti nu intelegem. Nu stim ca aici e al treilea site in care Adriana improasca cu erezii si loveste in ortodoxie, nu stim ca Florin a incercat mult (chiar si in particular) sa o convinga pe Adriana ca greseste!
Din pacate e ca in acea „culme” in care ” o baba este impinsa pe scari si este intrebata de ce se grabeste”. M-am tot intrebat oare ce simte baba in momentul in care este intrebata asa! Din pacate Florin este acum in postura babei!
Am incercat de multe ori sa incerc sa-i arat Adrianei ca greseste fara sa o jignesc. Din pacate nu am reusit. Am incercat sa o inteleg: copilarie grea, dezamagire in viata personala, departe de casa, …! Dar asta nu scuza manifestarile ei!
Vrem sa ne aranjam cât mai bine in viata asta si nu ne gândim la cea viitoare. Vrem scaune in biserica (ca si la catolici), zâmbete si pace intre credinciosi, dar nu ne pasa de felul in care traim! Dam sfaturi despre lucruri pe care noi nici nu le-am atins (e.g. casatorie, cresterea si educarea copiilor)!
Si in plus – ii acuzam si atacam pe cei care apara adevaratele idei si adevarata credinta!
Doamne, ajuta-ne si ne intelepteste!
admin
septembrie 17, 2009 @ 10:12 am
Catalin, nu cred ca este cazul de exemple cu astfel de bancuri. Si nici sa alungam oamenii de langa noi cu „bata duhovniceasca”, atata timp cat cauta, chiar daca acea cautare nu o intelegem pe indelete. Hai sa fim un pic mai cumpatati in exprimare, chiar daca avem o intentie buna si necesara in spate.
(Pentru comentariul nepublicat)
nico
septembrie 19, 2009 @ 3:25 pm
Ma voi referi la de ce nu vin tinerii la biserica,parerea mea e ca nu au poate destula credinta sau poate nu au avut cine sa i indrume in viata,un exemplu bun de urmat.De multe ori tinerii din familii cu mici mari probleme influentati negativi de situatie le este greu de acceptat ca biserica le poate ajuta cu ceva ,cum de foarte multe ori cad ei in dejnadejdie,le este greu sa creada ca daca vor face semnul crucii sau vor zice o rugaciune cineva acolo sus ii va asculta.Doar daca ne punem ii situatia lor dificila din viata vom putea intelega.Bineinteles sunt si cei nepasatori,dar sa i intelegem cine se indeparteaza se vor apropia mai mult la sfarsit toate sa zicem ca se intampla cu un scop.
beniamin
noiembrie 28, 2009 @ 9:55 pm
Sunt un tanar ortodox si m-am confruntat de multe ori cu un mediu ostil si rece in cadrul bisericilor (ca am fost la mai multe) ortodoxe…..as vrea sa gasesc un loc unde Dumnezeu sa fie pe perimul loc nu traditia, nu docme ….nu nu asta dece asta oare asta ma mantuie …..eu stiu ca cel ce a murit pentru mine ca sa pot fi mantuit este Iisus Hristos ,nu traditia sau patriarhul Daniel cu tot respectul ..as vrea sa ma lamuriti si pe mine si nu ascund faptul ca din cand in cand mai vizitez o biserica Penticostala .
lama
noiembrie 28, 2009 @ 11:16 pm
Adica ce ai vrea?comunicare mai multa cu oameni? Ca slujba e cam aceiasi peste tot,nu cred ca la o Biserica poti gasi o slujba mai buna ca la alta
D
noiembrie 29, 2009 @ 12:28 am
Probabil cand spui traditie te referi la asa-zisele obiceiuri „propovaduite” prin biserici: fa aia,nu fa ailalta …
Pentru ca Traditia Bisericii, si cu atat mai mult dogmele ei (pe care vad ca le amintesti) NU POT FI SEPARATE de Biserica, si implicit de Dumnezeu (daca ar fi sa folosesc o exprimare vulgara in context,dar usor de inteles – sunt „la pachet”). Dogmele si traditia au aparut in Biserica sub harul Duhului Sfant, nu sunt o inventie umana.
Eu zic sa ai grija – cautarea unui dumnezeu-pur si simplu (doar tu si acel dumnezeu) te poate impinge usor in (neo)protestantism; adica in erezie.
Nu cred ca e intamplator faptul ca deja cochetezi cu penticostalii.
Te joci cu focul …
dumbravioara
noiembrie 30, 2009 @ 2:17 pm
Am 21 de ani si vin la biserica. Mai exact de anul asta incoace m-am apropiat si mai mult de Dumnezeu si am inteles cat de important este sufletul si viata de apoi. Cand eram in liceu, credeam si atunci in El, dar nu veneam la biserica, nu ma spovedeam des.Depinde foarte mult in ce familie cresti si ce prieteni ai.Daca mama face acatiste , merge la biserica si tine post…sau ma rog unul din parinti(ar fi frumos sa fie amnadoi) atunci poate, poate si copilul va apleca urechea catre ceea ce ne invata Dumnezeu.Cand esti adolescent vrei sa afli atatea, vrei sa cunosti atatea.Eu cat am fost la liceu, nu am fumat, nu am iesit in cluburi insa pacatul meu era ca ma machiam foarte tare(…).Colegele de varsta mea fumau, aveau prieten…poate chiar mai multi parteneri sexuali..insa credeau si ele in Dumnezeu.Important este ca apropierea de Dumnezeu sa fie facuta in viata asta, si sa nu regreti in viata de dincolo.nu conteaza neaparat cat de tarziu este.Mantuitorul spune ceva parca… in cer se face mare veselie atunci cand un pacatos se intoarce catre Dumnezeu sau cam asa ceva, dar spus cu cuvintele mele.Evident ca frumos, si bine pentru tine ca om este sa il porti mereu pe Dumnezeu in gand si sa faci mereu voia lui inca de mic copil, insa…nicioadata nu e tarziu.Tinerii pe care ii criticati atat..nu ati fost si voi ca ei? poate da…unii dintre dvs. poate nu.Dar nu e motiv de judecata pentru ca din cate am observat, atat isi dau’cei mari’ cu parerea si atat judeca tineretul incat ..