Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie

 

Tu de ce crezi in Dumnezeu

 

     

  Euharistia continua

 

   

Nimic nu e întâmplător, totul este bine stabilit şi având un scop precis. Închinându-ne unui Dumnezeu al rânduielii, al ordinii, aşa cum îl numesc Sfinţii Părinţi, e firesc ca Biserica să moştenească acelaşi spirit şi să impună aceeaşi conduită. Arhitectura bisericii, pictura, catapeteasma, stranele, altarul, veşmintele liturgice, obiectele bisericeşti şi slujbele, toate au o rânduială foarte clară în care sunt aşezate şi folosite. Nimic nu este întâmplător. Dacă v-ar explica cineva cât de precisă este aşezarea evenimentelor istoriei bisericeşti şi a sfinţilor în pictura bisericii, aţi percepe în mod simţit adâncimea teologiei şi frumuseţea Ortodoxiei.

Duminicile din calendar care au întotdeauna un nume (ex: Duminica X-a după Rusalii; Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci, Duminica după Naşterea Domnului: etc.) şi expun un eveniment din Evanghelie care este foarte important pentru credinţa noastră, nu sunt ordonate după cum ne-am aştepta noi, ba dimpotrivă. De multe ori începi să ţii numărul duminicilor după Rusalii şi observi ca anumite numere se sar, sau uneori calendarul te-ntoarce la un număr sărit cum mult timp în urmă. La fel, dacă încercăm să urmărim duminicile după evenimente, o să ne fie la fel de greu să observăm un algoritm, sau o logică a înşiruirii lor. Totuşi fiecare duminică şi săbătoare nu apare întâmplător într-o anumită perioadă a anului bisericesc. Şi ca să observaţi asta o să intrăm puţin în atmosfera teologică a Naşterii Domnului.

Aşa cum frumos ne sfătuieşte Hristos Domnul şi întreaga Biserică, omul este chemat să fie Dumnezeu dupa har, să scape de toată materialitatea care-l ţine dependent şi legat, şi nu-l lasă să înţeleagă aşa cum trebuie lumea în care trăieşte. Omul este liber doar când e unit cu Dumnezeu, dar la această unire  se poate ajunge doar prin iubire şi despătimire (alungarea păcatelor din suflet).

Dacă Postul Paştelui e un post în care omul este chemat să lupte în primul rând cu patimile subtile ale sufletului printr-o nevoinţă aspră, Postul Crăciunului este o perioadă în care omul este chemat să înveţe a iubi, dăruind şi renunţând la ale sale pentru cei sărăci. Acest post este mai blând, uşor de ţinut, şi pune mai mult accentul pe milostenie decât pe asceză. Fiind mai accesibil, arată defapt că e uşor a iubi, că e la îndemâna tuturor să facă daruri materiale si duhovnicesti. Sărbătorile şi duminicile dinaintea Naşterii Domnului transmit acest mesaj, al milei şi iubirii faţă de aproapele, avându-şi izvorul în iubirea cu care Dumnezeu S-a făcut om, venind să ne mântuiască.

1. Prima sărbătoare a postului Crăciunului este Intrarea Maicii Domnului în Biserică, o zi în care sfintii Ioachim şi Ana îşi aduc fetiţa de numai 3 ani la templu. Aceşti oameni au puterea să-şi dăruiască unica lor fiica lui Dumnezeu, gest care se va dovedi a fi unul din cele mai frumoase daruri pe care le-a primit omenirea. Maica Domnului sta la templu pâna 15 ani, în Sfânta Sfintelor, până când îl va primi pe Hristos în pântecele ei, din care moment devine mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii”. După Hristos, nu a fost om care să se ridice la sfinţenia, curăţia şi iubirea la care a ajuns Fecioara Maria, cea care astăzi stă în sânul Sfintei Treimi, ca mamă a Fiului cel Unul născut din Tatăl. Din această zi în Biserici încep să fie cântate catavasiile Crăciunului: Hristos Se naşte slăviţi-L!”.

Gestul Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana de a o duce pe Maria la templu pentru o viaţă sfântă este un exemplu acum, când lumea se gândeşte ce cadouri să mai cumpere copiiilor. Ei amintesc ca şi Sfântul Ioan Gură de Aur, că cel mai mare dar pe care poţi să-l oferi copilului tău este să i-L dai pe Dumnezeu. Cea mai mare avere sau zestre pe care poţi să i-o laşi este să-l poarte pe Hristos în inimă şi în minte mereu.

2. Prima duminică a acestui post, este a 26-a după Rusalii, în care se vorbeşte despre bogatul care a avut recolte bogate într-un an, şi stricându-şi hambarele vechi, a făcut altele mai mari, ca să poată depozita totul cât mai bine. Averile adunate îi asigurau confortul material şi psihologic pentru o perioadă lungă de timp, ba avea şi mai mult decât îi era nevoie. Vestea că la noapte i se va lua sufletul şi va trece la judecata Domnului l-a luat pe nepregătite, fiind mustrat pentru tot cee a ce a strâns în zadar, nedreptăţindu-i pe săracii care mureau de foame în jurul lui, şi lăcomindu-se de a ţine totul numai pentru el. Morala e simplă: nu vă faceţi comori pe pământ unde hoţii le fură iar rugina şi molia le mănâncă, ci faceţi milostenii ! daţi săracilor ! şi aşa veţi avea comoară în ceruri.

