Ce ne oferă religia în mod concret
Religia este necesară omului nu numai din punct de vedere metafizic, istoric şi psihologic, ci şi din punct de vedere moral. Faţă de Dumnezeu, ca şi faţă de părinţi, noi oamenii ne aflăm în situaţia de creaturi şi creaturile sunt dependente de Creator. Cui îţi face un bine, îi mulţumeşti, îi scrii, îi faci complimente, îi arăţi un adevărat „cult civil”. Părinţilor de asemenea le arătăm toată cinstirea şi mulţumirea noastră. Pentru bunurile de trebuinţă îi rugăm, pentru cele date le mulţumim, pentru greşelile făcute le cerem iertare. Aşa şi neasemănat mai mult decât atât, suntem faţă de Dumnezeu, pe care îl adorăm, îl rugăm, îi mulţumim, îi cerem de toate şi-L proslăvim pentru toate, – şi-I aducem astfel „cult religios”. Omul nerecunoscător este un monstru şi în faţa oamenilor şi în faţa lui Dumnezeu.
În rândul al doilea, religia este necesară familiei, nu numai individului, pentru că nu numai omul, ci şi familia este creaţia lui Dumnezeu. Şi după cum omul e dator să-şi cunoască şi să-şi adore Creatorul, tot aşa şi familia.
De când există istorie şi preistorie, tot ce a fost mai sfânt, mai serios în familie, începând cu căsătoria, a avut caracter religios – şi la păgâni, nu numai la creştini. Cel dintâi altar a fost căminul familiar şi numai atâta timp familia e celula societăţii sănătoase, cât arde pe vatra ei focul sacru al credinţei în Dumnezeu, al dragostei religioase, al tradiţiilor şi al speranţelor sfinte.
Când focul sfânt al religiei se stinge pe vatra familiei, este un semn care prevesteşte nenorociri mari, dezastre inevitabile; atunci miroase a putregai şi a moarte. Familia fără religie este familia amorului liber, e familia divorţurilor şi avorturilor, cuibul viciilor şi al blestemelor.
Religia este o datorie şi o trebuinţă pentru soţ, soţie şi pentru copii.
Soţului, pentru a-şi îndeplini cu vrednicie rolul de bărbat luptător pentru bunăstarea şi fericirea casei; soţiei, pentru a-şi îndeplini cu cinste rolul de regină a căminului, de soţie credincioasă şi mamă bună; iar copiilor, pentru a învăţa să deosebească lumina de întuneric, să crească în virtute şi să osândească viciul, să facă binele şi să se ferească de rău.
„Toată educaţia bine făcută se reazemă pe religie” (Diderot). E prea bine ştiut că reforma unui învăţământ nu se poate rezolva norocos, fără concursul religiei. Religia este o forţă, atât în educaţie cât şi în instrucţie.
Timpurile de criză ale învăţământului sunt timpuri de criză religioasă şi morală. Eliminarea religiei din şcoală are rezultate dezastruoase.
Cine n-are religie, n-are nici familie şi cine n-are familie, n-are nici patrie.
Religia e oxigenul familiei. Fără religie, familia tânjeşte şi moare.
În rândul al treilea, religia este necesară societăţii. Nu există societăţi organizate fără religie. Dacă totuşi ele exista, apoi sunt corupte, sunt putrede şi dispar. Societatea religioasă este o societate pacificată, o societate serioasă, o societate morală, o societate care înfloreşte şi progresează în toate privinţele. Religia dă societăţii forţă prin oamenii de caracter pe care îi formează şcoala ei altruistă, coeziune prin cultul comun care nivelează şi solidarizează pe top membrii ei mari şi mici, bogaţi şi săraci, învăţaţi şi neştiutori, bărbaţi, femei şi copii.
Nicăieri nu dispar şi nici nu pot dispărea inegalităţile sociale – care sunt inegalităţi naturale – cum dispar în religie şi nicăieri nu se simt oamenii mai împăcaţi şi înfrăţiţi unii cu alţii ca în fata altarului comun şi a lui Dumnezeu, care-i Tatăl tuturor.
Religia este necesară Statului. Este imperios necesar ca toate aşezămintele lui să fie puse sub ocrotirea şi cârmuirea lui Dumnezeu, deoarece toate sunt organizate pe temeiul principiului autorităţii şi principiul autorităţii se întemeiază pe religie. Nu este stăpânire decât de la Dumnezeu şi stăpânirile care sunt, de la Dumnezeu sunt rânduite (Romani 13,1). Principiul autorităţii nu are sprijin mai puternic decât în religie, nici drept în afară de religie, deoarece nici un om nu are drept asupra altui om. Dacă totuşi are, acest drept nu-l are de la sine, ci de la Dumnezeu, în vederea binelui comun. Fără respectul autorităţii, supuşii cad în anarhie; fără respectul supuşilor, autoritatea e abuzivă; fără respectul religios şi moral al legilor, statul se descompune. Fără religie statul este un monstru, un despot, un Leviathan. Un stat fără religie este o statuie nebună care-şi aruncă singură piedestalul (Bougaud).
Religia asigura propăşirea popoarelor şi consacră dreptul proprietăţii, siguranţa vieţii, respectul legilor şi al jurămintelor. A existat un singur stat-oraş ateu, Liberia, în America, întemeiat de Robert Oven (1858), dar a dispărut curând, cetăţenii lui neputându-se înţelege unii cu alţii. Starul bolşevic este ultima dovadă care îndreptăţeşte constatarea că stat prosper din punct de vedere moral, material şi spiritual, fără concursul religiei, n-a existat, nu există şi nici nu va exista. Dacă un stat oarecare s-a smintit de a prigonit religia, ea nu a pierit, ci s-a ascuns în conştiinţa oamenilor, cum dispar unele râuri prin munţii calcaroşi, ca să reapară nici nu ştii când şi unde. Stat tiran există fără religie, stat cinstit nu.
Toţi marii legislatori ai lumii: Hamurabi, Manu, Minos, Solon, Licurg, Zoroastru, Confucius, Numa Pompiliu, Moise, Mahomed, Justinian şi alţii, au considerat şi recunoscut statul întemeiat pe religie şi autoritatea emanată de la Dumnezeu. De la Xenofon şi Platon până la guvernanţii de astăzi, putem aduce, în acest scop, nenumărate mărturii celebre. Plutarch zice: „E mai uşor a zidi un oraş în aer, decât a constitui un stat fără credinţă şi fără religie”. Machiavelli scrie: „Ataşamentul la religie este chezăşia cea mai sigură a măririi unui stat. Cei ce încearcă să distrugă religia într-un popor, sunt cei mai răi duşmani ai societăţii, al cărei fundament îl sapă”. Montesquieu spune: „Prinţul care n-are religie este un animal îngrozitor, care nu se simte liber decât atunci când sfâşie şi devorează”. Rousseau constată că: „Niciodată nu a fost fondat un stat căruia religia să nu-i fi servit ca bază”.
Religia e necesară justiţiei. Întreaga justiţie se întemeiază pe principiul responsabilităţii morale, care-i un principiu religios. Dreptatea vine din adâncul conştiinţei religios-morale. Dreptatea care se face numai din litera legii adeseori este o nedreptate strigătoare la cer. Cu litera legii au fost ucişi toţi profeţii lumii, în frunte cu Mântuitorul. Dreptatea nu se poate nici identifica, nici legaliza, nici distribui fără religie. Ce dificultăţi întâmpină justiţia fără religie, ne putem da seama când se prezintă în faţa magistraţilor inculpaţi, martori şi apărători fără conştiinţă religioasă. Câte jurăminte false şi erori judiciare nu se întâmplă când numele lui Dumnezeu se ia în deşert şi când dreptatea se distribuie după alte criterii decât cele religioase, care sunt sfinte şi veşnice…
Religia e necesară moralei. O morală adevărată îşi scoate puterile din principiile religiei. Religia este izvorul şi rădăcina moralei, morala e fructul religiei. Cum sunt principiile religioase, aşa sunt şi normele conduitei morale. O religie cu cât e mai înaltă, cu atât inspiră o morală mai înaltă. Creştinismul are o morală neîntrecută şi desăvârşită tocmai pentru că se întemeiază pe religia revelată de Mântuitorul, pe religia perfecţiunii. Când religia încetează să mai inspire şi să influenţeze morala, e semn rău, e semn de decadenţă. Morala liberă sau morala laică, etica filosofică, are tocmai acest defect fundamental: independenţa faţă de religie. De aceea ea nici nu există decât ca elaborare mintală, ca lucrare raţională, ca produs de bibliotecă, fără putere de dinamizare şi trăire.
Religia este necesară artelor. Toate artele s-au născut din religie, sunt fiicele religiei şi numai atâta timp sunt creatoare şi binefăcătoare, cât ţin legătura corală cu religia. Cele mai mari capodopere literare, picturale, sculpturale şi arhitectonice ale omenirii sunt religioase. Să scoatem partea religioasă din inspiraţiile artistice şi vom vedea cât de sărac este spiritul creator al omului. Religia inspiră artele şi le fereşte de superficialitate şi artificialitate, de decadenţă şi pornografii, dându-le în toată vremea de meditat ideile şi problemele cele mai adânci, cele mai grave, cele mai serioase, cele mai binefăcătoare şi salvatoare.
