Compromisul oficial la locul de muncă
O mare problema a crestinilor la ora actuala este lipsa de atitudine, lipsa de a-l marturisi pe Hristos Domnul prin iubirea aratata celorlalti, fara rusine si fara compromisuri, in orice imprejurare si in orice loc. Datorita aceastei carenţe a trairii noastre duhovnicesti, sau strecurat multe uraciuni, sub toate aspectele vietii, uraciuni care acum sunt foarte greu de invins. Si unul din aceste aspecte, este locul de munca, din care ne castigam painea de zi cu zi.
Sunt multe activitati, specifice societatii actuale in care legea Cezarului intra in conflict direct cu invatatura dumnezeiasca, facandu-ne sa cadem intre ciocan si nicovala, intre a-l alege pe omul cel vechi din noi, sau pe cel nou. Astfel, farmacistele sunt obligate legal sa vanda prezervative si anticonceptionale, desi acestea sunt uraciuni mari inaintea Domnului, anticonceptionalele având efect avortiv.
Asistentele medicilor ginecologi sunt costranse sa ajute la „derularea” avorturilor, facand partasie la uciderea de prunci. Vanzatoarele de presa sunt obligate sa vanda, printre maldarele de ziare, reviste pornografice si de can-can. Cei din fabricile de ţigări muncesc zilnic pentru a oferi lumii întregi un gram de otravă zilnică. Multi agenti de paza sunt distribuiti sa pazeasca cazinouri si case de desfranare, chiar daca nu-si doresc aceasta. Chelneritele sunt obligate de patroni, in multe restaurante, sa poarte fusta mini.
Si o problema care ne loveste aproape pe toti, la locul de munca, este incalcarea sarbatorilor, muncind Duminica si de sarbatori, in mod constant. Aceasta ne pune in imposibilitatea de a participa la Sf. Liturghie, ceea ce este un mare handicap, mai ales pe termen lung.
Toate aceste lucruri ne dau sau ar trebui sa ne dea mustrari de constiinta, pentru ca nu ne lasa sa ducem o viata bine-placuta Domnului, punandu-ne in situatii greu de suportat, pentru cine inca mai are model de urmat pe Hristos.
Altii se amagesc ca dau Cezarului ce e al Cezarului si lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu, chiar daca Cezarul slujeste mamonei. Si merg saracii oameni inconstienti sau nepasatori pe autostrada comoditatii, cu sufletele vandute, insa si pentru acestia inca mai este o speranta.
Cu toate acestea, astfel de pacate trebuie sa ni le asumam la nivel de comunitate. Nu putem sa aratam cu degetul si sa dam vina doar pe cei care sunt implicati direct in aceste circumstante jalnice, de a sluji si lui Dumnezeu si lui mamona la locul de munca, nu putem si nu avem dreptul sa facem aceasta deoarece si noi, ca parinti, frati, soti suntem vinovati ca nu ne sprijinim destul unii pe altii pentru a trece peste aceste piedici iar lipsa de atitudine este la nivel general. Si nu este o lipsa de atitudine doar a generatiei noaste, ci a generatiei noastre in mod special. Aceasta lipsa de atitudine, isi are radacinile la inaintasii nostri, propagandu-se de la un bulgare mic…pana ce a devenit acum o avalansa, care doar prin mila Domnului si multa lepadare de sine ne mai poate ocoli.
E usor a spune ca solutia este schimbarea locului de munca sau a tipului de munca in sine, dar e greu de facut aceasta pentru un crestin, mai ales pentru unul tanar, pentru ca asta presupune sa innoti impotriva curentului modei, a tentatiilor strecurate la tot pasul, a conceptiilor si „valorilor” lumii acesteia. Cu toate acestea, aceste piedici nu sunt un motiv de a ne complace sa vaslim in directia lumeasca, pentru ca stim care este destinatia compromisului cu lumea, iar noi avem cu totul alta chemare. Acolo unde nu putem noi poate Hristos. Noi insa sa nu ne invoim la pacat sub nici o forma. Pentru ca daca noi suntem hotarati de a nu ceda pacatului, atunci si Hristos de na biruinta de care avem nevoie, numai sa cerem cu hotarare.
„Şi Eu zic vouă: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia; şi cel ce caută găseşte, şi celui ce bate i se va deschide.” (Ev. Luca 11:9-10)
(Claudiu)
Mikis
iulie 8, 2009 @ 9:12 am
Si noi ceilalti, daca mergem la market Duminica, la un restaurant sau la o terasa la un mic si o bere, ne facem la fel de vinovati ca si cei ce muncesc acolo, ba chiar poate si mai vinovati, pentru ca intretinem aceste practici.
admin
iulie 8, 2009 @ 9:22 am
Mare dreptate ai Mikis.
Catalin
iulie 8, 2009 @ 9:47 am
Si din pacate, exemplele sunt mult mai multe. De ex., cei care lucreaza in domeniul mass-media si publicitate trebuie sa vanda mereu, cat mai mult (inclusiv reclame la prezervative si diverse desertaciuni, sau cu continut manipulator), multi angajati din super- si hipermarketuri trebuie sa vanda mancare STRICATA, sau „alterata”, pentru a spori profitul angajatorilor etc.
Iar de cei care lucreaza in domeniul alimentar… la fabricarea (prelucrarea) alimentelor.. numai ei stiu cate E-uri trebuie sa bage in ele.
