Tinerii: între libertate şi Dumnezeu

“Cuvântul Lui Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca tu să înveţi de la un om, cum poate deveni omul dumnezeu.” (Sfântul Clement Alexandrinul)

Conform DEX, libertatea ar însemna posibilitatea de a acţiona după propria dorinţă sau voinţă. Dar oare Lui Dumnezeu i-am mai găsi o definiţie potrivită în acelaşi dicţionar explicativ? Oare am putea explica ceea ce înseamnă pentru fiecare în parte? Pentru un anumit tânăr azi poate însemna totul, iar mâine să nu mai rămână nimic din acel sentiment. De multe ori se ajunge la această ipostază, din mai multe motive. Probabil că principalul ar fi un lucru pe care l-am cerut şi nu l-am primit sau un altul ar suna cam aşa: mi-am dorit o notă mare la examen, dar l-am căzut, unde eşti tu, Doamne? Aici se greşeşte adesea, caci Dumnezeu nu este Cel care trebuie să ne îndeplinească dorinţele doar cand si cum vrem noi, ci El ne ascultă atunci când nimeni nu mai este alături de noi, ne primeşte aşa cum venim la El chiar şi în al 12-lea ceas, dar îşi pleacă ochii şi la ruga noastră. Spovedania pe care o facem, lucrurile pe care I le promitem sunt liberele noatre alegeri, în cazul în care s-ar spune că El nu există.

Luis Bunuel spunea “ Sunt un ateu liniştit, mulţumesc Lui Dumnezeu.”. Poate ca asta să însemne nimic pentru cineva care neagă tot ceea ce înseamnă credinţă, Biserică (în adevăratul ei sens al cuvântului) şi Dumnezeu. Dar atei suntem mereu, pentru că ne creem alţi dumnezei, ne refugiem de multe ori în vicii şi patimi care se hrănesc din belşug cu sufletul nostru. Poate părea destul de neînsemnată o ţigară, pe care din curiozitate doreşti să o încerci, poate părea inocentă facandu-ne sa credem ca nu va duce la dependenţă, dar acesta este şi scopul ei: dependenţa. Ca să nu mai spunem de droguri sau alcool. Aceşti dumnezei, nou-creaţi de om, intră în viaţa fiecăruia printr-un pas simplu: avem libertatea de a aleg ceea ce vrem să facem cu viaţa noastră.

Ne atrag destul de des părerile unor persoane cunoscute, chiar mediatizate şi ne dau un impuls de a le urma ”sfatul” sau pe ele, ca model. Astfel, Alice Cooper a spus nişte cuvinte pline de impuls, care ar da de gândit fiecăruia: ” Să bei bere e uşor. Să faci mizerie în camera de hotel e uşor. Dar să fii creştin, asta e o provocare dură. Asta e adevărata răzvrătire…”. Ca tânăr, poate să ţi se pară absurdă toată pălăvrăgeala asta pe tematica religiei, dar ai libertatea de alegere şi vei şti ce să faci, să fii ca toţi sau să te diferenţiezi. Acest lucru nu trebuie să ţină de trup, ci de suflet, de ceea ce vrem să păstrăm pentru noi, de acel mic secret.

Viciile constituie întregul univers atunci când suntem tineri, celelate lucruri ni se par inutile, sunt vechi pentru aspiraţiile pe care le avem. Greşeală în gândire ar spune unii, alţii ar crede că e pură indiferenţă faţă de viaţă, dar conştiinţa oare ce ne spune? Avem o singură viaţă şi trebuie să alegem cum o trăim, fie că vom crede sau nu, măcar să fim conştienţi de “provocarea dură” pe care o avem la dispoziţie.

“Te pierzi într-o lume amorfă, în care de fapt nici nu exişti; nimănui nu îi pasă cine eşti, care sunt bucuriile şi care sunt tristeţile tale.”(Monahul Paulin), dar gândeşte-te că eşti liberul arbitru în ceea ce vrei să faci şi, totuşi acolo, undeva Cineva te ascultă cu toate că nu îl vezi.

(Andreea Popescu)