Religia este necesară filozofiei. Cineva a spus, pe bună dreptate, că „religia îi ajută omului să înţeleagă universul. Filozofului îi ajută să-l înţeleagă pe om” (Aegerter). Fără luminile religiei, filozofia este lipsită de unitate şi scop, este turnul Babilonului.
Religia este necesară ştiinţei, îndeosebi aplicaţiilor ei. Ştiinţa fără religie este Sodoma şi Gomora, transformă omenirea în iad. În loc să aducă prin invenţiile ei un spor de putere, de bine şi de fericire, nimiceşte toată truda omului, toată cultura şi civilizaţia veacurilor. Se pare că nimeni n-a avut intuiţia binefacerilor, dar şi a primejdiilor ştiinţei, ca celebrul Nobel, când deodată cu invenţia dinamitei a stabilit binefăcătorul său premiu pentru pace. A prevăzut ca nimeni altul la ce turnări dezastruoase poate să ducă ştiinţa fără conştiinţă, ştiinţa fără religie.
Religia, în genere, e necesară culturii. Prin cultură înţelegem îmbunătăţire, dezvoltarea şi desăvârşirea însuşirilor bune. Ea începe din şi prin religie. Toate popoarele care au lăsat urme în istorie, şi-au început cultura prin religie şi cele mai celebre din creaţiile lor culturale au caracter religios, ceea ce înseamnă că religia totdeauna a fost ferment creator şi susţinător de cultură. Susţinând mereu năzuinţa spre mai bine şi nemulţumirea faţă de viaţa prezentă, biciuind mereu moravurile rele şi stimulând virtuţile, religia – direct şi indirect – este cea mai puternică forţă de creare, inspirare şi propagare a culturii. Nu este lipsit de semnificaţie faptul că diferitele culturi ale popoarelor antice au apărut şi dispărut deodată cu religia din care s-au născut.
Iată atâtea glasuri care strigă da!… atâtea aşezăminte care reclamă şi atâtea motive care justifică necesitatea religiei. Toate arată cu temeiuri neclintite că religia este necesară în veacul veacului şi că omul are în chip firesc datoria şi trebuinţa de a trăi o viaţă severă şi serioasă, o viaţă de comuniune cu Dumnezeu prin iubire şi adorare sfântă, o viaţă religioasă.
Religia a creat sfinţenia familiei; fără religie, familia se destramă.
Religia a creat autoritatea statului; fără religie, statul devine abuziv, tiran, Leviathan.
Religia a creat artele; fără religie, artele, ştiinţele, filozofiile etc. pot deveni mijloace de descompunere morală şi decadenţă generală.
Religia a creat cultura; fără religie, cultura devine o floare pe care toată lumea o calcă în picioare.
Cine neagă necesitatea religiei, neagă şi omul, şi familia, şi societatea şi statul, şi justiţia, şi morala, şi arta, şi filozofia, şi ştiinţa, şi cultura omenirii, neagă desfiinţează toate forţele şi aşezămintele de veacuri ale omenirii şi în locul lor aşează haosul.
Dar s-au făcut şi obiecţii împotriva necesităţii religiei. Sunt necredincioşi, certaţi cu morala, oameni cu gândirea pervertită şi cu sentimente stăpânite de otrava urii, care invocă fel şi fel de pretenţii şi prejudecăţi cu ajutorul cărora combat, cu o perseverare diabolică, necesitatea religiei. Vom prezenta pe rând cele mai populare dintre aceste obiecţii.
1. Se spune şi se susţine că Dumnezeu nu are lipsă de iubirea şi adorarea noastră. Aşa e. Nu Dumnezeu are trebuinţă de religie, ci noi oamenii, pentru că noi umblăm prin întuneric şi avem lipsă de lumină, noi suntem făpturi şi avem lipsă de binecuvântarea Creatorului, noi suntem cei mici şi slabi şi goi şi greşiţi, noi avem lipsă de harul Domnului, aşa după cum datornicii au obligaţii faţă de creditori şi copiii faţă de părinţi, nu invers. Nici tata nu are trebuinţă de respectul şi iubirea copiilor şi totuşi, copiii, în interesul creşterii şi fericirii lor, sunt datori să-şi cinstească şi să-şi asculte părinţii. În aceeaşi situaţie se află şi omul faţă de Dumnezeu: în situaţia de făptură datoare să-L iubească şi să-L adore pe Dumnezeu, creatorul şi binefăcătorul său.
2. Cei răi o duc pe pământ ca şi cei buni şi de multe ori virtutea e răsplătită cu nefericirea şi viciul cu fericirea. Prin urmare religia nu e necesară, pentru că nu asigură o cumpănă dreaptă între faptă şi răsplată. Obiecţia aceasta e veche, populară şi, să recunoaştem, ispititoare. Totuşi nu este întemeiată, întâi, pentru că răsplătirea virtuţii cu suferinţa nu e regulă şi de multe ori viciul e pedepsit şi pe pământ.
Al doilea, pentru că religia nu asigură oamenilor răsplata dreaptă şi fericirea veşnică pe pământ. Noi pe pământ trăim un timp de probă, sub regimul pregătirii şi al libertăţii. În rândul al treilea, pentru că nimic nu ne asigură cu mai multă siguranţă şi cu mai mult optimism decât religia că triumful final va fi al binelui, nu al răului. În rândul al patrulea, pentru că răul şi nedreptatea nu vin de la Dumnezeu, ci de la oamenii răi, de la spiritele rele. În rândul al cincilea, suferinţa drepţilor e semnul dăruirii, al supremei iubiri, aşa după cum au fost jertfele tuturor martirilor şi mai presus de toţi a Mântuitorului.
3. Sunt oameni pe care nu-i preocupă originea, conduita şi destinul lor. Da, există indiferenţii sau nepăsătorii, dar aceştia sunt excepţii, oameni de cele mai multe ori fără căpătâi, netrebnici pe care nu te poţi răzima la nimic, stâlpii cafenelelor, fără simţ de răspundere, putregaiul societăţii. Aceştia nu vor fi niciodată stâlpi de biserică.
4. Sunt oameni cinstiţi şi fără religie şi oameni religioşi dar păcătoşi. Sunt, dar nu aceasta e regula generală. Oamenii cinstiţi şi fără religie sunt excepţional de puţini şi câţi există sunt expresia mediului religios în care trăiesc; ei simt influenţa mediului şi puterea conştiinţei şi a legilor morale şi civile sub imperiul cărora trăiesc. Iar în privinţa oamenilor religioşi şi păcătoşi, trebuie să însemnăm în primul rând că perfecţiunea nu ne este dată nici unuia pe pământ şi în rândul al doilea, oricine ar fi religioşii, în generalitatea cazurilor, sunt superiori şi numeric şi calitativ celor fără de religie. „Sfinţii laici” sunt disparenţi faţă de „sfinţii religioşi”. Să cercetăm tribunalele, temniţele, azilurile, spitalele cu toţi clienţii lor şi vom constata că nu practicile religioase i-au adus aici şi nu principiile morale şi religioase sunt acelea care îi aruncă în braţele disperării şi ale nefericirii, ci tocmai lipsa lor.
5. Religia e adversara bucuriei. Şi obiecţia aceasta e mincinoasă. Nu este bucurie mai curată şi mai sfântă decât bucuria religioasă, decât bucuria împlinirii principiilor morale, „bucuria sfinţilor”. Religia este adversara bucuriilor egoiste, vinovate, a bucuriilor diabolice, a bucuriilor false, a bucuriilor trecătoare, şi în acelaşi timp e vestitoarea bucuriilor adevărate, neprihănite, altruiste, îngereşti şi eterne; a bucuriilor care nu aduc mustrarea conştiinţei şi nenorocirea familiilor şi a semenilor, ci a bucuriilor care aduc lauda conştiinţei şi fericirea şi a familiilor şi a semenilor.
6. Religia e bună pentru femei, zic unii bărbaţi; pentru copii, zic unii părinţi; pentru bătrâni, zic unii tineri; pentru bogaţi, zic unii săraci; pentru popor, zic unii nădrăgari orăşeni. Iarăşi judecăţi false, deoarece motivele care justifică necesitatea religiei pentru unele vârste sau categorii sociale sunt valabile pentru toate vârstele sau categoriile de oameni. După cum toţi oamenii caută adevărul, binele şi fericirea, toţi au trebuinţă de religie: copiii şi tinerii, pentru a-şi lumina drumul vieţii şi pentru a-şi lămuri noţiunile despre bine şi rău, virtute şi viciu, fericire şi suferinţă, viaţă şi moarte; bărbaţii şi femeile, pentru a-şi cunoaşte şi îndeplini în cinste şi curăţenie datoriile de soţi, poruncile şi legile sfinte care fac din căminul lor un colţ de rai; bătrânii, pentru a se pregăti pentru viaţa veşnică; săracii, pentru a se mângâia şi încuraja; bogaţii, pentru a se mustra şi îndrepta spre binefaceri; conducătorii şi slujbaşii, pentru a da exemple bune supuşilor şi pentru a-şi exprima conştiinţa răspunderilor; poporul, pentru a-şi înţelege datoriile religioase, morale, ostăşeşti şi cetăţeneşti. Toţi oamenii, la toate vârstele, au lipsă de religie pentru a-şi cunoaşte prin ea rostul vieţii şi voinţa lui Dumnezeu.