Cei care lucreaza la banca nu fac decat sa aduca beneficii camatariei mondiale (numita, delicat, „sistem bancar”) si sa indatoreze oamenii (sa le dea iluzia „ca-si pot cumpara ce vor”, IN RATE cu buletinul, bineinteles!)
Cred ca sunt foarte multe „job”-uri, la momentul actual, care se numesc prin ele insele (prin „fisa postului” si prin atributii) „compromisuri”, in care pur si simplu nu ai ce sa faci, decat sa-ti dai demisia, pentru a nu-L trada pe Hristos.
Pe de alta parte, cred ca inca exista destule meserii (as aminti aici pe cea de medic, de exemplu, muncitor, sofer etc) unde depinde de fiecare om in parte cui vrea sa-i slujeasca. Daca il alege pe Hristos sau pe Mamona.
Imi cer iertare daca am gresit.
admin
iulie 8, 2009 @ 10:19 am
Catalin, ceea ce ai enumerat tu este adevarat, dar aceste lucruri fac parte din categoria „compromisuri neoficiale la locul de munca” despre care vom scrie un articol cat de curand 🙂 . Insa meserii la care iti poti respecta demnitatea de om si viata intru Hristos, sunt mult mai multe decat ne vin acum in minte. Nu putem absolutiza raul din ele, pentru ca desertaciuni sunt peste tot, mai ales in casele si inimile noastre, insa ne sta in putere (cu ajutorul Domnului) sa trecem peste ele si sa le biruim.
Ionela
iulie 8, 2009 @ 1:34 pm
Acum va fac o a doua marturisire.
La fel cum am avut dilema cu bazinul, am avut-o si peste aceasta, a locului de munca.
Am lucrat in diferite domenii, in unele doar pana mi-am dat seama ca nu e placut Domnului ceea ce fac.
De exemplu, intr-un timp lucram la o ghereta cu orar non-stop. In afara faptului ca te extenua de deveneai o leguma, eram obligata sa vand prezervative, tigari, alcool si mancare stricata. Mi s-a pus pur si simplu caserola cu sunca verde in mana si a trebuit sa o dau mai departe, clientului. Care sunca era si foarte scumpa! Va spun drept ca atunci m-am scarbit. Mai mult, tura mea a cazut in asa fel incat in noaptea Sfanta a Invierii eu eram la ghereta, unde, da, ati ghicit! vindeam tigari si bautura pentru marele bairam al celor crestini doar prin Botez( Dumnezeu sa-I miluiasca!).
A doua experienta cu munca neplacuta lui Dumnezeu a fost de data aceasta intr-un loc cu pretentii: la banca. Da, domnilor si doamnelor, de acum eram cineva, reprezentam o Banca cu renume, selecta, prin urmare trebuia sa fiu la inaltime. Tinuta obligatorie: bussiness. Ce inseamna aceasta in dictionarul vicleano-roman? Tocuri, coafuri, accesorii asortate, haine de firma, mofturi, etc. Dar ce m-a frapat si am retinut, a fost ca impuneau femeilor sa aiba mereu camasa cu nasturii de sus deschisi, pentru ca ” s-au facut studii psihologice in care s-a constatat ca persoanele cu gatul si decolteul la vedere sunt mai deschise si mai dispuse la dialog, prin urmare mai usor de comunicat cu ele”.
Pe langa toate acestea mi s-a sugerat discret ca ar fi foarte bine daca m-as machia, sa arat mai sofisticata. Avand in vedere ca lucram la canalul de vanzari directe, adica eram cea care lua prima contact cu clientul, e de inteles ca se dorea momirea lui prin orice fel de tactici.
Iar acum partea a doua a slujbei: „vrajirea” efectiva a clientului. Deoarece eram la Vanzari credite IMM, am urmat un curs de cateva zile in care ni s-a impuiat capul cu tot felul de notiuni potrivite si acestea de dictionarul vicleano-roman:” Noi nu vindem produse, noi oferim beneficii”, ” Clientul nu trebuie sa stie ce dobanda va avea!???!”- ajungand in aceasta faza ma treceau toate transpiratiile: trebuia sa dau din colt in colt, doar-doar il prostesc cumva pe omul nedumerit din fata mea, prin distragerea atentiei catre un alt subiect!
Mai erau apoi asa zis intalnirile de afaceri prin oras, la care domnisoara high- profile, imbracata cat mai „stilat”cu putinta, purta discutii lascive cu clientii, care mergeau de multe ori pana la flirtul pe fata. Ba mai mult una dintre colegele mele, de fapt coordonatoare, a fost reclamata la Bucuresti de comportament imoral cu unul dintre clienti, pentru a-i vinde un credit!
Din scurta mea experienta, eu am comparat domeniul bancar cu prostitutia. Concluziile insa, le trage fiecare….
florinm
iulie 8, 2009 @ 1:44 pm
In ce masura un vanzator care isi intretine familia lucrand la un butic unde se vand si tigari, intr-un oras mic, face pacat? Nu stiu daca putem noi sa-l judecam. Ce ar trebui sa faca, CONCRET, ca sa aiba constiinta impacata? Sa-si dea demisia, cumva? Ce va face, apoi, daca va deznadajdui, neavand cu ce-si intretine familia, copiii? Ar fi mai bine asa?