(no comment)ASa cum am spus, acum vin regulat la biserica, tin post, ma spovedesc etc…si nu e o lauda e o normalitate pt ca asta trebuie sa faca un om botezat in numele lui Hristos.Insa cand eram mai mica si venam in biserica tin minte si acum criticile …’femeilor batrane’ din timpul slujbei : de ce nu ai batic,de ce vii machiata,nu purta manusi in biserica pt ca e pacat, nu sta acolo…fa aia ..fa ailalta. Atunci cand purtam o fusta scurta asa urat se uitau la mine babele si ma crticau …Eu stiu ca o sa ziceti: ei da lasa ca nu iti ziceau de rau! iti ziceau de bine! asa o fi…dar mie toate astea imi par a a judecata.Atunci cand un tanar care sambata de sambata merge in club si bea de isi vomita si ficatul din el a doua zi,si vine la biserica dupa muuult timp , sau poate nu a fost nicioadata si sar mosii cu gura pe el: du-te si pupa icoane, da-te la o parte si las-o pe femeia aia batrana sa stea jos;sau vai maica alta camasa nu ai gasit in dulap: ca ti se vad bratele si e pacat sa intri asa in biserica…(neluand in calcul ca poate e singura camasa mai decenta pe care tanara o are si dand aiurea din gura numai de dragul de a crtica).Nu vreau sa fiu criticata asa ca va rog puneti-va in locul unui tanar care nu merge la biserica prea des.oare nu noi cu gurile noastre ii indepartam pe altii de biserica? Spre exemplu, de paste, un vecin musulman are obiceiul sa ne zica: hristos a inviat! povestea oadata cu tristete ca i-a zis o femeie: da ce-mi zici tu mie hristos a inviat! ce esti botezat cumva? …ce pacat ! nu asa se procedeaza cu cei care nu au o relatie stransa cu Dumnezeu, mai ales cu cei care sunt de alta religie.Dumnezeu e bun si iarta , insa noi cu gurile noastre spurcate ii indepartam pe cei care cauta drumul spre mantuire de EL si oadata cu asta savarsim si noi un alt pacat. ca si in cazul tinerilor… nu ii mai criticati atat. si daca intr-adevar vreti sa ii invatati’de bine’ spuneti-o pe un ton calm si cald.. dar atentie ca si ala poate jigni! lasat-i in pace sa vina la slujba si sa stea cat vor si cum vor! daca te deranjeaza cum e x-lescu imbracat uita-te in alta parte pt ca tu stii mai bine decat el sau ea ca e pacat sa te uiti la goliciunea ei. atunci de ce te uiti? ca sa te simntesti? ca sa judeci? uita-te in alta parte, uita-te la icoane, sau pur si simpu uita-te in pamant.Noi oamneii suntem prea duri si cu gurile noastre spurcate pacatuim si mai mult, iar cu mintile noastre si mai mult.Tot pe site-ul asta citisem un articol, referitor la impopotonarea femeilor, un articol pe care l-am si comentat de altfel.Intr-adevar nu spun ca nu e pacat sa porti fuste scurte, sau sa te aranjezi de sa ii innebunesti pe barbati: bucle peste bucle…gene false, buze rosii etc.Si din commenturi si articole reiesea ca noi femeile care facem asta savarasim un pacat capital. si am cazut oarecum in deznadejde, si ziceam:Pai Doamne eu daca ma machiez, cum pot sa intru in imparatia ta cand imi slutesc fata? l-am intrebat si pe parintele la spovedit exact asa : parinte , daca indeplinesc cuvantul Domnului insa ma machiez, ma duc in iad? si parintele s-a incruntat un pic, poate chiar s-a si mahnit ca l-am intrebat asta, ca si cum : pai fiica tu nu il cunosti pe Dumnezeu? mi-a zis doar sa nu ma machiez strident.Am spus asta pentru ca, in general crestinii au obiceiul de a fi radicali in multe privinte cand vine vorba de reglie , dar totusi.. cine suntem noi? de ce ne permitem atat de mult sa criticam si sa judecam pe altii? fiecare om are drumul lui in viata. si cam asta inseamna tinerte in ziua de azi=ratacire(club, extasy, tigari, filme porno, etc). ceea ce trist 🙁 dar si mai rataciti vor fi atunci cand li se va spune de catre x persoane: nu te mai da cu parfum! e pacat! nu te mai machia! te duci in iad! nu mai asculta muzica! il chemi pe diavolul. oh doamne! nu ii mai indepartati atat pe altii care incearca sa se apropie de Dumnezeu asa cum stiu ei!Credeti ca stiti prea multe dar nu stiti, pentru ca daca ati sti v-ati tine gurile inchise.Stiu ca unii oamnei spun asta chiar din dorinta de a a-i ajuta pe unii dar e posibil sa cadeti in alta groapa: aceea in care ii indepartati de tot.(si o sa dati raspuns la judecata pt fapta asta)asa cum si eu am fost rupta de Dumnezeu, pt ca aveam impresia ca este un Dumnezeu dur.imi zicea o matusa care e o femeie credincioasa ca de ce mi-am facut gauri , o sa port broaste pe lumea ailalta si etc. si ziceam in sinea mea ca e tare greu sa ii urmezi lui Dumnezeu.Daca EL este ingaduitor noi de ce nu suntem? daca preotii al caror scop este sa ne invete cele de mantuiala sunt ingaduitori cu noi si trec cu vederea peste anumite lucuri, noi, crestinii de rand de ce sa nu facem asta?
D
noiembrie 30, 2009 @ 3:07 pm
dumbravioara – nu-mi aduc aminte, a facut cineva pe aici apologia babelor din biserica ? 🙂 Nu cred sa le tina cineva partea.
Si problema nu este la tinerii care sunt la inceputul vietuirii lor in biserica. Cel putin cei care scriu pe site n-am vazut sa-i critice.
Cred ca n-ai bagat de seama ca de fapt este vorba despre altceva: si anume despre cei care sunt de ani buni in Biserica, si cu toate ca se considera ortodocsi practicanti, sustin idei care nu sunt tocmai potrivite, si risca sa-i mai duca si pe altii in eroare. Despre asta e vorba. Si ca ar aveai ei alte conceptii – asta e problema lor – dar nu cred ca e bine sa le si promoveze pe un site ortodox.