7. Religia este un opium pentru popor, o otravă prin care capitalismul burghez ameţeşte mulţimea, o beţie din care lumea trebuie să se trezească. Este una din cele mai infame acuze care s-au adus vreodată religiei, cu scopul de a o discredita, de a-i înlătura necesitatea; e teza criminală susţinută de socialismul ateu, care nu vede în religie decât o organizaţie egoistă ce se susţine prin superstiţii, falsuri şi minciuni convenţionale. Obiecţia aceasta e marfa cea mai murdară care s-a vândut pe pieţele lumii şi care este cu atât mai falsă cu cât religiei numai învinuirea de a fi în slujba capitalismului nu i se poate aduce când ea luptă din toate puterile împotriva minciunilor, abuzurilor şi bogăţiilor imorale. Opiul poporului este minciuna demagogiilor, nu harul religiei; opiul poporului e propaganda imorală ce se face împotriva religiei de către oameni iresponsabili, care n-au nici un Dumnezeu, nici patrie, nici familie, nici suflet; opiul poporului este minţirea neruşinată a poporului, pentru a-i răpi libertatea, proprietatea şi chiar sufletul dacă se poate. Iată otrava care ameţeşte, rătăceşte şi bolnăveşte minţile oamenilor slabi de înger, otrava grozav de primejdioasă, pe care religia nu va înceta niciodată s-o denunţe şi s-o osândească până la nimicire.
8. În fine, încă o obiecţie: „N-am vreme de religie”; „sunt foarte ocupat, n-am vreme să merg la biserică” – sunt cuvinte care cuprind cea mai obişnuită şi mai ieftină scuză de care se folosesc oamenii pentru nepăsarea lor religioasă.
Pentru a dezvălui şi minciuna acestei obiecţii, e bine să ne facem o mică socoteală. Într-un an sunt 8760 ore. Atâta timp are omul într-un an de la Dumnezeu. Nimeni nu are pretenţia să spună că vremea şi viaţa stau în puterea lui. E logic şi firesc, deci, să ne întrebăm: Din aceste 8760 ore, câte dăm noi, fiecare, lui Dumnezeu? Câte ore de acestea le petrecem la biserică şi la rugăciune? Din 8760 ore dăm noi lui Dumnezeu cel puţin 100, 50, sau barem 10?… iată cum se arată falsitatea oamenilor indiferenţi faţă de religie, faţă de biserică şi faţă de Dumnezeu. Primesc şi nu dau nimic; sau dacă dau, apoi dau nenumărate ore leneviei, plimbării, distracţiilor şi sunt grozav de zgârciţi când e vorba de religie.
Dar, după toate acestea, cel mai cinic dintre nepăsătorii faţă de religie poate să întrebe: „Ce-mi dă mie religia?…” Este o întrebare care se aude adeseori şi care nu trebuie lăsată fără de răspuns.
Religia, vorbim de religia noastră creştină, ne dă bunuri de care nu ne dăm seama îndeajuns, daruri de care nimeni nu ne mai dă.
Religia ne dă numele de creştin, cel mai cinstit nume ce-l poate purta un om.
Religia ne dă credinţa mântuitoare. Nu orice credinţă care poate să fie şi diabolică, ci credinţa sfântă, „încredinţarea despre cele nădăjduite şi dovedirea lucrurilor viitoare”, adică concepţia creştină despre Dumnezeu, despre lume, despre om, Biserică, mântuire, sfinţire şi viaţa veşnică.
Religia ne dă viaţa sfântă, prin harul sfintelor Taine, pe care nici o altă doctorie nu ne-o poate da.
Religia ne dă libertatea, adică independenţa faţă de rău.
Religia ne dă cultul morţilor, comuniunea sfinţilor, legătura viilor cu morţii, care numai prin religie se poate face.
Religia ne dă sărbătorile cu tot farmecul şi cu toate bucuriile lor sfinte.
Religia ne dă preotul, cel mai bun prieten în toate împrejurările vieţii, de la naştere până la moarte.
Religia ne dă Biblia, Sfânta Scriptură, Cartea vieţii şi a omenirii.
Religia ne dă Biserica, aşezământul mântuirii. Religia ne dă pacea cu Dumnezeu şi viaţa veşnică, tot bunuri şi haruri cereşti, pe care nimeni nu ni le poate da sau afla în afară de religie. Iată ce ne dă religia.
Din tot ce am spus până aici, necesitatea religiei este, credem, pentru toţi şi pentru totdeauna învederată. Concluzia practică ce se desprinde din expunerea făcută este dictonul: Ţine legea!… Ţine religia!… Este o singură lege: religia, legea dumnezeiască moştenită de la părinţi, testamentul strămoşilor. Ţine legea „fără pată şi fără vină” (I Timotei 6,14). Ţine legea tatălui tău şi nu uita învăţătura mamei tale, căci povaţa e sfeşnic şi legea lumină, iar sfatul şi învăţătura sunt calea vieţii (Proverbe 6,20-23).
Partea I a articolului o gasiti aici: Mai e nevoie de religie în mileniul III, în era tehnologiei?
Pr. Prof. Dr. Ilarion V. Felea: Necesitatea Religiei
Nicolae Coman
februarie 13, 2011 @ 6:10 pm
Ce ne oferă religia? NIMIC! Doar iluzia unei vieţi veşnice.
Cred că lumea era mult mai evoluată dacă nu se inventau religiile.
Nu ar mai fi fost războaie religioase, dispute între confesiuni, cruciade, Inchiziţia, discriminarea femeii, discriminarea rasială.
Religiile apar, dispar, locul lor este luat de altele. Animism, politeism, şamanism, monoteism. Se pare că în societatea modernă, religia trece printr-o perioadă de criză. Discursurile dogmatice, învechite, bazate pe citate din aşa-zişii întelepţi nu mai sunt adecvate prezentului.
Dacă în trecut, fanaticii religioşi izbuteau să contrazică teoria heliocentrică, pe aceea a Pământului rotund, acum îşi pun la bătaie arsenalul dogmatic spre a contrazice teoria evoluţionistă, care într-adevăr este o mare provocare pentru religie.
Din nefericire, stimaţi religioşi, muzeele şi institutele de biologie din întreaga lume abundă în exponate care susţin evoluţionismul. Ştiu că nu vreţi să le vedeţi sau să auziţi de ele, dar îmi cereţi să îl văd pe Dumnezeu peste tot, în natură, în casă, pe drum sau nu mai ştiu unde.
Religia a fost doar o frână în calea ştiinţei, aşa cum şi astăzi mulţi habotnici consideră televizorul, calclatorul telefonul nişte unelte ale diavolului.
Dan
februarie 13, 2011 @ 8:10 pm
Nicolae, sper ca subiectul Inchizitiei l-am lamurit.
Stii care este motivul pentru care au existat "războaie religioase, dispute între confesiuni, cruciade, Inchiziţia, discriminarea femeii, discriminarea rasială.":-?
Motivul e unul singur: pacatul nu religia care combate pacatul, caci religia este iubirea dintre Dumnezeu si om, si dintre om si om.
Iar pacatul asta are multe forme printre care ura, precum ura cu care scrii tu la adresa lui Dumnezeu, cel in care nu crezi…dar pe care il urasti.
Impotriva teoriei evolutiei ti-am spus ca se opun o pleiada de oameni de stiinta dar nu ai cum sa-i stii si nu ai cum sa le afli argumentele daca stai sa-ti incarci bateriile si cunostintele dogmatice doar pe blogurile de atei. Sau si acei oameni de stiinta sunt fanatici?
Te invit iarasi sa discutam decent pe unul din articolele care trateaza teoria evolutiei.
Iata o afirmatie tipic comunista: "Religia a fost doar o frână în calea ştiinţei, aşa cum şi astăzi mulţi habotnici consideră televizorul, calclatorul telefonul nişte unelte ale diavolului."
Habar ai mai Nicolae cati oameni de stiinta credinciosi si-au adus aportul la stiinta? De exemplu, habar ai de cel caruia ii porti numele?: Dr. Nicolae Paulescu?
Si noua ne place stiinta, dar nu ne-am facut un dumnezeu din ea precum ateii, caci stiinta este doar o unealta. Depinde cum o folosim. Nu a rezolvat si nu va rezolva niciodata stiinta ura dintre oameni, betia, curvia, crima, violul…etc. Niciodata!
Catalin
februarie 19, 2011 @ 7:25 am
Articolul de mai sus este un articol scris intr-un mod partinitor, mani***tor, iar autorul lui este o persoana slab pregatita intelectual.
Referitor la comentarii as avea de precizat urmatoarele:
1- Nu traim intr-o lume in care totul este ori alb, ori negru. Lumea in care traim este o lume complexa, oamenii sunt la fel. Exista numeroase cauze ce au determinat razboaiele religioase, disputele, cruciadele, Inchizitia, discriminarile. A spune ca exista un singur motiv este pur si simplu pueril si da dovada de o intelegere precara a lumii inconjuratoare. Problema cea mai importanta care i se reproseaza religiei este tocmai acest lucru: neintelegerea lumii inconjuratoare, care este dura, imprevizibila si indiferenta nevoilor noastre, si inchiderea mintii intr-un glob al fanteziei, un loc in care omul este personajul principal, o lume in care totul este controlat de un dumnezeu si in care binele si raul sunt rasplatite pe masura.