Si inca o intrebare: ce spun Sfintii Parinti despre aceste „conflicte” (daca exista ceva in privinta asta)?
Ca noi, ca simpli „traitori” in lume, cu meserii ferite de astfel de compromisuri, putem foarte usor sa aratam cu degetul. Ce face, insa, un sofer de TIR, care trebuie sa faca un drum duminica, in Austria, pt ca „asa e graficul”? Se reprofileaza, cumva? Sau cei de la RATB…
admin
iulie 8, 2009 @ 2:10 pm
Multumim pentru marturia ta Ionela. Cuvintele sunt de prisos. Fiecare sa inteleaga ce inseamna compromisul.
Florin, este adevarat ca este usor de zis ce nu este bine, si greu de facut ce trebuie, dar nici Dumnezeu nu ne lasa sa ne scufundam daca strigam dupa ajutor. Un sofer de cursa lunga, stie de la bun inceput ce inseamna meseria sa, la fel ca si un marinar (departe de casa, mereu pe vapor). Cat despre cel care vinde tigari, si are de dus o familie in spate, cred ca stii raspunsul. Domnul judeca in functie de circumstante. Intr-un fel judeca pe un tanar dintr-un sat de oameni cinstiti, ce s-a apucat de furat, si altfel judeca pe un tanar care fura, fiind crescut intr-un sat plin de hoti. Mila Domnului peste noi toti.
MONICA
iulie 8, 2009 @ 3:10 pm
„Vanzatoarele de presa sunt obligate sa vanda, printre maldarele de ziare, reviste pornografice si de can-can. Cei din fabricile de ţigări muncesc zilnic pentru a oferi lumii întregi un gram de otravă zilnică. Multi agenti de paza sunt distribuiti sa pazeasca cazinouri si case de desfranare, chiar daca nu-si doresc aceasta. Chelneritele sunt obligate de patroni, in multe restaurante, sa poarte fusta mini.„
Eu sunt curioasa care este slujba aceea perfecta ,fara urma de compromis si de pacat.
Cred ca important este indiferent unde suntem sa incercam sa ne facem slujba bine -ca si cum am lucra ptr Dumnezeu si sa fim corecti .
Asa si preotul , nu se confrunta zilnic aproape cu pacatul ,respectiv cu pacatele noastre la Taina Sf.Spovedanii si cu noi pacatosii la slujba.Si-a asumat aceasta „ obligatie „.
El ce-ar trebui sa faca ?Sa ne evite ?
Dan
iulie 8, 2009 @ 3:19 pm
Monica, comparatia ta…e putin zis fortata. Uite un exemplu: stii ca sunt dughene (eu nu pot sa le zic papetarii) unde, pe langa ziare se vand si reviste pornografice. Ce te faci ca sunt N cazuri cand un copil de 12-14 ani(din curiozitate draceasca si din nestiinta) cumpara de la tanti care sta la vandut o astfel de revista? O femeie (sau barbat) care intinde unui copil o astfel de revista, poate sa-si faca slujba bine ca si cum ar lucra pentru Dumnezeu? Eu unul nu cred asa ceva.
Iar slujbe „perfecte” sunt destule in care nu esti nevoit sa slujesti OFICIAL si lui mamona.
MONICA
iulie 8, 2009 @ 3:21 pm
Da-mi exemple te rog ,dan de astfel de slujbe.
elena
iulie 8, 2009 @ 3:23 pm
Claudiu, in articolul tau recunosc si o parte din problemele mele, pe care le-am expus si pe forum. Insa tot acum doi ani, pe cand renuntam la lucratul in farmacie, am inceput sa citesc viata Sf Nectarie de Eghina si am citit cum, copil fiind, lucra intr-o tutungerie si infasura tutun in bucatele de ziar (pentru a le trasnforma in tigari) pe care scria fragmente din Sf Scriptura… si-au aparut niste intrebari pe care n-am avut curajul sa le formulez si nici acum nu pot.. o fi fost bine/ o fi fost rau?
MONICA
iulie 8, 2009 @ 3:23 pm
Comparatia e un pic fortata din alt motiv ,ptr a fi preot iti trebuie har si nu e o slujba oarecare.
Cat despre acea doamna ,asta a fost alegerea ei deliberata .Daca voia putea sa le ascunda un pic ,sa se gandeasca la copii etc.
Si Dumnezeu vedea intentia buna ,nu era nevoie sa-si dea demisia.
Poti fi drept oriunde,cred eu ,avand in vedere viata unor sfinti.
Ionela
iulie 8, 2009 @ 3:27 pm
Monica,
imi pare rau, cred ca nu te raportezi corect la subiect. Medicul(preotul) se afla pe pozitia celui care, prin natura muncii sale intra in contact cu boala (sufleteasca) pentru a o trata, pe cand bolnavul este cel care trebuie tratat de boala pe care de multe ori singur si-a provocat-o, si pe care preotul(sau doctorul sufletelor)il invata cum sa faca pentru a nu recidiva. Nu poti compara „lupta” preotului pentru a ne lecui pe noi de pacatele noastre, cu pacatele pe care le facem noi insine. Pur si simplu e absurd! Sunt doua pozitii de necomparat. El este doctor, pe cand noi suntem „faptuitori bolnavi”. Aici se discuta de locurile de munca care prin natura lor ne „trag” sa pacatuim, or aceasta nu se aplica nicidecum preotului, care prin spovedanie si canon face exact contrariul!!!
