Tinerii prin ei înşişi sunt înclinaţi spre păcat, când însă mai au şi bani, atunci căderea în păcat e şi mai uşoară

„Gândeşte-mi-te, dar, la filozofia acestui minunat bărbat [dreptul Iacov]! Se bucura de un atât de mare ajutor de sus, vedea crescându-i bogăţia, adică vitele, vedea în jurul lui ceata atâtor copii şi totuşi nu s-a apucat să facă case strălucite, nici nu s-a străduit să-şi cumpere moşii şi sate pe care să le împartă fiilor săi. Cei din zilele noastre nu fac aşa, ci adeseori, chiar dacă au numai un singur copil, se străduiesc să adune mii şi mii de talanţi de aur, să cumpere moşii şi să clădească case frumoase.

Şi dacă şi-ar strânge averea din muncă cinstită şi fără nedreptăţi! Dar lucru grozav şi mai cumplit decât orice este că o răpesc de la alţii, se lăcomesc, pun la cale procese şi aşa îşi trec lor şi averile altora. Iar dacă cineva îi întreabă: «Pentru ce atâta nebunie după bani?», îndată îţi pun înainte copilul şi spun că fac asta de dragul lui. Unul ca acesta, chiar dacă spune că strânge avere pentru copilul său, o spune în zadar şi fără de temei; dar sunt alţii care nici nu au copii şi totuşi sunt nebuni după strângerea de bani; preferă să sufere orice numai să nu dea un bănuţ unuia dintre cei nevoiaşi. Dreptul Iacov însă n-avea astfel de planuri, nici astfel de gânduri! [. . .]. Ar trebui ca toţi să-l imităm pe acesta, noi, cei din har, pe cel de dinainte de lege, şi să nu ne înnebunim atâta dupã strângerea de bani.

Spune-mi pentru ce-ţi strângi ţie atâtea poveri de spini? Nu-ţi dai seama că laşi copiilor tăi pricini şi prilejuri de păcate? Nu ştii oare că Dumnezeu are mai multă grijă decât tine de copilul tău? Tu însă, arătând multă grijă de el, te străduieşti să-i laşi pricini care pot să-i înece sufletul. Nu ştii oare că tinerii prin ei înşişi alunecă uşor şi sunt înclinaţi spre păcat? Când însă mai au şi bani, atunci căderea în păcat e şi mai uşoară După cum, dacă pui lemne pe foc, focul se aprinde şi mai tare, tot aşa şi tinerii, dacă au pe mâna lor bani, cum are focul lemnele, atunci se aprinde aşa de mult cuptorul, încât cuprinde tot sufletul tânărului. Când va putea unul ca acesta să fle cuminte? Când va fugi de desfrânare? Când se va hotărî să se ostenească pentru virtute sau pentru vreo altă faptă duhovnicească? Niciodată.”

(Sfântul Ioan Gură de Aur – Despre familia creștină, Editura Cuvântul Vieții, București, 2015, p. 79)