2- Pentru a te informa cat de cat asupra a ceea a insemnat religia recomand o lectura usoara a urmatorilor autori: Lucian Boia – Sfarsitul lumii, o istorie fara sfarsit, Bogdan Teodorescu – Cinci milenii de mani***re, Rene Remond – Religie si societate in Europa.
3- Legat de evolutie vreau sa precizez ca nu mai este o teorie, a devenit un fapt stiintific, la fel cum a devenit un fapt ca Pamantul este rotund si nu plat si ca se roteste in jurul Soarelui. A afirma contrariul inseamna a nega realitatea. Tocmai am vorbit despre asta: cine e interesat sa nege realitatea? Religia prin oamenii ei, credinciosii. La fel ca in vremurile in care se credea ca Pamantul e plat, si acum exista oameni de stiinta care sunt convinsi ca evolutia nu este adevarata si ca trebuie sa fi existat un creator. Dar nu au aceasta parere pentru ca au descoperit multe dovezi care sa le demonstreze acest lucru si sa-i faca sa ajunga la aceasta concluzie. Nu! Pasul lor a fost invers: Au plecat de la credinta ca exista un dumnezeu si apoi au incercat sa gaseasca goluri in teoria emisa de Darwin ca sa le umple cu asa-zise dovezi ale existentei divine. Acesta nu este un demers stiintific, acestia nu sunt oameni de stiinta, sunt mani***tori.
4- Stiinta prin numeroasele ei ramuri a rezolvat multe probleme ale omenirii. Traim mai mult si mai bine pentru ca avem medicina. Betia sau mai bine zis alcoolismul este o boala si poate fi tratata datorita medicinii. Curvia este o falsa problema. Daca ai fi inteles principiile evolutive ale omului, nu ai mai nega realitatea si ai incerca sa o controlezi. Crimele, spre deosebire de timpurile vechi au fost reduse. Chiar daca pare greu de crezut, habar n-ai ce nivel atingea in trecut. Acum exista o stiinta numita criminalistica, stiinta care ajuta la prinderea faptasului, acum exista un sistem de a rasplati binele si raul aici pe Pamant, nu in cer. Se numeste Justitie. Infractorul este pedepsit aici de instante competente si nu intr-o amagitoare existenta viitoare si de catre un presupus justitiar perfect.
Dan, sper ca aceste lucruri le-am lamurit si te sfatuiesc prieteneste sa iti aduci cunostiintele despre lumea in care traim la zi, pentru ca traiesti dupa niste conceptii invechite, care nu numai ca nu iti fac cinste, dar modul in care iti prezinti argumentele te face ridicol.
Ana
februarie 19, 2011 @ 9:57 am
Catalin
[i]"Lumea in care traim este o lume complexa, oamenii sunt la fel."[/i]
Dumnezeu ne-a creat pe fiecare unic. Suntem unici. Pe lumea asta nu exista doi ca tine si nici doua ca mine. Esti creat, esti unic! Nu putem decat sa ne minunam uitandu-ne la noi insine. Uite la mainile astea cu care tastam, ce minune sunt si cate minunatii putem sa facem cu ele.
Din nefericire nu incercam sa ne cunoastem, sa patrundem tainele ascunse in noi ci incercam sa le aflam din reviste, mass media etc, de parca altcineva ar putea sa ne cunoasca mai bine din exterior.
Stii ca o sotie spune ca ea il cunoaste pe sotul ei mai bine decat il cunoaste propria mama? Cu toate ca mama l-a crescut pe baiat zi de zi, a avut grija de el la boli, a stat la capataiul lui etc. Diferenta insa este ca sotia il cunoaste pe sot intr-o alta intimitate.
De ce crezi ca mass media incearca sa indeparteze tinerii de credinta in Hristos?
Dan
februarie 19, 2011 @ 10:44 am
Salut Catalin.
Am sa-m incep si eu pledoaria asa:
1. Ai inceput si ai terminat expunerea ta cu o eroare de logica numita ad hominem, sau atac la persoana, pentru ca defapt nu ai prezentat argumente impotriva a ceea ce a sustinut autorul despre religie, ci ai criticat autorul incercand astfel sa discreditezi argumentele prezentate. Cerceteaza eroarea de logica pe care ai comis-o: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ad_hominem ([url][/url])
Sa zicem ca este uman a gresi, asa ca trecem mai departe peste aceasta observatie.
2. Ai spus ca „Nu traim intr-o lume in care totul este ori alb, ori negru. Lumea in care traim este o lume complexa, oamenii sunt la fel.”…si da-mi voie sa fiu si eu de acord cu aceasta afirmatie. O sustin pana in acest punct.
3. Ai spus ca „A spune ca exista un singur motiv este pur si simplu pueril si da dovada de o intelegere precara a lumii inconjuratoare.” Da-mi voie sa detaliez faptul ca exista o sumedenie de motive pentru care au existat acele evenimente triste (razboaie, dispute, inchizitie) precum setea de putere, setea de bani, si ura fata de oameni. Dar, desi aceastea sunt mai multe motive, ele au aceeasi natura, deci se concretizeaza intr-un singur motiv: pacatul. Ca tu negi realitatea lui dureroasa, este altceva. Daca esti sincer cu tine ai sa recunosti ca o negi ca te simti cu musca pe caciula.
4. La capitolul recomandari, pentru a ne informa despre ceea ce inseamna religia in practica(iubirea de Dumnezeu si de oameni), dar pentru a ne informa si despre ceea ce inseamna ateismul in practica (ura de Dumnezeu si de oameni), da-mi voie sa-ti recomand cartea „Intoarcerea la Hristos” scrisa de mult-patimitorul Ioan Ianolide. Cartea o gasesti in format pdf pe Scribd sau in alte locatii, important este sa ai vointa si curajul de a descoperi adevarul in practica. Altfel ramanem doar la lucrurile teoretice care ne plac, indiferent daca ele contrazic realitatea sau nu.
5. Legat de teoria evolutiei, pentru ca aceasta teorie sa fie un fapt si nu o ipoteza, nu este destul sa declari ca „este un fapt” facand o analogie in mod eronat cu ceva testabil, deci facand alta eroare de logica:Falsa analogie ([url]http://ro.wikipedia.org/wiki/Falsa_analogie[/url]).
Pentru ca analogia ta sa functioneze, trebuie sa arati ca teoria evolutiei si pamantul sunt similare in natura lor si sa stabilesti o relatie comuna (cu cel putin o proprietate). Tu nu ai facut nici una nici alta.
Daca vrei sa arati ca teoria evolutiei este la fel de evidenta ca si rotunjimea pamantului trebuie sa aduci doua dovezi esentiale pentru aceasta:
a) sa aduci dovada faptica ca viata a aparut din non-viata in mod spontan si pur natural, si as sugera sa aduci aceasta dovada la articolul:
Si evolutionistii cred in minuni ([url]https://www.ortodoxiatinerilor.ro/credinta-si-stiinta/inceputul-universului-si-originea-vietii/17262-si-evolutionistii-cred-in-minuni.html[/url])
b) sa aduci dovada experimentala ca o specie se poate transforma in alta specie, si recomand sa aduci aceasta dovada la articolul (desigur daca exista dovada):
Mitul evolutiei speciilor ([url]https://www.ortodoxiatinerilor.ro/credinta-si-stiinta/creationism-si-evolutionism/17305-mitul-evolutiei-speciilor.html[/url])
Oricand putem experimenta ca pamantul este sferic si nu plat, dar astept sa vad „noua descoperire” ca se poate experimenta trecerea unei specii in alta specie.
6. Legat de premisele de la care au plecat oamenii de stiinta care au ajuns la concluzia ca Universul nu ar putea exista fara un Creator, te indemn sa verifici mai intai premisele de la care au plecat sustinatorii evolutionismului. Articolul ai sa-l gasesti aici: https://www.ortodoxiatinerilor.ro/credinta-si-stiinta/evolutionismul-ateist/15494-evolutia-in-sens-stiintific-este-fundamental-atee.html ([url][/url])
7. Ai spus ca „Stiinta prin numeroasele ei ramuri a rezolvat multe probleme ale omenirii.”
Tin sa spun ca nu sunt de acord cu aceasta afirmatie deoarece:
Stiinta in sine nu este nici rea sau buna, deci nu a rezolvat singura nimic, ci felul (scopul) in care omul se foloseste poate fi rau sau bun. Deci modul in care ne raportam la stiinta poate rezolva multe probleme ale omenirii.
a) Daca scopul urmarit este bun, atunci si stiinta este „buna”, si este cat se poate de evident faptul ca „traim mult mai bine pentru ca avem medicina.”
b) Daca scopul urmarit este rau, atunci si stiinta este „rea” si aici avem exemplele armelor chimice, biologice, tehnicile de avort, tehnicile stiintifice de tortura, etc.
8. Betia este o boala ca toate bolile sufletesti, si ea se trateaza la preot, in Biserica, la spovedanie, si ca faptul acesta este o certitudine, te rog sa vorbesti cu betivii care s-au lasat de betie. Deci medicina (cu tratamentele medicale) nu are niciun aport la vindecarea betiei, ci poate cel mult psihologia pentru ca aceasta dereglare a omului este de ordin psihologic/sufletesc…nu de ordin pur material.