MONICA
iulie 8, 2009 @ 3:29 pm
Daniel a renuntat la inalta dregatorie oferita lui ,pe vremea cand poporul era idolatru ?
Nu ,insa nu a mancat din acele bucate aduse din vointa regelui ,ci altele care erau conforme voii lui Dumnezeu .
Si a reusit sa traisca drept si in mijocul unor oameni care nu erau ca el
Dan
iulie 8, 2009 @ 3:30 pm
Bine Monica, incerc sa spun ce vad prin jurul locului in care muncesc, pentru ca mi se pare firesc sa dau exemple din ograda nu din auzite. Contabil, secretara, gestionar, agent vanzari, muncitor necalificat, zidar, lacatus mecanic, sofer, instalator, inginer (in toate ramurile industriei), farmacist (la spitale unde nu se dau anticonceptionale si prezervative – sunt si astfel de locuri). Iar de la prieteni cunosc slujbe ca: fotograf, servicii de nunti, operator call-center, etc. Exemple sunt mult mai multe Monica, dar stiu ca nu ai intrebat pentru ca nu stii, ci pentru ca probabil esti un pic deznadajduita. Nu-ti face griji, Domnul are grija sa te aseze acolo unde trebuie daca asculti de El.
Dan
iulie 8, 2009 @ 3:35 pm
Pai daca ai dat exemlul cu Daniel, inseamna ca ai dat exemplul perfect Monica. Aceasta ne trebuie si noua…atitudine. Adica: sunt farmacista (sa zicem) si eu nu vreau sa vand prezervative si anticonceptionale (pentru ca m-as face partas la pacatele altora). Prin asta traim drept in mijlocul oamenilor, ce nu sunt ca noi, fara sa fugim de ei. Recunosc ca-mi este usor sa zic, foarte usor (dupa cum zicea Florin), dar daca am zis ceva gresit, corectati-ma va rog.
MONICA
iulie 8, 2009 @ 3:36 pm
Ionela – eu inteleg ce spui ,ideea era alta ca si el se confrunta cu tentatii si ispite din exterior si treb sa le faca fata .Nu renunta .
Nu se punea problema pe care tu o aduci in discutie -el doctor ,noi pacatosi .
Ca asta inteleg perfect .
Tu spui ca meseria lui nu trage la pacat ,ptr ca el cauta sa ne vindece.
Intr-adevar ,dar cate nu-i aud urechile ?Cine stie ce povara poarta din cauza noastra ,ca pe fiecare treb sa ne asculte in parte si sa ne dea sfaturi .Deci se implica emotional.
Dan
iulie 8, 2009 @ 3:40 pm
Intervin si eu in discutie Monica (iertare). Este adevarat ca preotul duce si o mare povara…dar si harul lui Dumnezeu il sprijina pe masura(preotia este o taina, ca si spovedania de altfel). Dumnezeu este nelipsit din ele.
Ionela
iulie 8, 2009 @ 3:54 pm
Monica,
dar preotia, in speta primirea marturisirii, nu implica a face pacate! Nici macar nu e o meserie, acolo se presupune ca se duc cei cu har, alesi de Domnul, deci iese din sfera locurilor de munca lumesti, asa ca, din start nu se poate face o comparatie, cu ceea ce facem noi prin lume. Lui nu-i cere niciun patron sa faca pacate pentru a-si pastra slujba, deci chiar daca el are contact zilnic cu pacatul, il are de pe o alta pozitie (ceea ce am spus si mai devreme). E absurd sa intrebi in conditiile acestea ca ce ar trebui sa faca, sa ne evite?! Daca pentru asta e acolo? El, chiar daca are contact nemijlocit cu pacatele (prin primirea marturisirii noastre), nu inseamna ca pacatuieste, cum facem noi in anumite locuri de munca, ci el ne dezleaga de aceste pacate.
Dar cred ca stii deja asta.
MONICA
iulie 8, 2009 @ 3:58 pm
– Daca suntem obligati sa lucrim Duminica, ce trebuie sa facem ?
– In timpul de astazi, vin multi la mine, ca ei sunt siliti sa lucreze Duminica si in sarbatori mari. ” Parinte sunt obligat sa lucrez Duminica, ca daca nu, imi desface contractul de munca !”
Hai sa va spun un lucru ! Nu va suparati; banii care ii castigati Duminica, sa-i dati la saraci ! Ca este mai mare milostenia decat tinerea unei zile.
Ati vazut voi cand Mantuitorul a vindecat pe femeia cea garbova de optsprezece ani in sinagoga ? Ati vazut ca vine mai-marele sinagogii si cu ravna legii se fatarniceste ? Nu putea lovi pe Hristos cu cuvantul, ca-l omora lumea, ca lumea tinea la Hristos.
Auzi ce spune fatarnicul : Sase zile sunt in care trebuie sa se lucreze; in acestea veniti sa va vindecati, dar nu in ziua sambetei ! ( Luca 13, 14 ).
Mantuitorul nu l-a mai rabdat : Fatarnice ! Caci una avea in inima si alta in gura. Acela-i fatarnic, care are una pe limba si alta in inima. Fatarnicia este mai rea decat toti dracii ! Fatarnice, care din voi nu dezleaga boul sau sau asinul sa-l duca la apa, sau sa-i dea mancare ? Si daca tu dezlegi asinul si boul, in ziua sambetei, pe aceasta fiica a lui Adam, pe care, iata, a legat-o satana de optsprezece ani, nu se cadea s-o dezleg in ziua sambetei ? ( Luca 13, 15-16 ).