Parerea mea.
dumbravioara
noiembrie 30, 2009 @ 4:38 pm
D, sunt de acord cu tine , insa pe acest site nu intram numai noi cei care scriu articole sau care comentam pe baza lor.eu spre exemplu uneori mai trimit linkuri pe mess, diferitelor persoane din lista mea.femei in vasrta, tineri de varsta mea etc. si citind se mai lumineaza:-)
alex
noiembrie 30, 2009 @ 5:36 pm
e greu cu noi tinerii. cred ca totul sta in primul rand in traditia din familie, daca copilul e dus de mic la biserica si se va invata cu ea se va duce singur cand va fiu maricel. Daca e la prima aparitie intr o biserica dupa botez e o problema. ca ii va fi foarte greu pentru ca nu va sti nici ce trebuie sa faca si nici nu se va simti in largul lui neintelegand simbolistica fiecarui moment al slujbei. Un exemplu frumos de atragere a tinerilor si a explicarii sfintei liturghii am cunoscut la o biserica care merg de ceva timp. Acolo preotul odata pe an anunta si face o liturghie nu din sf altar ci din biserica ca sa vada toti oamenii cum se intampla ci in paralel le explica si toate gesturile si tot ceea ce tine de slujba. Asa a reusit sa atraga mult tineret pt ca acestia intelegand fiecare clipa parac numai vn la biserica sa stea ca niste statui si inteleg ce se intampla acolo.
D
noiembrie 30, 2009 @ 5:59 pm
A mai fost un parinte – Constantin Sarbu, de la Biserica Sapientei, preot stat ani de zile in inchisorile comuniste, care din cand in cand, in momentele importante ale Sf.Liturghii, se oprea din slujit si explica credinciosilor ce urmeaza sa se intample mai departe si ce semnificatie are acel moment. Mai sunt preoti care explica Sfinta liturghie, dar din pacate f.putini.
Ramane ca noi sa cautam sa aflam; slava Domnului, au aparut destule carti cu explicarea Sfintei Liturghii. Noi sa avem ravna sa citim !
lama
noiembrie 30, 2009 @ 8:27 pm
@dumbravioara
Subscriu la consideratiile tale ,o adevarata fresca a realitatii si luptei tinerilor pentru a scapa macar un pic de robia inselatoare a lumii .
Caci de multe ori stiinta prea multa duce la mandrie.Chiar daca cineva are cunoasterea tuturor sfintiilor parinti,si a tuturor dogmelor,dar dragoste nu are ,e ca un chimval sunator.
Pentru unii sunt mai clare dogmele si traditia,altii sunt la inceput.
Si cei care sunt la inceput pun intrebari,uneori stupide sau elementare.
E bine ca ne impartasiti din experienta si stiinta voastra ,cei avansati.Dar in afara de cunoastere,omul are nevoie si de un pic de intelegere,un cuvant bun,o incurajare. Deci impletiti seva tare a dogmelor,in dulceata iubirii de aproapele(adica de noi cei mai nestiutori) ,pentru a putea fi adevarati propovaduitori ai religiei iubirii,care este Crestinismul.
…………………………………………………
….De ce ucenicii tai fac lucruri neingaduite de Sabat?….
…Duceti-va de invatati ce inseamna „Mila voiesc, iar nu jertfa”……
dumbravioara
decembrie 1, 2009 @ 1:00 pm
Adriana, am observat ca in primul articol spuica esti un om calator..adica ai luat contact cu mai multe religii.Si mie mi s-a intamplat asta , insa nu cu oameni care credeau in Domnul Iisus si il recunoasteau pe el ca fiind Dumnezeu cum sunt crestinii- ortodocsi, catolici,baptisti, etc. pt ca in fond si la urma urmei toti care il martuiresc pe Mantuitorul Iisus ca fiind Dumnzeu sunt crestini.Iata ce spune Apostolul Ioan in Intaia Epistola Soborniceasca a sa la capitolul 4 versetele 1-3:Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh, ci cercati duhurile daca sunt de la Dumnezeu, fiindca multi prooroci mincinosi au iesit in lume.In aceasta sa cunoasteti duhul lui Dumnezeu :orice duh care marturiseste ca Iisus Hristos a venit in trup , este de la Dumnezeu.Si orice duh, care nu marturiseste pe Iisus Hristo, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care ati auzit ca vine si acum este chiar in lume’.
Dupa Inaltarea la Cer a Domnului cand apostolii au propovaduit cuvantul Sau la toate nemaurile nu existau : ortodocsi, catolici, protestanti etc.Asta s-a intamplat cu multa dupa, atunci cand oamenii au inceput sa imbine traditia cu Scriptura si asa s-au divizat in mai multe religii , de am ajuns sa fim unii impotriva altora. Acum, ce e important este ca, ortodoxa fiind, religie care ma invata sa Il ador si sa Il iubesc pe Dumnezeu ca fiind Stapanul meu, iar pe sfinti sa ii cinstesc pentru ca sunt avocatii nostri, sau mai bine zis casa lui Dumnezeu si model pentru altii,as face un mare pacat sa ader la alta religie, mai ales ca am primit si botezul de la nastere asa cum scrie in Biblie, si mai ales ca noi ne facem si cruce , ne inchinam in numele Sfintei Treimi, ceea ce alte religii nu fac si nu vreau sa dau numele acelora care desi il marturisesc pe Iisus ca fiind Dumnezeu, ei se boteaza la varsta la care si Mantuitorul s-a botezat, adica la maturitate.Insa daca mori , pana la varsta aia oare ce seintampla cu tine? ca sa nu mai spun ca nici cruce nu isi fac, pentru ca in Biblie nu ar fi scris.Insa crucea este cea pe care Domnul si-a dat duhul, si pe care facand-o il alungi pe diavol de fiecare data pentru ca nu suporta, il arde. Si te mai rog ceva , te implor chiar: nu ne mai judeca atat pe noi ortodocsii dupa 3sau 4 oameni cu care nu ai reusit sa ajungi la o intelegere.Tu spui :’Asa mi-am amintit de ce hotarasem ca nu vreau sa ma mai intorc in tara, si acum ca v-am cunoscut, si vad ca si cei credinciosi tot metoda pumnului o adopta, nu mai am nici un dubiu ca in Romania nu mai vin decat cel mult in vacante ca sa imi vad familia.
Felicitari ca reusiti sa “aparati” atat de bine Ortodoxia, asa sigur nu o sa intre nimeni in ea decat cei din clubul vostru!