9. Te rog sa afirmi ca „Curvia est o falsa problema”, atunci cand sotia ta te va insela cu altul, sau cand viitoarea ta fiica (posibil) se va prostitua, si multe alte cazuri.
Daca ai intelege ca omul are o natura aflata la hotarul dintre animal si divin (deci si din una si din alta), nu ai mai nega realitatea si ai incerca sa controlezi pornirile animalice de care aproape toti suferim la un moment dat. Ca ele se pot controla, avem exemplu calugarilor si a familiilor care traiesc in decenta si echilibru.
10. Crimele au fost reduse nu datorita medicinei, pentru ca medicina si orice alta ramura a stiintei nu ne pot spune niciodata daca x este moral sau nu, ci altele sunt criteriile de judecata pentru moralitate si punerea ei in practica.
Nu exista moralitate bazata pe stiinta.
Faptul ca exista criminalistica si faptul ca exista un sistem (justitia) care sa rasplateasca binele si raul (chiar daca nu in mod desavarsit), arata tocmai ca avem o justitie suprema pe care incercam sa o imitam, caci daca Universul acesta are legi (spre exemplu gravitatia), este de la sine inteles ca avem si un Legiutor al acestor legi.
Dar noua ne place sa ne amagim constiinta care ne spune ca este pacat sa desfranam, sa ne masturbam, sa injuram „popii” si nu numai. Si ca sa „driblam” constiinta declaram ca Dumnezeu nu exista. Ce usor se rezolva problema falimentului sufletesc.
Ana
februarie 19, 2011 @ 11:39 am
Dan
[i]da-mi voie sa-ti recomand cartea "Intoarcerea la Hristos" scrisa de mult-patimitorul Ioan Ianolide[/i]
O carte care nu trebui sa lipseasca din nici o biblioteca. [b]O carte de capatai a oricarui tanar serios care vrea sa cunoasca istoria adevarata a tarii lui.
[/b]
Ar trebui deschis un nou articol despre cartea asta.
Dan
februarie 19, 2011 @ 12:03 pm
Se va deschide Ana… Ai doar putintica rabdare 🙂
Ana
februarie 19, 2011 @ 12:26 pm
putintica rabdare, am:-)
Doamne ajuta
Catalin
februarie 19, 2011 @ 2:56 pm
1) Ceea ce faci tu acum este sa imi livrezi argumente stiintifice (pentru ca logica este o stiinta, dupa cum spunea celebrul filosof si logician britanic Bertrand Russell: “logica este tineretea matematicii, iar matematica varsta matura a logicii”). Logica, la fel ca si matematica, la fel ca toate stiintele opereaza cu anumite instrumente. Unul dintre ele este reducerea complexitatii. Problema cu reducerea complexitatii este ca nu toata lumea o poate face, mai ales daca nu esti echipat intelectual corespunzator. Eu exact asta am incercat sa explic. Daca nu ai inteles lucru asta, imi cer scuze, e vina mea, trebuia sa fiu mai explicit. Asta intentionez sa fac in continuare. Argumentul ad hominem pe care l-ai adus nu este folosit decat extrem de rar de cei ce studiaza logic. De ce? Pentru ca este un cutit cu 2 taisuri si nu sunt foarte multi aceia care pot face o diferenta clara intre a ataca argumentele cuiva si a ataca o persoana prin argumentele pe care le-a adus. Ceea ce ai facut tu la punctele 1-3 este ceea ce imi reclami mie, ai fost victima cutitului cu care m-ai atacat. Referindu-ma la cele exprimate de tine la punctul 1 sa zicem ca e uman a gresi, asa ca trecem mai departe peste aceasta observatie.
2)Iti multumesc ca imi sustii afirmatiile. Dar nu este nevoie. De ce? Pentru ca realitatea nu are nevoie de sustinatori, adevarul nu are nevoie de aparatori. De-a lungul istoriei cei care au negat realitatea nu au dus-o prea bine.
3)La punctul acesta te contrazici. Intai spui ca exista o sumedenie de motive iar apoi tragi concluzia ca se concretizeaza intr-un singur motiv. Lasand la o parte eroarea de logica din cele afirmate, vreau sa folosim o metoda cunoscuta pentru a continua rationamentul tau: sa presupunem prin absurd ca cel ce face afirmatia cunoaste suficient de multa istorie incat sa emita niste motive clare pentru evenimentele triste (razboaie, dispute, etc.) Motivele pe care le ia X in calcul pot fi diferite de motivele pe care le ia Y in considerare, unele se pot regasi la amandoi, altele sunt complet noi. Concluzia pe care o putem trage este ca sunt mai multe motive, ele fiind in functie de persoana care le determina. Avem de-a face cu un punct de vedere subiectiv (de exemplu un crestin-ortodox le poate concretiza intr-un singur motiv principal si anume: pacatul). Dar sa ne amintitm ce am presupus la inceput pentru a ajunge la acest stadiu. Am presupus prin absurd ca cel care face afirmatia cunoaste suficient de multa istorie incat sa emita niste motive clare pentru evenimentele triste (razboaie, dispute, etc.). Deci chiar si daca luam punctul de vedere al unui crestin-ortodox cu privire la acest subiect, in primul rand trebuie sa tii cont ca sunt si alti oameni, de confesiuni religioase diferite, care vor avea opinii diferite si in al doilea rand, trebuie sa fi mai umil in sensul ca nu te poti considera un istoric de exceptie.
4)Religia in practica inseamna iubirea de dumnezeu si de oameni?
Ateismul in practica inseamna ura de dumnezeu si de oameni?
Poti demonstra ceea ce sustii fara sa faci apel la wikipedia? Stii ce e wikipedia,nu? Din cate stiu eu, s-ar putea sa ma insel, wikipedia este un site sub conceptul de enciclopedie creat de oameni care nu au neaparat o pregatire in domeniul in care posteaza, fiind vorba de simpli voluntari cu mult timp liber (un profesionist nu are asa ceva) si cu resurse limitate tot la publicatii pe internet (profesionistul se numeste asa pentru ca studiaza un domeniu timp de cativa ani dupa carti, ajutat si evaluat de profesori, apoi practica ceea ce a studiat). Pe viitor daca mai vrei sa imi dai referinte, te rog sa imi dai din cultura ta generala, din cartile pe care le-ai citit si nu simple linkuri de internet. Multumesc.
5)Nu am declarat eu ca este un fapt evolutia. La concluzia asta au ajuns majoritatea oamenilor de stiinta. Ceea ce incerci sa faci invocand falsa analogie este o simpla diversiune. Problema e ca astfel de strategii, astfel de intrebuintari neinspirate ale logicii nu conving pe toata lumea.
a)Daca acum, in acest moment al istoriei, nu stim cum a aparut viata, dar cunoastem procedeul prin care a proliferat, asta nu inseamna ca exista dumnezeu, asta nu inseamna ca evolutia este falsa sau ca oamenii de stiinta ar apela la minuni. Este absolut ridicol, nu mai vorbim ca nu are nici o logica ceea ce insinuezi.
b)Dovada experimentala ca o specie se poate transforma in alta specie. Nimeni nu poate sa iti aduca o dovada experimentala, adica sa iti arate cum o specie se transforma in alta. De ce? Pentru ca astfel de procese dureaza mult mai mult timp decat viata unui om. De aici se vede ca n-ai nici un habar despre evolutionism, fapt pe care vrei sa-l contrazici, culmea… apeland la logica si la cunoasterea stiitifica a evolutionismului. Din nou, este ridicol. Imi este mie rusine pentru tine. Te rog mult de tot citeste despre evolutie, incearca sa vorbesti cu un profesor de biologie sa-ti explice, chiar daca ti se pare ca ai inteles-o, fa asta ca sa fi sigur. Si nu te duce la cineva care stii ca este de religia ta. Poftim… nu te duce nici la un ateu. Ceea ce incerc sa-ti spun este ca trebuie sa cauti pe cineva obiectiv, un profesionist, mai greu de gasit in Romania, dar te rog incearca.
Ceea ce astepti tu nu se poate intampla in decursul vietii tale, in schimb poti gasi probe indirecte care sa dovedeasca principiile evolutiei.
6) Evolutia nu este in sens stiintific fundamental atee. De ce? Pentru ca stim deja cum functioneaza logica religiilor. Cred ca ai auzit de Papa ca a recunoscut evolutia ca fapt. Asta a avut loc recent, pentru ca inainte o negau la fel cum fac crestin-ortodocsii. Dar pana si oamenii lor de stiinta nu au mai putut nega realitatea. Acelasi lucru se va intampla si cu celelalte religii, te rog numai sa ai rabdare.
7) Modul tau simplist de a vedea lumea in alb si negru nu este corespunzator realitatii. Daca scopul urmarit este bun, daca scopul urmarit este rau … nu poti gandi doar in termenii astia abstracti. Chimia, biologia, medicina nu au fost inventate avand ca scop armele chimice, biologice, tehnicile stiintifice de tortura, etc. Daca asta crezi, tin sa te anunt ca te afli intr-o grava eroare. Faptul ca aceste instrumente sunt folosite in scopuri nu tocmai bune pentru om, asta nu inseamna ca cei care si-au adus contributia la ele sunt niste oameni rai si nici ca stiintele respective sunt niste stiinte nefolositoare omului.