A numit-o fiica, ca era credincioasa. Era cu capul in jos, ca la rugaciune. Numai a spus si a indreptat-o. Si atunci, vedeti voi, a tine sambata era un lucru mare; iar a vindeca si a ajuta pe cineva din mila, era mai mare bine, ca a vindecat-o in ziua sambetei.
Ai vazut ca apostolii in ziua sambetei smulgeau spice si mancau si cate minuni nu au facut in ziua sambetei, ca sa rastoarne parerea acelor sambatari, care voiau sa-si faca dreptate.
Ce ? Sambata s-a facut pentru om, nu omul pentru sambata ( Marcu 2, 27 ). Deci voi, daca sunteti fortati de imprejurari sa lucrati, lucrati cinstii, corect si sa nu furati. Nu-i voie sa furi nici de la stat, nici de la nimeni, si banii care-i castigi Duminica sau in sarbatori, sa-i dai la saraci, ca-i mai mare milostenia decat tinerea unei zile ! -parintele Cleopa
MONICA
iulie 8, 2009 @ 3:59 pm
Mi se pare ca acest text spune mult mai mult si mai bine -ceea ce intentionam .
Dan
iulie 8, 2009 @ 4:01 pm
Da Monica, asa ne indeamna Biserica. bine ca ai postat. Era nevoie sa ne mai improspatam memoria….daca am uitat. Deci daca stim ce avem de facut…sa trecem la treaba 😀
MONICA
iulie 8, 2009 @ 4:04 pm
Pledez ptr echilibru intotdeauna-si daca noi nu-l gasim ,il vom gasi sigur la cei mai in masura decat noi .
elena
iulie 8, 2009 @ 4:13 pm
Solutia a gasit-o Nicolae Steinhardt mai demult si a si expus-o prin viata sa si in cartile pe care le-a scris/ interviurile pe care le-a dat (e.g “Primejdia marturisirii”): “Nu, domnule!” Eu nu fac asa ceva; fac tot ce tine de meseria mea, mai putin asta si asta si asta. E un fel de “fie mie dupa cuvantul Tau” al Maicii Domnului. Eu fac voia Domnului, daca vrei sa ma dai afara sau sa nu ma angajezi, n-ai decat. Sunt de acord cu ce zice parintele Cleopa despre lucratul duminica, insa si aici se poate ajusta treaba, pentru ca nu mai e comunism, e democratie; gasesti pe cineva sa te inlocuiasca duminica (iar la biserica te rogi pentru acea persoana si asa se sfinteste si cel necredincios prin cel credincios) sau iti amani lucrul pentru dupa-amiaza. Dar cu partasia la pacatele zilelor noastre nu pot fi de acord si nu sunt pentru ca am trecut prin asta si stiu ce chin al constiintei este. Si nu numai eu am trecut…
Ionela
iulie 8, 2009 @ 4:16 pm
„Iar a vindeca si a ajuta pe cineva din mila”,
„Ai vazut ca apostolii in ziua sambetei smulgeau spice si mancau si cate minuni nu au facut in ziua sambetei”,
„Si daca tu dezlegi asinul si boul, in ziua sambetei”.
Niciuna dintre aceste situatii nu reprezinta pozitia muncitorului pus sa munceasca duminica sau in sarbatori, din lacomia sau necredinta patronului.
A lucra Duminica NU inseamna milostenie fata de patron, NU sufera nimeni de foame daca inchidem duminica si NU moare boul sau asinul de foame, daca noi NU lucram Duminica! Sa discernem si sa deosebim situatiile, de exemplu daca sunt medic sau politist, sau tin deschisa o farmacie de urgenta, nu? Muncile astea le consider eu milostenie si cred ca asa vor fi rasplatite si de Domnul.
Dar, Duminica este ziua Domnului si nu este milostenie mai mare pe care sa o poti face sufletului tau sau al celorlalti, decat Sfanta Liturghie.
In sfarsit, daca TREBUIE sa lucrezi Duminica sau in alte sarbatori,fara ca serviciul tau sa fie unul absolut necesar, atunci intr-adevar banii aceia trebuie dati de pomana, asa sfatuia si Par. Argatu, asta nu inseamna insa sa alegi de bunavoie a lucra in aceste zile, doar pentru a da apoi banii castigati, milostenie!
MONICA
iulie 8, 2009 @ 4:16 pm
Elena ,tu faci cum vrei .Acum se vor gasi si altii care sa vina cu alte texte si care sa-si justifice de fapt optiunea,mai buna sau mai rea.
elena
iulie 8, 2009 @ 4:20 pm
Monica, ai pus punctul pe i: toti alergam dupa justificari…
MONICA
iulie 8, 2009 @ 4:33 pm
Pai mi se pare un pic penibila situatia ptr ca ai spus „solutia e la Steinhardt „ ,de parca acesta era mai presus decat Parintele Cleopa si se ajungea la o sminteala .Ar fi cautat si altii alt parinte zicand ca de fapt la acela e solutia .Ori nu e o compettitie intre Sf.Parinti aici.Si nici intre noi.