Si cu asta chiar va salut, si in clubul vostru sper sa nu intru niciodata.’ Imi pare tare rau ca gandesti asa.Stiu ce asteptai tu, sau poate ma insel.Sa ti se vorbeasca pe un ton calm si cald exact asa cum ii vedem pe preotii care apar la tv vorbind.Insa acestia care ti-au scris pe blog, si care au reusit intr-un final sa te dezamageasca si sa te supere pe tine , sunt si ei pacatosi la fel ca si mine, ca si tine.aici e o lupta a vorbelor, a cuvintelor. In toate religiile sunt astfel de oameni. nu numai la ortodocsi gasesti oameni care se enerveaza pentru ca x-lescu nu vrea sa priceapa un anume lucru.Suntem oameni inainte de a fi adeptii unei religii si, desi stim cat de pacat este sa ne maniem, sa judecam , sa jignim ,sa ne spunem offurile pe divesre site-uri(offuri care pot rani sufletul altora si a le trezi indoilei cu privire la credinta in Dumnezeu) tot o facem.Asta nu inseamna ca respectiva credinta din care fac parte acei oameni nu e o credinta buna, sau nu e o credinta adevarata.Cum sa nu fie oare, cand preotul ortodox te invata(asa cum ne invata si Mantuitorul in Biblie)in biserica si tine predica despre faptele bune pe care trebuie sa le faci, despre faptul ca trebuie sa iti iubesti aproapele si sa il tratezi asa cum ti-ar placea sa fii tratat.Cum sa nu fie o credinta adevarata cand te invata sa nu strangi comori aici, ci sa strangi comori in rai( e cu sens figurat adica vorbe frumoase, respect fata de altii, sa taci atunci cand esti jignit, sa dai din ce ai si altora, pentru ca vorba aia: dar din dar se face rai, si etc, exemplele sunt multe) exact asa cum a spus si Mantuitorul? citind Biblia ai sa vezi ca tot ceea ce scrie in Biblie se regaste in credinta ortodoxa.Nu te mania pe noi, asa suntem ,pacatosi, sta in firea omului de a pacatui.Mai ales cu gura si cu mintea.Si faptul ca intram pe site si ne ‘ratoim’ tot un pacat este, pe care il savarsesc si eu.Dumnezeu sa te lumineze si sa te aiba in paza sa.ti-a scris o pacatoasa care te roaga sa nu te superi si sa nu te indepartezi de credinta adevarata, mai ales ca spui ca nu locuiesti in Romania.
florinm
decembrie 1, 2009 @ 8:50 pm
Dumbravioara, sa-ti ajute Domnul sa ramai in dreapta credinta, sa o iubesti si sa-ti creasca aceasta credinta in El, Dumnezeul Cel in Treime laudat! 🙂
Pentru tine si pentru cei interesati, iata care este invatatura despre Sfanta Biserica, pe scurt:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/invatatura-crestina-ortodoxa/catehism-invatatura-credinta-crestina-ortodoxa-sfanta-biserica.htm
Catehismul este sumarul invataturii de credinta ortodoxa.
Doamne, ajuta!
D
decembrie 1, 2009 @ 9:04 pm
„biserici surori” ? dumbravioara, nu exista asa ceva. Ce spui in Crez? – UNA,sfanta,soborniceasca si apostoleasca Biserica. UNA,nu mai multe.
iar daca ar fi si catolicii botezati valabil in Hristos, atunci nu ar mai fi botezati aceia dintre ei ce vin la ortodoxie. or, ei sunt botezati.
lucrurile nu stau chiar asa, sora.
Teo
octombrie 7, 2010 @ 8:00 pm
un mesaj.
Hei. Am citit o parte din articol si cred ca au fost punctate lucruri esentiale si bune! Nu am rabdare sa citesc toate comenturile dar sunt sigura ca toata lumea sustine cate o parere pe aici ca asa se intampla de obicei. Am si eu un gand: Iubiti-L pe Dumnezeu si traiti zilnic relationand cu El. El asta vrea. Sa fim ai Lui! Dumnezeu sa va binecuvanteze!
Ferruccio
decembrie 5, 2010 @ 1:40 pm
Ba voi n-aveti minte?
N-am citit ce-ati comentat voi mai sus, nu ma intereseaza deloc. Insa mi se pare interesant ca exista tineri care inca mai cred ca au un prieten imaginar, omniscient, care a creat totul, desi n-ar fi fost nevoie, pentru ca fiind omniscient, nu are nevoie de metoda experimentului, putand sa sara direct la concluzii.
Si acum revin la titlul comentariului meu: Ba, voi n-aveti minte? Sunt 78 000 de contradictii in biblie.
Religia este ceva inventat pentru a controla mintile oamenilor prosti, si pentru a le lua banii.
Claudiu
decembrie 5, 2010 @ 3:55 pm
Ferrucio, eu cand m-am apropiat de Dumnezeu nu citisem nimic din Bible. I-am cerut ajutorul in problemele mele personale si m-a ajutat mult. Ma rugam mereu, stateam in fata icoanei Domnului Hristos si-i spuneam toate supararile mele. Acele clipe de rugaciune, acele momente de bucurie, pe care nu le pot exprima in cuvinte, reprezinta pentru mine baza credintei mele.
Concluzia ar fi ca noi credem in Dumnezeu, nu ca ne-a sugerat cineva sa credem, ci pentru ca L-am cunoscut personal.
Salutare
Veronica
decembrie 5, 2010 @ 8:32 pm
Ferruccio draga! Dumnezeu sa te binecuvanteze cu sanatate si credinta tare!
Iti multumim ca ne faci prosti pe toti! Asta nu e chiar politicos.
La intalnirea noastra , a fiecaruia ,cu Dumnezeu , ne vom da seama care santem mai prosti. Cine rade la urma, rade mai bine. Oricum eu iti doresc toate cele bune!
Apocalyps
decembrie 5, 2010 @ 9:25 pm
Salutare!!!Aş putea spune,că prima mea întâlnire cu Biserica,a fost când aveam vârsta de 5 ani.Am fost cu părinţii la o mănăstire,din cauza problemei mele de sănătate.Şi din acel timp am îndrăgit Biserica.Un călugăr mi-a spus, că o să mă vindec, dacă o să frecventez Sfânta Biserică.Pe urmă am început să o frecventez.Atunci doream să devin călugar,apoi preot.Dar acum tind să fiu un adevărat creştin ortodox.De aceia,de a frecventa Sfânta Biserică depinde de voinţa fiecăruia,cât de mult işi doreşte,ca ea să fie o parte din viaţa sa.De aceia,acei ce intra în ea,trebuie să poarte haine cuviincioase,că să nu smintească pe ceilalţi.Şi dacă cineva ne mustră,trebuie să luăm aminte.