Avortul, la fel ca sexul, sunt niste notiuni mult prea intime ce tin de viata privata a fiecarui om asa ca nu esti tu, nu sunt nici eu in masura sa decid daca sunt lucruri rele sau bune.
8) Alcoolismul este o boala medicala si se trateaza apeland la ajutorul unor specialisti: de la medic pana la psiholog si consilieri. Nu vreau sa vorbesc cu betivii care s-au lasat de betie. Am alte lucruri mai bune de facut. In schimb pot citi studii ale oamenilor de stiinta cu privire la subiectul respectiv. Imi pot intreba cunoscutii: medici, psihologi,etc. si in felul asta ma pot informa corespunzator fara sa vorbesc cu fostii betivi.
„Deci medicina (cu tratamentele medicale) nu are niciun aport la vindecarea betiei”
De unde ai tras tu concluzia asta? Pe ce argumente stiintifice te bazezi?
9) Tu imi doresti sa ma insele sotia mea si ca fiica mea sa se prostitueze? Nu ti-e rusine sa-mi vorbesti asa?
10) Crimele au fost reduse cu ajutorul stiintei. Exista literatura de specialitate pe tema asta si numeroase studii facute de experti. Permite-mi sa am incredere in ei decat in parerea ta.
Exista moralitate bazata pe stiinta si ratiune. La fel, sunt multe carti pe care ai putea sa le citesti legate de acest subiect. Nu stiu de ce esti asa de convins ca ceea ce afirmi este adevarat? Pe ce te bazezi? Te rog da-mi argumente ce tin de lumea asta, de realitatea in care traim.
Catalin
februarie 19, 2011 @ 3:49 pm
Am doua fete si le iubesc foarte mult. Eu pot sa le arat modalitatea prin care pot lua decizii corecte. Ceea ce fac cu sfaturile mele e treaba lor, nu o sa le spun niciodata cum sa gandeasca.
Discutia noastra a luat sfarsit pentru ca din cuvintele tale imi dau seama ca esti o persoana de o moralitate indoielnica. Poti zice orice despre mine, nu ma supar, dar sa te iei de familia mea nu accept.
Nu ma astept sa postezi toate mesajele mele, oamenii credinciosi sunt recunoscuti pentru cenzura si suprimarea ideilor contrare credintei lor.
O zi buna!
Dan
februarie 19, 2011 @ 5:38 pm
Draga Catalin, desi pregatesc raspunsuri la argumentele inaintate de tine, ma voi grabi cu o lamurire, inainte de a pleca de la masa discutiei suparat fara motiv, si mai rau: cu nejustificata impresie ca oamenii credinciosi sunt recunoscuti pentru cenzura si suprimarea ideilor contrare credintei lor (care defapt sunt unul si acelasi lucru). Pana acum nu ti-a fost cenzurat vreun mesaj, asa ca nu ai de ce sa te plangi. Dar sa trecem la subiectul supararii tale
Mi-ai reporsat sub forma de intrebare retorica ca „Tu imi doresti sa ma insele sotia mea si ca fiica mea sa se prostitueze? Nu ti-e rusine sa-mi vorbesti asa?”
Tin sa precizez, ca nu mi-a trecut prin minte macar un singur gand rau despre tine, despre sotia ta (nici nu as fi avut cum, de vreme ce nici macar nu stiam ca ai sotie, si chiar daca as fi stiut tot nu as fi avut dreptul sa emit vreo judecata pozitiva sau negativa despre sotia ta din simplul motiv ca nu o cunosc), si nici asupra copiilor tai.
Ceea ce am vrut sa spun la punctul 9 din comentariul meu, a fost sa te asez mental intr-o situatie ipotetica (un exercitiu de imaginatie), ca sa vezi ca desfranarea nu este o falsa problema ci o cat se poate de reala problema, ce roade echilibrul familiei in particular, si al societatii in general.
Deci nu m-am legat de familia ta si nu am de ce sa-mi fie rusine in sensul acesta, ci doar am prezentat un exercitiu de imaginatie care vad ca te-a deranjat pentru ca tocmai te-a pus in situatia stanjenitoare de a realiza ca desfranarea nu este o falsa problema. Faptul ca te-a deranjat doar gandul exercitiului imaginar precum ca fetele tale ar putea-o lua pe carari gresite, asa cum este prostitutia (una din formele desfranarii), arata ca defapt desfranarea/curvia este o problema. Cu ce usurinta ai spus „falsa problema”…fara sa te gandesti ca ai sa-ti contrazici chiar tu spuse-le privind din ipostaza de eventuala victima a acestui fenomen real. Dar este de inteles pe de o parte pentru ca nu i-ai simtit efectele. Insa altii…multi altii, ca si mine…i-au simtit efectele si sunt datori sa le expuna ca sa fereasca la timp pe cei care inca nu au cazut prada acestui pacat greu.
Inchei, spunand ca indiferent de decizia ta de a continua aceasta discutie sau nu, tot voi prezenta argumentele care sa infirme ideile expuse de tine in legatura cu teoria evolutiei si nu numai.
Esti bine-venit oricand la dialog, atata timp cat dai dovada de bun simt (si ai dat, cu exceptia faptului ca ai denigrat autorul articolului fara sa-l cunosti si fara sa aduci argumente pentru asta), insa din pacate nu e frumos sa ne plangem pentru intentii inexistente.
Imi doresc tot ce este mai bun pentru tine si pentru familia ta, indiferent de ce parere ai tu despre moralitatea mea.
GABRIEL resurection
februarie 19, 2011 @ 8:19 pm
DANE, ai punctat foarte bine ce ai zis, artticolul este extraordinar, nu ma mir deloc cand psalmistul david a zis,,ZIS A CEL NEBUN IN INIMA SA, nu exista Dumnezeu(ps 52,1)
Nicolae coman si a expus parerea fara sa atace persoane, foarte bine parerea lui,insa CATALIN,merge mai departe ,in loc sa si expuna doar parerea el jigneste, nu i frumos catalin
Dan
februarie 19, 2011 @ 9:23 pm
Draga Catalin, iti voi raspunde schematic in continuare ca sa pastram o disciplina a dialogului:
1. Legat de argumentul ad hominem, este foarte clara diferenta intre a ataca argumentele cuiva si a ataca o persoana prin argumentele aduse, cel putin in cazul de fata. Ai facut atacul la persoana: [i]“Articolul de mai sus este un articol scris intr-un mod partinitor, mani***tor, iar [b]autorul lui este o persoana slab pregatita intelectual[/b].”[/i] …dar nu ai adus argument impotriva argumentelor autorului in vreun fel, ci doar ai adus argumente impotriva anumitor idei din comentarii. Tu singur ai recunoscut asta prin afirmatia [i]“Referitor la comentarii as avea de precizat urmatoarele…”[/i].
Deci nu ma fac vinovat cu nimic fata de tine la punctele 1-3 din comentariul meu, asa ca hai sa nu ne mai jucam cu alba neagra sau cu na-o mie, ia-o tie la acest capitol. Este chiar atat de greu sa recunosti ca nu ai adus contra-argumente la ce sustine autorul, ci contra-argumente la ce s-a discutat in comentarii, precum teoria evolutiei?
2. La puntul 2 iti infirm ideea pentru ca realitatea are intr-adevar nevoie de aparatori, altfel ar aparea tot felul de idei preconcepute si mani***toare in functie de interese meschine ale oamenilor suferinzi de labilitate morala (relativistii moralitatii).
Mai rau este cand se emit ipoteze false, ca adevaruri absolute: atunci intra lumea in intuneric precum in communism si fascism. Ca realitatea ramane asa cum este, indiferent de cine si cum o apara este altceva. Apoi, daca este sa facem intr-adevar putina istorie, vom vedea ca cel mai rau nu au dus-o cei care au negat realitatea ci aceia care au aparat-o: poate iti spun ceva victimele prigoanei comuniste, ca doar este istorie mai recenta a poporului nostru.
3. Ti-am si explicat de ce o sumedenie de motive se concretizeaza intr-un singur motiv: pentru ca au aceeasi natura, respectiv pacatul. Unde este eroarea de logica? Defapt problema ta nu este legata de vreo eroare de logica in formularea facuta, ci de faptul ca termenul pacat ne trimite cu gandul direct la Dumnezeu cel a carui existenta te tot straduiesti sa o infirmi.
Ca sa fiu si mai explicit iti dau un exemplu: toata informatia software (programe CAD, limbajde pe programare, muzica) are o singura natura exprimata in cod binar. Asadar, este eroare logica sa afirmam ca toate informatia software se reduce la o singura modalitate de exprimare, respective codul binar?
Mai departe rationamentul meu nu continua si nu induce faptul ca daca exista mai multe pareri contrare, atunci nu exista nicio parere obiectiva. Deci nu ma arunca pe o pista falsa.