MONICA
iulie 8, 2009 @ 4:35 pm
Asta am vrut sa evit -o astfel de situatie.
elena
iulie 8, 2009 @ 4:47 pm
Mie nu mi s-a parut ca exista o contradictie intre ce a zis pr Steinhardt si pr Cleopa. Iata ce ne spune Avva Antonie: Oriunde vei merge, pe Dumnezeu să-l ai înaintea ta întotdeauna. Şi orice vei face, să ai mărturia din Sfintele Scripturi şi ori în ce loc vei şedea, să nu te mişti degrabă. Acestea trei păzeşte-le şi te vei mântui.
Lavinia-Ionela
iulie 8, 2009 @ 5:01 pm
Spuneti-mi va rog,
Monica face cumva parte dintre autori? Asa s-ar putea explica cenzura la ultimul meu comentariu.
Iar daca nu, de ce nu mi s-a aprobat comentariul? Contravine liniei site-ului?
MONICA
iulie 8, 2009 @ 5:04 pm
NU SUNT PRINTRE AUTORI!!!
MONICA
iulie 8, 2009 @ 5:05 pm
Nu am cenzurat eu mesajul tau .
florinm
iulie 8, 2009 @ 6:55 pm
Lavinia, daca ai pus un link, comentariul intra la aprobat. Va aparea indata ce admin-ul site-ului va intra si va verifica linkul tau.
Daca nu ai pus link si nu ti-a aparut comentariul, incearca sa reformulezi ce ai scris. Poate ca prima data ai pus ceva „deosebit”…
Lavinia
iulie 8, 2009 @ 7:14 pm
Multumesc Florin, intr-adevar am pus un link.
Astept sa vad ce urmeaza….
admin
iulie 8, 2009 @ 8:32 pm
Am aprobat comentariu, n-a aparut pt ca avea link, asa cum a zis si Florin.
D
iulie 9, 2009 @ 2:08 pm
Nu comparati preotia cu o meserie,pentru ca nu este (desi din pacate sunt si preoti care o trateaza ca atare). In plus, sa nu credem ca este de „invidiat” (in sensul bun). Este o responsabilitate uriasa, care daca ar fi constientizata cu adevrat, ar ramane pustii seminariile si facultatile de teologie.
Legat de lucratul duminica este un aspect care, daca nu gresesc, nu a fost atins. Sigur, e usor de spus: ce castig duminica dau la saraci si sunt ok,cum a spus nu stiu care parinte. Cred ca e un fel de a ne adormi constiinta. Duminica nu numai ca nu trebuie sa muncim,dar trebuie sa fim la Sfanta Liturghie! Aici este marea problema ! Poti fi la Sfanta Liturghie si te poti IMPARTASI daca esti la munca ?
Ileana
iulie 9, 2009 @ 9:30 pm
subscriu la ce a spus D….cum ne mai putem bucura de Sf Liturghie?
Carmen
iulie 11, 2009 @ 10:21 am
Cel mai mult mi-a placut pozitia Monicai…
In primul rand trebuie sa stii ce asteptari ai de la jobul tau din prisma credintei.In functie de asta o sa stii sa faci fata si unor joburi mai ” laice „.
Ionela , si preotii au ispite, chiar mai mari decat mirenii,iar spovedania nu exclude aceasta posibilitate.Suntem oameni cu totii si prin excelenta pacatosi.
Carmen
iulie 11, 2009 @ 8:05 pm
Se spune ca „omul sfinteste locul”…Indiferent unde lucrezi poti incerca sa fii om si sa-l propovaduiesti pe Dumnezeu ,chiar daca esti pus in diferite situatii.Am prietena farmacista care pe tura ei „nu are” in farmacie anticonceptionale sau prezervative si are sfaturi bune,am cunostinta la fisc care ajuta oamenii si ii sfatuieste de bine ce au de facut….DEci sunt si situatii posibile.Sincer si eu lucrez intr-un domeniu unde sunt nevoita sa mint( desi totul este perfect intr-o companie cu renume) dar incerc sa nu o fac…. La un training s-a spus ca suntem actori pe scena si trebuie sa ne facem rolurile asa incat sa para reale..mare pacat cand ajungi sa fii considerat doar un numar care aduce „profit si beneficii” si in care sa nu m-ai conteze sufletul unui om….asta inseamna goana dupa bani si dupa functii, departe de Dumnezeu,intr-o lume haotica care probabil ca mosteneste pamantul 🙁
florinm
iulie 11, 2009 @ 9:38 pm
Bine spus, Carmen! Doamne ajuta!