Tania
decembrie 6, 2010 @ 12:53 am
Draga Adriana,
A fost odata intrebat un preot catolic: care este diferenta intre ortodoxie si catolicism si a raspuns: ca dintr-o icoana si o pictura religioasa. Scuze ca nu stiu exact cine a spus-o.
Si eu mi-am inceput viata in Hristos spunand Rozaliul. Dar acum, privind in urma, imi dau seama ca religia catolica este buna pentru un eventual inceput in credinta dar se opreste la un anumit punct si nu te duce la desavarsire. Iar in ceea ce sunt cei mai mari, in ortodoxie sunt cei mai mici.
Omul, cu cat se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atat se vede pe sine mai pacatos. Cu cat are mai multa dragoste pentru aproapele, cu atat il considera mai mare decat el. Pentru ca dragostea este, de fapt, smerenie.
Iti recomand cu caldura cartea "-)espre rugaciune" de Parintele Sofronie si viata Sf. Ioan Maximovici sau a Sf. Siluan Athonitul. Daca nu cumva le-ai citit deja.
Numai bine iti doresc!
A.M.
ianuarie 28, 2011 @ 3:08 pm
Sunt o tanara de 21 de ani .Prima parte a articolului mi se potriveste perfect.Am cautat pe Hristos in alta confesiune religioasa si acum m-am lasat si caut sa aflu ce este de fapt credinta ortodoxa.Cum pot vorbi cu cel ce a scris articolul?Multumesc!
admin
ianuarie 28, 2011 @ 3:11 pm
Doamne ajuta! A.M.
Asta e mailul autorului: bogdanmate@yahoo.com
Si blogul lui personal este:
http://www.odaiadesus.ro/index.html
Cristian
februarie 22, 2011 @ 9:28 am
ajutor
Buna,ma numesc Cristian.ma scuzati ca voi cere un sfat pe o tema cu totul diferita.am 22 de ani si sunt la scoala militara de maistri de la boboc,judetul buzau.azi am primit un telefon cum ca un coleg de al nostru ,de la alt pluton ,dar pe care il cunosc a decedat intr-un accident de munca .era din caracal. am fost sunat sa fiu intrebat dak merg la inmormantarea lui,Dumnezeu sa il ierte. m-as duce sincer,dar adevarul e ca prefer sa raman in minte cu imaginea lui naturala,asa cum il stiam eu..plus ca as ramane sigur marcat.acum intrebarea e: pot oare sa nu ma duc la inmormantare dar sa ma duc la biserica aici la buzau sa aprind o lumanare pt el si sa ii spun cat de rau imi pare ca nu pot sa ajung?oare ma va ierta el si Dumnezeu?va rog ,ajutati-ma cu un sfat
Albinuta
februarie 22, 2011 @ 11:55 am
@Cristian
Doamne ajuta ,in urma cu aproximativ 3ani a murit un prieten de familie cam de aceias varsta cu mine ,nu am mers la inmormantare deoarece fetita era destul de mititica ,era iarna ,nu era in orasul nostru si impreuna cu sotul am hotarat sa mearga doar el ,familia a inteles situatia ,nimeni nu s-a suparat totusi eu nu m-am simtit deloc bine deoarece stiam ca trebuia sa fiu prezenta ,regret foarte mult aceasta ,mrereu ma gandesc ca trebuia sa gasesc pe cineva cu cine sa las fetita pentru cateva ore …Uneori conteaza foarte mult prezenta ,nimeni nu poate sa tina locul alcuiva ,poate la tine situatia este alta nu stiu cat de buni prieteni erati insa durerea este mare ,uneori simpla prezenta a ciuva drag aduce mangaiere ,desiii nu trebuie spus nimic ,Domnul sa te lumineze sa reusesti sa iei cea mai buna hotarare
Dumnezeu sa-l ierte pe colegul tau ,Albinuta
anonim
februarie 22, 2011 @ 12:09 pm
@Cristian
Daca el a fost credincios , adica daca s-a dus la biserica si s-a spovedit si a facut oaresce fapte bune, atunci sfatul meu este sa nu te duci iar de banii pe care i-ai fi dat pe bilete de tren , masina dus intors si pe flori si altele dai milostenie la saraci adevarati si sa ii dai in numele lui. Si va avea un castig mai mare.
2 In perioada de 40 de zile de la moarte sufletul lui v-a sta 3 zile pe pamant iar a treia zi se va ridica catre Domnul. Atunci da milostenie.De la a 3 a zi pana la a 9 a zi va sta in rai. a 9 a zi se va duce iar la Domnul. Da si atunci milostenie si roaga te pt el. Apoi el va merge 30 de zile in iad si a 40 a zi se va duce la judecata particulara. Mai fa atunci milostenie la saraci sa se roage pt.el . Apoi are o soarta provizorie.chiar daca e in iad. Da 40 de liturghii si Bunul Dumnezeu se poate milostivi pt sufletul sau. Iar daca i-ai fost prieten roaga te pentru el toata viata si din cand in cand mai da milostenie pt el si cate 40 de liturghii. DAR DACA nu a fost crestin sau s-a lepadat de Biserica lui Hristos sincer nu mai ai ce face.La fel e si cu sinucigasii.
Sper ca te-am ajutat cumva. Daca mai ai alte nelamuriri te rog zi -mi
anonim
februarie 22, 2011 @ 12:11 pm
Revin daca ai si posibilitatea sa te duci dar sa faci si ce ti-am zis mai devreme atunci poti sa te si duci.
Cristian
februarie 22, 2011 @ 12:18 pm
va multumesc frumos pentru sfaturi,kiar mi-au fost utile,nu pot sa spun ca eram prieteni foarte apropiati asa ,ne-am cunoscut cand am intrat amandoi in scoala militara si uneori ne intalneam si la ore.oricum asta conteaza mai putin,ce conteaza e faptul ca mi-a fost coleg ,si de obicei pe mine ma intristeaza kiar si moartea unor persoane pe care nu le cunosc.va spun sincer ce am facut: dupa ce am aflat ,am fost la biserica ,m-am rugat Lui Dumnezeu sa ma ierte daca nu pot sa ajung si m-am rugat si catre colegul meu decedat sa ma ierte si am aprins si o lumanare rugandu-ma la Dumnezeu sa il odihneasca in pace si sa ii ierte pacatele. sper ca am facut cat de cat bine,voi tine cont de sfaturile voastre.va multumesc frumos pt ajutor
Ana
februarie 22, 2011 @ 4:07 pm
Sa mergi la inmormantare
[b]Esti barbat, esti crestin ortodox. Ar fi bine sa mergi la inmormantare. Mai tarziu in viata o sa-ti para tare rau ca nu ai fost prezent la inmormantarea prietenului tau.[/b]
Inteleg starea ta, ca doresti sa-l ai in gand viu. Insa este o iluzie cu care vrei acum sa te hranesti. El oricum a murit.