4. Pentru a demonstra ca religia inseamna iubirea de Dumnezeu si de oameni, iar ateismul inseamna ura de Dumnezeu si de oameni, nici nu a fost si nici nu este nevoie sa apelez la Wikipedia, asa cum insinuezi ca as fi facut la acest capitol. Asadar nu inteleg de cei ai facut apologia site-lui Wikipedia legat de demonstrarea acestui fapt. Ca sa pierdem timpul degeaba? O diversiune?..nu stiu…
Recomandarea facuta de mine a fost sa citesti cartea “Intoarcerea la Hristos” scrisa de Ioan Ianolide, un om care a stat 23 de ani prin temnitele ateist-comuniste, si are o vasta experienta de viata. Deci, aceasta experienta personala a cuiva, imi este una din demonstratii, conditie indeplinita de cerinta ta: [i]“..te rog sa imi dai din cultura ta generala, din cartile pe care le-ai citit…” [/i]
5. Ai spus asa: [i]“Nu am declarat eu ca este un fapt evolutia. La concluzia asta au ajuns majoritatea oamenilor de stiinta.”[/i]
Tin sa precizez ca acesta nu este un argument cu care sa vii in sprijinul demonstrarii teoriei evolutiei, ci daca vrei sa prezinti aceasta afirmatie ca argument atunci ai facut o alta eroare de logica, numita apelul la majoritate. Ex:
[i]Majoritatea oamenilor declara ca pamantul este plat.
Rezulta ca pamantul este plat.[/i]
Dar uite ca pamantul nu este plat daca majoritatea declara asa. Ca sa nu fiu partinitor, am sa-ti dau si alt fel de exemplu:
[i]Majoritatea oamenilor de stiinta declara ca lumea a fost creeata.
Rezulta ca lumea a fost creeata.[/i]
Dar uite ca argumentul majoritatii nu este corect formulat pentru a valida teoria creatiei, ci altele trebuie sa fie argumentele.
Apoi nu este destul sa declari ca as invoca o falsa analogie ca diversiune, pentru a arata ca lucrul acesta intr-adevar este asa, ci trebuie sa aduci argumente cu care sa-ti sustii afirmatia aceasta. Dar nu ai facut-o. In schimb, eu ti-am argumentat conditile pentru ca o analogie sa fie valida, conditii care pot fi verificate inclusiv din surse citate precum Wikipedia (si nu numai), conditii pe care tu nu le-ai indeplinit. Te deranjeaza sursele citate din care sa verifici argumente? Atunci este o chestiune ce tine de gusturi, nu o chestiune de ratiune. Iti pot da si alte surse.
a) Ai spus ca “Daca acum, in acest moment al istoriei, nu stim cum a aparut viata, dar cunoastem procedeul prin care a proliferat, asta nu inseamna ca exista dumnezeu”
In primul rand faptul ca nu se poate verifica experimental cum a aparut viata, este de la sine inteles, dar lucrul acesta nici nu confirma nici nu infirma existent lui Dumnezeu.
Mai mult decat atat, de vreme ce recunosti ca nu stim in mod stiintific cum a aparut viata, recunosti defapt ca teoria evolutiei se bazeaza pe o credinta (ca viata a aparut in mod natural si spontan pe pamant), deci nu este o figura de stil cand spunem ca ateii cred in minuni. Si de vreme ce “nu stim cum a aparut viata” este de la sine inteles ca esenta teoriei evolutiei este o chestiune de credinta (o chestiune filozifica)…nu de stiinta.
b) Stiu prea bine ca nimeni nu poate sa-mi aduca dovada experimentala a trecerii unei specii in alta specie pentru ca asta presupune milioane de ani pe care nu-I avem la dispozitie. Tocmai asta a fost provocarea: sa constientizezi si sa recunosti singur ca aceasta terie nu poate fi experimentata (din cauza enorma a timpului necesar), deci nu poate fi falsificata. Daca ai cunoaste care sunt criteriile necesare pentru ca o teorie sa fie stiintifica, atunci ai realiza singur ca teoria evolutiei speciilor nu se poate experimenta empiric si nici falsifica…deci nici nu poate fi valitata ca teorie stiintifica, pentru ca nici nu este. Defapt este o teorie filozofica ascunsa in halat alb.
6. Teoria evolutiei nu este fundamental atee din pricina faptului ca “deja stim cum functioneaza logica religiilor” ci din pricina faptului ca se pleaca de la premisa ca nimic supranatural nu exista. Dar nu este voie sa postulezi o premise care presupune deja concluzia (nimic supranatural nu exista), deoarece aceasta este alta eroare de logica numita argument circular.
Faptul ca vii cu un argument precum ca Papa ar fi recunoscut evolutia speciilor ca fapt cert, denota ca iar ai facut o eroare de logica, si aceasta se numeste: apelul la autoritate ([url]http://ro.wikipedia.org/wiki/Apelul_la_autoritate[/url]) . Ex:
[i]Papa a declarat ca violul este o virtute.
Papa este o autoritate in domeniul moralitatii
Rezulta ca papa are dreptate.[/i]
Inainte de a ma indemna pe mine la rabdare, te-as indemna eu la o cercetare a acestei teorii, in lumina logicii si a dovezilor experimentale, nu sa inghitim mura in gura galuste care ne plac la gust….dar care in final ne ulcereaza stomacul.
7) Ma intreb daca este abstract sa afirm ca stiinta este neutral, iar modul in care o folosim o face buna sau rea? Inseamna ca este abstract sa gandesc ca armele chimice sunt un rau. Sa spunem asta si victimelor care au suferit de pe urma utilizarii lor ca treaba asta e abstracta.
Eu nu am spus ca biologia, medicina, chimia au avut ca scop armele biologice si tortura, ci am spus doar ca valoarea cunoasterii acestor stiinte este data de modul in care le folosim. Deci dumneata te afli intr-o grava eroare punandu-mi in carca ceea ce nu am spus, lucru care de altfel se poate verifica.
Nici nu am afirmat ca cei care si-au adus contributia la cunoasterea stiintifica sunt oameni rai, si nici ca stiintele in general sunt nefolositoare omului.
Aceasta concluzie mi-o imputi in mod eronat, facand abstractie de ceea ce am spus in realitate. Rai au fost doar cei care s-au folosit in mod rauvoitor de stiinta. Doctorul Mengele este un exemplu. Dar asta e alta discutie.
Avortul nu este o notiune intima ci este crima de a-ti ucide propriul copil, nenascut si incapabil de a-si apara dreptul la viata. Deci suntem in masura sa decidem daca acest lucru este bun sau rau.
Faptul ca sexul tine de intimidate, iarasi nu este un motiv de a nu decide ce este bun in legatura cu sexualitatea si ce nu este. Altfel, cu principiul expus de tine si aplicat in practica tragem concluzia ca nu putem incrimina un zoofil sau un tata care intretine relatii sexuale cu fiica sa…deoarece sexul tine de intimidate. [b]Dar nu-i asa ca nu-i asa?[/b]
8. Nu vrei sa vorbesti cu betivii care s-au lasat de betie din suficienta de sine sau din frica ca iti vor marturisi ca i-a ajutat Dumnezeu, sa se lase (in care nu crezi)?
Oare cum te poti informa cel mai bine despre vindecarea alcoolicilor? Doar de la cei care i-au tratat sau mai ales de la cei care s-au vindecat? Sau acestia din urma nu au niciun cuvant de spus din pricina faptului ca oamenii de stiinta sunt infailibili cumva? Prin asta nu am vrut sa spun ca psihologii nu au un aport la vindecarea alcoolicilor.
Am spus ca medicina singura (nu psihologia), prin tratament medicamentos nu are niciun aport la vindecarea betiei, altfel ar fi existat un vaccin care sa imunizeze toti betivii. Pe ce m-am bazat? Pe bunul simt al evaluarii realitatii inconjuratoare. La fel este si in cazul fumatorilor. Pastilele “antifumat” nu izbavesc pe fumator de fumat daca acesta nu-si exercita vointa dupa ce a ajuns in prealabil la constientizarea pacatului sau.
9) Ti-am raspuns un comentariu mai sus
10) Afirmatia facuta de mine “Crimele au fost reduse nu datorita medicinei” o declar eronat formulata, si imi asum greseala acestei propozitii, pentru ca am vrut sa spun altceva, precum a fost continuarea dupa acea propozitie: Faptul ca nu avem moralitate bazata pe stiinta, ci moralitate bazata pe constiinta (iti spune ceva?) …dar constiinta legata de un etalon absolut in timp si spatiu al moralitatii: Dumnezeu. Caci si constiinta se poate vicia. Altfel nu avem moralitate…ci doar notiuni de gusturi: asta imi place, deci e bine….asta nu-mi place, deci e rau.
Pentru afirmatia “exista moralitate bazata pe stiinta” te rog sa aduci argumente in sensul acesta. Pot fi exprimate principii morale pe baza stiintei?
Inca odata detaliez, stiinta este o unealta pe care o folosim la aflarea criminalilor, dar stiinta nu ne poate spune daca este moral sa ucizi sau nu.
Stiinta poate spune doar ca e dureros procedeul x, sau nu este distructiv procedeul y. Insa noi decidem (cu judecata rationala, in lumina constiintei) daca durerea in cazul x e benefica sau distructiva, unde cazul durerii x poate fi:
– durere cauzata de un cutit care injunghie o persoana;
– durerea cauzata de un bisturiu care indeparteaza o tumora.