Adriana
iulie 12, 2009 @ 8:38 pm
Buna tuturor,
Eu nu prea sunt in masura sa dau sfaturi pe aceasta tema, caci nu am o meserie care sa impuna vreun compromis. Pentru cei care ma cunosc (sunt Adriana cea polemica), si poate si pentru ceilalti, poate ajuta o marturisire de alta natura. De la atee am ajuns la crestinism printr-o oarecare „minune” pe care nu o detaliez aici. Spun doar ca ceea ce m-a adus la credinta a fost rugaciunea „Tatal Nostru” pe care am invatat-o din mandrie, dintr-o Biblie, pentru „cultura mea generala”. Fiind botezata, in pruncie, la ortodocsi, in momentul convertirii mele am hotarat sa imi traiesc credinta in ortodoxie, insa mereu cu rugaciunea de a intelege care este credinta cea adevarata, caci „minunea” produsa s-ar fi intamplat identic in oricare alta religie crestina as fi fost eu botezata, avand in vedere ca la toti crestinii exista in Biblie rugaciunea Tatal Nostru. Faptul de a fi botezata ortodoxa a fost doar o „intamplare”, puteam la fel de bine sa fi fost catolica sau protestanta. Asa ca am cercetat si religia catolica, pe care am si practicat-o o vreme (va rog sa nu sariti cu judecata inainte de a sfarsi ceea ce am de spus, si nici sa nu va smintiti, va rog!), si am studiat putin si unele doctrine protestante. Nu o sa va spun acum concluzia mea despre aceste religii, caci nu acesta este scopul marturisirii mele, ci vreau doar sa spun ca multa vreme am apreciat la catolici (la catolicii de astazi, atat din Romania cat si din orasul in care traiesc in Franta) anumite parti pozitive pe care consideram ca in ortodoxie nu exista, si multa vreme m-am simtit mai bine la catolici decat la ortodocsi, si i-am considerat pe ei biserica mama. Lasand la o parte faptul de a fi avut dreptate sau nu in astfel de judecati, pot spune ca a-i admira pe unii dintre ei nu a facut deloc sa ma schimb eu in bine, sa invat ceva de la ei, ci eu am continuat sa fiu eu insami, cu toate defectele pe care mi le cunosteam. Ba chiar mai rau, am continuat sa vad mai mult defectele la altii, prin contrast cu calitatile oamenilor pe care ii admiram, si deci sa vad si mai putin ca in trecut defectele proprii. Cu alte cuvinte am continuat sa judec mai mult, mai sever, fiind mult mai subiectiva decat eram inainte. Din fericire, in acelasi timp am inceput tot mai mult sa imi doresc sa vad binele din oameni, asa cum am observat ca fac unii pe care i-am admirat atat de mult. Asa ca am inceput sa doresc sa ma conving ca si printre ortodocsi exista oameni atat de minunati, care sa vada- si sa cultive binele mai degraba decat raul. Si uite asa am ajuns pe aceste site-uri ortodoxe, unde in loc sa imi concentrez atentia in a gasi astfel de oameni, in a ma convinge ca si ortodocsii iubesc frumosul si il cauta cu predilectie, m-am lasat antrenata din nou si din nou in aceste polemici in care se scoate in evidenta mai intai de toate raul si uratul, si mai apoi binele si frumosul, iar eu am fost una dintre cele mai inversunate in a face asa, atacandu-i chiar si pe sfinti. Si mi-am dat seama cat sunt de slaba, si imi venea mereu si mereu sa fug de astfel de site-uri si de oameni care scoteau tot ceea ce era mai rau in mine – se poate vedea pe diverse pagini ale acestui site, precum si ale altora, in ce polemici fara sfarsit si fara invatatura duhovniceasca (mai ales din partea mea) m-am lasat tarata. Insa acum, in al doisprezecelea ceas, citind polemicile nascute pe aceasta pagina, am inteles unde era greseala: fiecare vrea sa se indreptateasca pe sine, si de aceea vrea sa invete el pe altul mai degraba decat sa invete de la altul, si asa mai departe. Si ma intreb: ce se poate face pentru a ne ameliora? Raspunsul cred ca il stie fiecare, din partea mea nu a fost decat o mica marturisire si poate un indemn in a lua aminte mai mult la noi insine si mai putin la altii, caci raspunsurile se afla mai degraba in noi insine decat la ceilalti… De la ceilalti sa luam ceea ce vedem bun, in noi insa sa combatem ceea ce este rau… iar pentru restul sa il rugam pe Domnul sa ne ajute, caci daca El a zis ca ajunge sa cerem pentru a primi, inseamna ca asa este…
Doamne ajuta!
D
iulie 12, 2009 @ 8:48 pm
Ai fost inspirata cand ti-ai dat seama de acest lucru. Asa e, cautam sa invatam pe altii si nu suportam sa fim contrazisi datorita parerii de sine.
In privinta catolicilor si a altora in partile bune si in privinta ortodocsilor in partile rele – e o capcana in care se poate cadea usor: transferarea calitatilor/defectelor umane catre adevarul de credinta. Pot fi ortodocsii cei mai nenorociti oameni si catolicii cei mai buni, nu pot trece la catolicism pentru ca nu acolo este adevarul ! Noi cautam mantuirea, sau o placuta companie umana ?
dan
iulie 12, 2009 @ 9:03 pm
Adriana, nu cred ca are dreptul nimeni sa te judece in privinta drumului tai sinuos pentru mantuire, in primul rand din motivul ca toti am avut, avem si vom avea multe suisuri si coborasuri, caderi si ridicari, chiar daca nu ca al tau. Si cati oameni nu sunt in situatia ta?! Asa ca…”Domnul sa te lumineze”…la fel ca si pe noi ceilalti. In privinta dialogarilor in contre de pe site-urile ortodoxe (deci si acesta) recunosc ca si eu am avut un rol cel putin constant. Ai dreptate ca ne cautam indreptatiri de sine. Asta este unul din motivele principale. Un alt motiv, cred ca este faptul ca vrem sa ne impunem punctul de vedere, care, chiar daca se intampla sa fie intru totul conform invataturii bisericii, il impunem cu pumnul in gura…si mai ales fara rugaciune. Ma includ in categoria aceasta.Cineva spunea foarte frumos ca nu se poate face catehizare online. Este adevarat ca sunt foarte multe discutii ziditoare, de un real folos duhovnicesc pe bloguri si site-uri ortodoxe…dar mai este si limitarea aceasta…extrema aceasta in care intram. Pana la urma doar Domnul lucreaza in inimile noastre. Ca sa inchei, subscriu si eu la ce a zis fratele „D”, si rog iertare tuturor celor carora le-am „pus pumnul in gura” cu Evanghelia dreptatii.