Moartea cuiva si participarea la inmormantare provoaca fiecaruia dintre noi o greutate dar ne apropie mai mult de Dumnezeu. Intelegem ca suntem trecatori pe pamant si incepem sa ne gandim mai mult la suflet.
Pune-ti intrebarea cum ar fi fost daca se intampla invers si prietenul nu ar fi venit la inmormantarea ta?:sad:. E tragic, e foarte dureros dar e moral si sufletesc!
anonim
februarie 22, 2011 @ 4:53 pm
Doar asta conteaza Ana?
maria
februarie 22, 2011 @ 5:52 pm
e o mare prostie sa crezi ca e importanta prezenta ta fizica la o inmormantare,nu-l ajuta cu nimic pe cel decedat,absolut deloc.dar ce este important , vital chiar , este rugaciunea pe care o vei face pt el, oriunde ai fi,faptul ca-l treci pe un pomelnic ca preotul sa-i scoata particele,asta e sansa lui la a sta alaturi de Iisus.sa te duci de ex la o manastire(poate timpul nu-ti permite sa faci chiar tu personal asta) sa dai sa-i poarte colivele(nu te costa mai nimic financiar vorbind) mai ales ca acum se face asta cel mai mult in postul ce vine(indiferent ca ai lui se ocupa de asta sau nu ,e fapta ta "pomana"cum se zice,poti sa profiti sa treci mai multe persoane pe pomelnic (la morti ma refer)).
gandeste-te simplu,daca ai fi fost tu cel mort(asta e,vom trece toti prin asta,nu tre’ sa ne speriem) si te-ai indrepta spre scaunul de judecata a Lui Hristos,care nu va mai fii Dumnezeul milei ci al dreptatii ce ti-ai dori : sa participe neaparat multa lume la inmormantarea ta sau ai prefera sa se roage cat mai multi pt tine?
Ana
februarie 22, 2011 @ 6:13 pm
anonim la ce anume te referi?
Ana
februarie 22, 2011 @ 6:27 pm
Maria
"e o mare prostie sa crezi ca e importanta prezenta ta fizica la o inmormantare,nu-l ajuta cu nimic pe cel decedat,absolut deloc."
E o mare prostie sa mergi la ziua de nastere a cuiva, sa mergi la nunta cuiva, la botezul cuiva. Putem continua…:sad:
[b]Maria, prezenta noastra la inmormantarea unui cunoscut, coleg, prieten sau ruda este importanta si este de ajutor atat pentru noi cat si pentru cel mort. Sa asculti cu atentie slujba inmormantarii. [/b]
Recent a fost inmormantarea IPS Bartolomeu si credinciosi din tara si din afara tarii au fost in jurul mitropolitului. Oare de ce? Desigur ca a fost o personalitate, si desigur ca cei prezenti la inmormantare au avut si folos duhovnicesc, insa nu acesta este motivul pentru care acele sute de oameni au stat la capataiul Inaltului.
In afara de orice, noi ne manifestam si dragostea fata de aproapele nostru si-l conducem pe ultimul drum aici pe pamant.
maria
februarie 22, 2011 @ 7:55 pm
draga sora ana,nu generalizam,eu vb de cazul de mai sus,era cu totul si cu totul alta situatie,total diferita de ex pe care tu l-ai dat,el avea alta nedumerire in suflet.dar ce sa zic pana la urma fiecare intelege cum poate .eu nu sunt de acord cu ce spui tu,prefer de ex sa nu particip la inmormantarea mamei mele(daca Domnul va randui sa mai fiu in viata atunci)si ma rog Domnului pt asta cu tot sufletul,n-as suporta,vreau sa mi-o aduc aminte nu intr-un sicriu.asta nu inseamna ca nu ma rog pt ea sau ca nu o iubesc nu mult ci f mult,fiecare are putinta lui,nu putem sa judecam dar pana la urma si sfaturile sunt de multe ori subiective.liberul arbitru-il avem sa-l folosim. cum poti compara o nunta cu o inmormantare?mai ales cand e vb de cineva care a facut parte din toata viata noastra…mi-am ingropat cativa apropiati din familie-as fi preferat sa nu fi fost prezenta…pt ca impactul de multe ori e mult mai mare…dar repet fiecare cu putinta lui…d c sa-l vad neaparat mort ,el e viu,tot viu,nu mai este aici cu trup,dar mort nu este…observ cu mare durere ca de multe ori dam mai multa atentie persoanei respective cand o vedem in sicriu dar mai mare folos duhovnicesc ai atunci cand stai alaturi de persoana resp in tp vieti ,la necazuri ,in ispite…
Doamne ajuta!
RDF
februarie 23, 2011 @ 2:50 pm
Din păcate apreciem persoanele de lângă noi doar după ce nu mai sunt printre noi…De ce avem o fire atât de LAŞĂ că nu e în stare să mărturisească adevăratele sentimente încă atunci când suntem cu toţii în viaţă? Nu am priceput niciodată…Şi, oricum, îţi dai seama ce ai pierdut numai după ce ai pierdut…Dumnezeu să-i odihnească pe toţi şi să-i primească în locaşul cel Sfânt al Său!
Ana
februarie 23, 2011 @ 4:07 pm
RDF, cred ca nici atunci nu le apreciem, ci doar plangem ptr ca am ramas singuri. Ne plangem durerea noastra.
Cristian
februarie 23, 2011 @ 5:22 pm
citesc parerea fiecaruia in parte si va multumesc pt ele ,dar eu spun ca adevarul e pe undeva pe la mijloc,sau cine stie cine are dreptate sau nu, adevarul e ca in viata asta poate nu vom sti niciodata adevarul adevarat,ce adevar cunoasteam noi e acela ca toti vom fi judecati de Dumnezeu.oricum va multumesc pt pareri,nu am fost la inmormantare
Cristina
februarie 23, 2011 @ 7:14 pm
catre Maria si Cristian
Dragii mei, va spun drept ca eu gandeam EXACT ca voi, ca nu imi foloseste la nimic sa ma duc la inmormantarea cuiva (s-au ivit astfel de ‘ocazii’ mai cu seama cand au murit unii dintre parintii unor colegi/ prieteni). In fapt, acum vad , era doar egoismul/suficienta/tineretea cuiva care crede ca daca ignora lucrurile ‘neplacute’, acestea nu il vor afecta.