Sunt doua chestiuni diferite si te rog sa fii atent la ce vorbim pentru a nu mai divaga catre subiecte terte.
Pe final, te-as ruga sa discutam despre teoria evolutiei la articolele recomandate in linkuri deoarece ne-am abatut de la subiectul articolului de fata si nu este frumos. Exista o categorie de stiinta si credinta pe acest site, asa ca te invit sa discutam pe oricare dintre ele, daca nu ti-au placut articolele propuse de mine.
GABRIEL resurection
februarie 19, 2011 @ 10:34 pm
Dane parerea mea este ca iti racesti gura de pomana, nu ai cu cine, am impresia ca orice subiect de pe acest forum face ce face si da in ,,dialoguri,,gen ateism, eu zfirm ca este Dumnezeu, ei zic ca nu si tot asa.
As vrea sa i spun cateva cuvinte lui CATALIN, referitor la originea religiei ca fenomen social, si istoric, acest lucru a preocupat si continua sa preocupe pe mai multi ganditori,savanti,filozofi,toti voind in 1 rand sa lamureasca aparitia religiei in omenire,prin influenta unor elemente sau facori naturali ai mediului fizic si social in care s a desfasurat viata omului in trecutul cel mai important.S au format astfel m multe ipoteze sau teorii despre religie si originea ei fiecare dintre ele pretinzand ca ofera un raspuns suficient intrebarii:,, CE ESTE RELIGIA SI CARE ESTE ORIGINEA EI?
Aceste teorii se impart in 3.,, evolutioniste,rationaliste si nativiste, fiecare dintre ele avand subramurile ei.
Un lucru interesant la teoria nativista,este aceea ca sustine ca ideea de Dumnezeu si de religie sunt innascute sufletului omenesc,multii invatati vorbind despre INASCENTA RELIGIEI,unii dintre sustinatorii acestei teze afirma ca fiecare om inca de la nastere poseda o idee clara despre Dumnezeu( PLATON,CICERO,STOICII SI SCOLASTICII),in timp ce altii sustin ca sufletul omenesc se naste doar cu predispozitia de a si forma o idee despre Dumnezeu, dar nu cu o idee clara despre fiinta lui Dumnezeu( GOETHE).
NUMEROSI filozofi,teologi si poeti ca HERBART.LUTHER,HERDER,IACOBI ETC AU crezut ca esenta religiei sta in sentiment.Interesanta teoria teologului protestant FR.SCHLERMACHER, care considera ca religia nu e nici metafizica nici morala,nici stiinta ci cunostinta nemijlocita despre existenta finitului in infinit, EL DEFINESTE RELIGIA CA FIIND SENTIMENTUL DEPENDENTEI ABSOLUTE DE NECUNOSCUT,CARE PT NOI ESTE DUMNEZEU.DACA INFINITUL ESTE IDENTIFICAT CU DUMNEZEU, CARE INSA NE RAMANE NECUNOSCUT, CUM POATE FI ACESTA OBIECTUL RELIGIEI?Un sentiment religios nu poate exista daca Dumnezeu ramane necunoscut, caci sentimentele nu pot lua fiinta fara o idee sau fenomen care sa le dea nastere.
GOETHE SPUNE CA RELIGIA SE REDUCE LA CULTUL FRUMUSETII, CACI SPUNE EL,,cine are arta si stiinta acela are si religie.
PLUTARH ZICE,, UN POPOR FARA DUMNEZEU NU A VAZUT NIMENI,,
CICERO ZICE ,, NU ESTE NICI UN POPOR ATAT DE SALBATIC SI DE INNAPOIAT INCAT SA NU CREADA IN DUMNEZEU,,
In ce priveste teoria rationalismului istorico pragmatic cum ca RELIGIA ESTE FIE INVENTIA PREOTILOR SAU A CONDUCATORILOR DE STAT NU SI ARE TEMEI, am argumentat mai sus, asadar cu ideea de dumnezeu te nasti, nu ti baga nimeni in cap, iar poporul nostru roman este un exemplu clar si concret, in sensul ca de la inceput atat statul cat si religia biserica au avut buna comunicare fara de care nu am mai fi existat azi ca natie daca nu era RELIGIA,DUMNEZEU NU ESTE UN DUMNEZEU AL HAOSULUI SI DEZORDINII IN CARE CREZI DUMNEATA DOMNULE CATALIN
incearca sa gandesti logic odata in viata
Laura-optimista
februarie 20, 2011 @ 1:11 pm
Cât de minunat ar fi, dacă toţi ar crede în Dumnezeu şi L-ar iubi! Sf. Siluan Athonitul spunea că, dacă toţi ar împlini voia lui Hristos, ar fi raiul pe pământ. În acest sens, îmi amintesc şi de un cuvânt al regretatului părinte Teofil Părăian care, într-o conferinţă, le explica participanţilor faptul că Mântuitorul Hristos ne-a dat porunca iubirii, deoarece El ştie că iubirea îl face pe om fericit… şi Domnul vrea să fim fericiţi. 🙂 Dacă toţi ar vrea să înţeleagă şi să primească adevărurile revelate, care sunt accesibile oricărei fiinţe umane (indiferent de mediul în care a trăit, indiferent de nivelul cultural la care a ajuns) atunci cuvântul "suferinţă" ar dispărea din dicţionare… 🙂 Şi nu este o idee utopică. Este uşor să ne gândim cât de fericită ar fi viaţa, dacă întreaga omenire ar trăi în lumina lui Hristos, în iubire faţă de El şi faţă de semeni. Ce eveniment negativ ar mai putea avea loc în lume?
Ştiu că am scris un text în aparenţă fără nicio legătură cu tema articolului şi cu ceea ce s-a discutat în comentariile anterioare, dar, citind comentariul lui Gabriel Resurection, mă gândeam că aceste discuţii pro şi contra existenţei lui Dumnezeu se declanşează de fiecare dată când un credincios încearcă, printr-un cuvânt sau gest, să-şi mărturisească în mod deschis convingerile religioase. Aceste probleme nu există doar în spaţiul virtual, ci pot fi întâlnite frecvent şi în viaţa reală. Dacă un credincios rămâne consecvent în convingeri, este imediat suspectat de intoleranţă, iar dacă nu pune în practică ceea ce spune, în loc să suporte în mod individual consecinţele faptelor sale rele, provoacă din partea celorlalţi o atitudine ostilă faţă de credinţă, faţă de Dumnezeu, sub motiv că este imposibil să crezi în cuvintele celor care nu pun în practică ceea ce susţin. Ce vină are Dumnezeu pentru păcatele noastre, care nu sunt altceva decât fapte contrare voii Sale? Poate fi considerat El a fi responsabil pentru superficialitatea credinţei noastre şi pentru faptul că unii dintre noi, vorbind despre poruncile Sale cele sfinte, le încalcă?
Desigur, noi, credincioşii, avem datoria de a încerca să le răspundem celor care, dorind în mod sincer să intre în dialog cu noi şi să se informeze, ne pun diverse întrebări despre credinţa noastră. Este o bucurie să le vorbeşti semenilor tăi despre Dumnezeu, despre frumuseţea şi sfinţenia vieţii duhovniceşti, dar, în această îndrăzneaţă încercare a noastră de a-L vesti pe Domnul, devenind martori ai iubirii Sale, avem nevoie de multă rugăciune, smerenie şi har. Cred că doar ajutaţi de harul lui Dumnezeu avem şansa de a ne împlini vocaţia de a fi, potrivit cuvintelor Mântuitorului, făclii ce luminează în întunericul necunoştinţei de Dumnezeu.
"La ce bun o făclie, dacă nu luminează pe cei aflaţi în întuneric? La ce bun un creştin, dacă nu câştigă pe nimeni, dacă nu aduce pe nimeni la virtute?"(Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvinte Alese)
Să ne ajute Dumnezeu ca, urmând îndemnul sfintei noastre Biserici, "pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm". Amin!
Doamne ajută!
Laura-optimista
februarie 20, 2011 @ 9:31 pm
"Ce ne oferă religia în mod concret?
Iată ce spunea Sfântul Ioan Gură de Aur despre ceea ce este Hristos pentru fiecare dintre noi: "Eu sunt Prietenul tău, Capul tău, sunt Fratele tău, soră, mamă, toate! Şi nu voiesc alta decât să fii şi tu prietenul Meu. Eu am fost sărac pentru tine, Cerşetor pentru tine, am fost răstignit pentru tine, am fost pus în mormânt pentru tine, în cer Mă rog Tatălui pentru tine şi am venit pe pământ ca Mijlocitor pentru tine la Tatăl. Tu eşti Mie totul, frate împreună moştenitor, prieten, membru. Ce doreşti mai mult?"
Slavă lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, pentru toate!
sdaniel
iunie 20, 2013 @ 7:32 pm
Am citit si eu articolul acum si inteleg de ce a fost contestat. Pentru ca nu sunt prezentate decat partile bune ale religiei. Si acelea sunt mult exagerate si unele chiar inventate. Dar ca orice doctrina, religia a avut / are si efecte negative.
Mi-a placut tot timpul obiectivitatea, probabil am ramas cu sechele din perioada comunista, cand acea doctrina si conducatorul ei erau prezentate la modul superlativ absolut. Cam cum este prezentata religia in acest articol.