3. A doua duminică din post, este a 30-a după Rusalii, în care un tânăr bogat care a păzit toate poruncile lui Dumnezeu se întristează când Hristos îi sugerează să-şi vândă averile şi să le dea săracilor ca să ajungă la desăvârșire. Oricât de multe daruri am face, oricât de milostivi am fi, dacă baza confortului sentimental al vieţii noastre sunt banii, atunci încă n-am făcut nimic. A dărui e un gest de iubire, dar e şi un mod de a învăţa să te dezlipeşte de cele materiale, apropiindu-te în acest fel uşor... uşor, de Dumnezeu.

4. După această duminică urmează sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, primul apostol a lui Hristos, cel dintâi care a dat curs chemării lui Dumnezeu de fi pescari de oamenii. Noi creştinii suntem lumina lumii, cei care arătăm prin fapte că Dumnezeu există, ne ajută, şi guvernează lumea permanent. Noi cei care postim, dăruim, ne rugăm, iertăm şi iubim, suntem o carte în care aproapele nostru poate citi iubirea lui Dumnezeu faţă de fiecare persoană în parte.

5. Urmează duminica a 27-a după Rusalii în care Hristos Domnul o tămăduieşte pe femeia gârbovă de 18 ani. Din acest moment, trecând de 1 decembrie, ne apropiem cu paşi repezi de marea sărbătoare, şi Biserica începe să ne tâlcuiască taina întrupării lui Dumnezeu. Femeia gârbovă de atâta vreme este firea umană căzută în păcat şi neputincioasă iar vindecarea ei este mântuirea adusă în lume de Fiul lui Dumnezeu prin întruparea, viaţa, minunile, propovăduire, jertfa şi Învierea Sa.

6. Ajungem pe 6 decembrie de ziua Sfântului Nicolae, unul dintre cei mai mari sfinţi şi ierarhi, stâlp al Bisericii lui Hristos. Viaţa lui "Moș" Nicolae poate fi definită foarte uşor prin câteva cuvinte: milostenie, mărturisirea credinţei şi slujirea la altar. O viaţă care arată că Naşterea Domnului pe care o sărbătorim în curând n-a fost în zadar, ci a lăsat urme adânci în istoria omenirii, a schimbat lumea, a răsturnat scara valorilor. Astfel de oameni, precum Sfântul Nicolae, au avut curajul să spună adevărul despre lume, să pună degetul pe rană. Sfinţii arată prin viaţa lor că lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu pentru fiecare om în parte, nu este un ideal, ci o realitate continuă și neîntreruptă până la sfârșitul lumii.

7. Urmează Sfântul Spiridon, sărbătorit pe 12 decembrie, a cărui virtute definitorie este smerenia. Sfântul Spiridon este pictat în icoană având un fes pe cap, semn al smereniei, în locul mitrei pe care o poartă ierarhii, semn al autorităţii şi puterii lui Hristos în Biserică. Această sărbătoare e o aducere aminte că oricâte virtuţi ar avea omul, fără smerenie totul e în zadar.

Ultimile două duminici din Postul Crăciunului ne introduc în atmosfera biblică a Naşterii Mântuitorului Hristos:

8. Duminca a 28-a după Rusalii este numită şi a Sfinţilor Strămoşi după trup ai Domnului în care se aduce aminte despre Avraam, Isaac, Iacob, Moise, David, Solomon şi toţi cei care au contribuit în mod semnificativ la lucrarea de mântuire a lumii.

9. Duminica dinaintea Naşterii Domnului prezintă genealogia după trup a lui Iisus Hristos şi tainele ascunse ale acestui neam, nu întodeauna sfânt, ci de multe ori plin de păcate. Mântuitorul nu se supără să-şi asume moştenirea unei familii, a cărei faimă nu a fost întodeauna aşa bună. Genealogia prezentată de Evanghelistul Matei este un izvor extraordinar de analize istorice şi duhonviceşti, unele mai de necrezut decât celelalte.

Aşa cum vedeţi, tot parcursul acestui post este un drum pe care învăţăm să dăruim, să ne smerim şi să renunţăm la judecăţile noastre, şi treptat să intrăm în atmosfera Crăciunului şi să înţelegem tainele acestei mari sărbători.

Dacă la această perioadă adăugăm colindele, frumuseţea slujbelor bisericeşti  şi obiceiurile noastre, atunci putem să ne formăm o imagine mai clară despre atmosfera frumoasă şi dragă a Naşterii Domnului.

(Claudiu)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

 

 

Ediția a 3-a a cărții