Ei bine, mi-a venit si mie randul sa fiu ‘personaj principal’ la o inmormantare, la care sa nu pot lipsi ( se intampla si aceste lucruri:sad:. Mi-a murit mama. Sincer, am apreciat fiecare persoana care a venit la inmormantare si mai cu seama pe prietenii si colegii tineri care au venit. Nu pot sa va explic prea clar in ce fel m-a ajutat prezenta lor cand eram atat de inghetata dar cumva cred ca am simtit-o ca pe o incercare a lor de a ma consola si a fi alaturi de mine, precum si o pretuire aratata mamei mele.
Asa ca, va rog, duceti-va la inmormantarea oricarui apropiat sau ruda a cuiva apropiat, ganditi-va ca cel plecat dintre noi e plecat doar fizic dar traieste cu sufletul si are nevoie sa vada ca celor ramasi in urma le pasa de el. Ganditi-va prin ce trece sufletul imediat dupa moarte si chiar si inainte de moarte si cata nevoie are de iubirea noastra. Se spune ca mantuirea nu este doar personala, ca nu ne putem mantui atat timp cat nu dorim din toata inima si din tot sufletul ca orice om care a trait sau care va trai vreodata pe lumea asta sa se mantuiasca. Dumnezeu ne-a cerut tuturor sa fim una in iubire, dupa cum si Sfanta Treime este Una desi e formata din trei persoane.
Imi pare ca Biserica noastra Ortodoxa de asta este atat de frumoasa, ca ne face pe toti frati, si pe cei morti si pe cei vii, si pe rude si pe dusmani. Nu putem sa spunem insa ca suntem in Biserica atat timp cat desi putem sa ne ducem la inmormantarea si rugaciunile ce se fac pentru un frate al nostru pe care l-am cunoscut personal, nu o facem. Sa nu ma intelegeti gresit, pot exista motive binecuvantate pentru care cineva sa nu poata ajunge la o inmormantare (si probabil a sta cu propriul copil este un motiv corect, ca multe altele).
In momentul in care nimic nu ne opreste in a merge la inmormantarea unui cunoscut si totusi nu o facem, e ca si cum am vrea sa ii ignoram moartea. Prin acest fel in mod tacit dam de inteles ca existenta respectivului om s-a incheiat, ca nu il mai putem ajuta cu nimic dar nu e asa. Inca mai putem face multe pentru el si pentru cei apropiati lui.
In plus, personal, cred ca ne este foarte de folos sa vedem moartea mai des, tocmai gandul la moarte ne poate ajuta sa ne mantuim, dupa cum spunea Par Cleopa si alti parinti. Moartea face viata si timpul petrecut pe pamant cu atat mai valoroase prin faptul ca le da o limita. Moartea e o realitate si poate chiar un lucru foarte bun. Va dati seama ce ar fi insemnat ca Stalin sa traiasca vesnic? Daca nu ar fi existat moarte si noi am fi fost tot asa de pacatosi, cine ne-ar mai fi oprit de la ticalosii? Si poate ca daca nu mi-ar fi murit mama, eu as fi privit inmormantarile cu aceiasi ochi reci, grabiti sa ignore neplacutul, si nu as fi citit prea curand despre ce se intampla cu sufletul dupa moarte sau altele asemenea. E trist ca avem nevoie sa fim scuturati in felul acesta de Dumnezeu ca sa ne mai trezim (eu cel putin) insa sa avem incredere ca in tot ce ni se intampla e o Vointa ce lucreaza pentru mantuirea noastra.
Cu drag si fara suparare, va rog mult, nu mai ignorati inmormantarile. Altfel s-ar putea sa fiti scuturati precum li s-a intamplat altor frati mai zapaciti.
Cristina
februarie 23, 2011 @ 7:32 pm
catre Ana si tinerii ortodocsi
Ana,
"RDF, cred ca nici atunci nu le apreciem, ci doar plangem ptr ca am ramas singuri. Ne plangem durerea noastra."
Ai mare dreptate, imi amintesc ca la inmormantarea mamei, cand am ajuns chiar la groapa, i-am spus fratelui meu cu un egoism strigator la cer:’de acum cine o sa ma mai alinte?’ (desi eram deja pe picioarele mele, nu ar fi trebuit nici sa ma gandesc ca mai am nevoie de alintare). Si fratele meu, mai intelept, mi-a spus: ‘mai degraba mama ar fi avut nevoie sa fie alintata, macar putin’.
Copiii egoisti cred ca totul li se cuvine din partea parintilor si nu se gandesc defel ca si parintii au tot atat nevoie de ‘alintare’, de cuvinte de incurajare, de atentie.
Asa ca, dragi tineri ortodocsi, ‘alintati-va’ putin si mamele, chiar daca dansele par ca nu au nevoie de asa ceva. In fapt sunt facute din carne, nu din otel.
Cristina
februarie 23, 2011 @ 8:23 pm
catre Maria
Maria:
"prefer de ex sa nu particip la inmormantarea mamei mele(daca Domnul va randui sa mai fiu in viata atunci)si ma rog Domnului pt asta cu tot sufletul,n-as suporta,vreau sa mi-o aduc aminte nu intr-un sicriu.asta nu inseamna ca nu ma rog pt ea sau ca nu o iubesc nu mult ci f mult,fiecare are putinta lui,nu putem sa judecam dar pana la urma si sfaturile sunt de multe ori subiective."
Moartea nu vine de cele mai multe ori peste noapte ci in urma unei boli care dureaza macar cateva luni, timp in care trupul celui drag incepe sa se apropie practic de moarte. O vezi asta si o simti in fiecare zi in care stai alaturi de el, dupa cum spui si tu ,"atunci cand stai alaturi de persoana resp in tp vieti ,la necazuri ,in ispite…".
Inteleg ca daca iubesti pe cineva, ai fi alaturi de ea/el la spital, in timpul lunilor/saptamanilor in care se apropie incet de moarte. Sau ai considera ca preferi sa-ti amintesti de respectiva persoana asa cum arata inainte de a se imbolnavi? Adica mie imi pare ca m-a durut mai mult cand mama a inceput sa nu mai poata merge sau cand a avut anumite crize, decat atunci cand am vazut-o in sicriu. Practic atunci cand corpul ei a fost asezat in sicriu stiam ca sufletul ei nu mai locuia in el, nu mai imi raspundea, nu era mama. Pe cand in omul viu care se chinuia in fata mea o recunosteam pe mama si nu cred ca ar fi fost o reactie crestina din parea mea sa fug de acolo, sa ignor, pe motiv ca vreau sa imi amintesc de dansa cum era in tinerete, nu cum era bolnava.
E datoria oricarui crestin sa aiba grija de parintii sai (nu dau lectii, probabil ca daca eu as fi avut intr-adevar grija de parintii mei , nu ar fi murit mama asa de repede ci ar fi trait pana la adanci batraneti). Singura explicatie la cele ce ai scris e ca probabil nu te-ai gandit prea mult inainte de a scrie, altfel ti-ai fi dat seama ca e o foarte mare probabilitate ca cei dragi sa moara in spital sau acasa cand esti de fata si atunci cum poti sa eviti sa ii vezi morti(daca asta te sperie)? Ai putea sa refuzi sa le fii alaturi cand au atata nevoie de tine, inca vii fiind, pe motiv ca nu vrei sa ii vezi murind?
De asemeni, scris este:"Ingroapa-l pe cel mort". Nu inteleg cum poti sa spui ca nu vrei sa fii de fata la inmormantarea mamei tale, ipotetic vorbind (sa ii dea Domnul sa traiasca sanatoasa si senina pana la 100 de ani). Cine crezi ca e dator sa ii inmormanteze pe parintii altora? Sunt de acord ca nu e ceva placut, dar tocmai pentru ca nu e ceva placut, vrei sa lasi lucrul acesta, ca o buna crestina, pe umerii altora? Crezi ca placut le-a fost mamelor noastre sa aiba grija de noi cand eram dependente de dansele pentru toate necesitatile? Daca am face numai ce e placut, ma intreb unde am ajunge.
Sfanta Maria, femeile mironosite, Maria Magdalena, Sfantul Apostol Ioan nu s-au gandit ca vor sa isi aminteasca de Isus doar cum era cand intra in Ierusalim aclamat de multime, ci au stat in fata Crucii, alaturi de el pana in ultima clipa. Dupa moarte, I-au luat Sfantul Trup si L-au ingrijit dupa cuviinta. Si femeilor mironosite si Mariei Magdalena li s-a dat mare rasplata pentru curajul si dragostea lor, ele au fost primele care sa afle vestea cea buna. Sfantul Apostol Ioan a primit dar sa scrie evanghelia cea mai frumoasa din toate.
Da-ne Doamne si noua curaj si dragoste, ca sa facem tot ce trebuie sa facem si sa nu ne gasim scuze sa ne eschivam de la nimic.
maria
februarie 24, 2011 @ 7:55 am
@cristina
dap..as putea sa -ti dau zeci de argumente care ar contrazice ceea ce spune fratia ta,dar pana la urma repet fiecare percepe viata cum stie ,cum poate…viata este f complexa…diferita.trairile sunt total diferite…tu ai vb de un scenariu asa ca un cliseu..se imbolnaveste si moare…la mine in familie sit a fost alta….si cand am scris m-am gandit nu bine ci f bine la ceea ce am scris.una este sa ingrijesti pe altii alta este sa participi fizic,una este sa te ocupi de tot ce este necesar la o inmormantare alta este sa te duci ca bolovanul acolo cu mainile in san si sa plangi pana cazi pe jos ,unii pun vad ca mare pret pe actul de prezenta la inmormantare.eu n-as da nici doi banii pe actul de prezenta al unor pers care in tp vietii n-au fost langa mine (nu neaparat fizic)cand am fost in mocirla ceea m-ai mare…
e bine cateodata sa iesim din zona noastra si sa vb cu intelepciune,altceva e imp in viata,cand esti aproape de moarte toate prostiile astea dispar,crede-ma pe cuvant…poate ca ar fi bine sa traim cum ne spune inima dupa rugaciune si nu cum ne spune lumea ca e bine sau nu…
iertare!
Cristian
februarie 24, 2011 @ 8:33 am
Dumnica aceasta ma voi intoarce inapoi la scoala militara…am avut vacanta o saptamana de vacanta intersemestriala……nici nu vreau sa ma gandesc cum o sa fie,oricum ca si toate persoanele de acolo ,colegii lui din pluton sigur vor fi afectati,probabil si marcati de acest eveniment tragic ,mai ales ca era si singur la parinti,Dumnezeu sa il ierte,primise cadou de ziua lui o masina ,avea doar 20 de ani.am citit pe net ca din neatentie a iesit de pe partea carosabila si a intrat intr-un copac…Va spun sincer ,imi pare rau ca nu am fost la inmormantarea lui chiar daca nu eram foarte foarte apropiati,mai schimbam vorbe cu el.chiar vreau sa mi-l aduc aminte asa cum era el.sunt constient de faptul ca noi,oamenii pe acest pamant ar trebui sa ne ingrijim de suflet ca si cum am muri maine,pt ca viata e scurta pe aceasta pamant ,iar eu nu prefer o viata plina de placeri sau desfranari sau mai stiu eu ce care mai e si scurta ,ci una vesnica plina de bucurii unde nu exista suferinta.Cristina in ceea ce ai scris probabil are dreptate,poate cu totii avem dreptate intr-un fel.Doamne ajuta!
Ana
februarie 24, 2011 @ 3:43 pm
Cristina
Ai scris foarte frumos. Ma bucur ca desi mama ta a plecat la Domnul si ai trait suferinta pierderii ei, tu totusi ne poti marturisi sincer si din durerea care a nascut egoism. Nu stiu cati dintre noi am avea curajul sa ne recunoastem egoismul pe care-l avem cand pierdem pe cineva? Majoritatea oamenilor de la o inmormantare isi plang durerile lor, nicidecum pe cel plecat sau sufletul lor.
O inteleg si pe Maria care spune ca nu ar merge la inmormantarea mamei ei. De pe la 14 ani am inceput sa stau cu frica ca-mi pierd mama si am trait cu frica asta ani de zile, pana ce am ascultat o predica a unui parinte care spunea ceva asemanator cu ce ai spus tu mai sus (si bine ai spus, multumesc):
[i]te plangi ca ti-a murit parintele? A fost al tau? Iti apartinea? [u]Dar cand era in viata, ce-ai facut pentru el?[/u] [/i]
M-au fript cuvintele parintelui si de atunci am incercat sa inteleg ce este moartea si de ce avem aceasta frica de moartea cuiva drag.
Doamne ajuta