Adriana
iulie 12, 2009 @ 10:29 pm
@D
„In privinta catolicilor si a altora in partile bune si in privinta ortodocsilor in partile rele – e o capcana in care se poate cadea usor: transferarea calitatilor/defectelor umane catre adevarul de credinta. Pot fi ortodocsii cei mai nenorociti oameni si catolicii cei mai buni, nu pot trece la catolicism pentru ca nu acolo este adevarul ! Noi cautam mantuirea, sau o placuta companie umana ?”
Raspunsul meu este: cautam mantuirea. Si poate de aceea simtim nevoia sa ne indreptatim pe noi, pe de o parte prin cautarea altora ca noi, si pe de alta parte prin invatatura pe care o impunem altora, ca sa ne convingem ca noi insine suntem pe drumul cel bun… Aceasta este capcana pe care am inceput sa o sesizez.
Nu am afirmat ca ortodocsii ar fi „cei mai nenorociti oameni”, ci dimpotriva, vreau sa fiu „mandra” ca sunt ortodoxa, vreau sa nu mai plec capul in fata altora care se dovedesc mai buni crestini decat noi…
Oricum, adevarul nu suntem nici noi, nici ei, ci Adevarul este Unul singur: Domnul Iisus Hristos, Fiul Unic al Dumnezeului celui Viu, Fiu care este atat Cuvantul lui Dumnezeu, cat si Calea, Adevarul si Viata… din care daca cineva bea, nu-i va mai fi sete niciodata. Daca am avut Sete si am plecat in alte parti in cautare de Apa, a fost doar pentru ca inca nu-L gasisem cu adevarat pe Hristos… Insa El se afla Viu in biserica ortodoxa, asa ca nu-i de nici o trebuinta a-l cauta si in alta parte… Insa asta nu inseamna ca nu exista si in alta parte, pentru cei care sunt nascuti in alta parte…
D
iulie 12, 2009 @ 10:53 pm
Ne invartim cumva in jurul cozii. Dumnezeu este pretutindeni si ii iubeste pe toti , pentru ca toti sunt „lucrul mainilor Lui”. Asta nu inseamna ca adevarul este si in alta parte,in afara ortodoxiei.
Adriana
iulie 12, 2009 @ 11:14 pm
Draga D,
Ortodoxia ne invata ca Adevarul se afla doar in Ortodoxie, si tot Ortodoxia ne invata ca Adevarul este insusi Domnul Iisus Hristos, Cuvantul lui Dumnezeu, Cel ce este Calea, Adevarul si Viata. Cine il gaseste pe Hristos, gaseste Adevarul, cine insa nu il gaseste pe El, nu are cum gasi Adevarul, caci Adevarul se afla doar la El, la Domnul Iisus Hristos…
D
iulie 13, 2009 @ 11:53 am
Adevarat ai grait ! 🙂
Viky
iulie 27, 2009 @ 8:45 pm
Articolul n-ar fi rau … dar ii lipseste partea esentiala : solutiile. e probabil doar introducerea unei lucrari neterminate si muuuuult mai ample, nu?
Metodios
octombrie 29, 2009 @ 7:02 pm
Pacatul nu a devenit nu numai virtute,dar si meserie in ziua de azi.Cel mai elocvent exemplu este infiintarea bordelurilor.Adica vinderea sufletului a devenit meserie.Aprobata de stat!Asa-zis crestin!Stat care da legi antihristice.Legea a dat-o Dumnezeu.Cel care nu o recunoaste si isi creeaza el legi acela este diavolul.Vedeti si la noi in ultimul an ce legi au putut sa dea acesti conducatori.Suntem o RUSINE pentru ortodoxie.L-am tradat pe Dumnezeu.Si se mai mira unii de ce se abat nenorociri asupra noastra.De asta!Si inca nu au fost destule pentru cat am gresit.Rugati-va la Dumnezeu sa ne pedepseasca aici si nu in viata viitoare!
Ortodoxul nu face nici un compromis!Niciodata!Cu pretul vietii isi apara credinta!De asta apostolii si sfintii au primit atatea batai si torturi,au fost si ucisi,pentru ca nu au acceptat nici un compromis!In ziua de azi si preotii fac compromisuri,pentru a-si pastra functia si averea.Cati preoti au curajul ca parintele Gheorghe sa marturiseasca ADEVARUL cu riscul anatemei si al caterisirii?Cat au curajul sa demaste lupii in blana de oaie infiltrati in Biserica pentru a o distruge din interior?Despre asta e vorba.Pentru Hristos trebuie sa ne pierdem si viata,cum spun monahii de la Muntele Athos:Ortodoxia sau moartea!Asta trebuie sa vrem si noi.
Cautati Imparatia Cerurilor si toate celelalte se vor adauga voua.
Nicoleta
iulie 24, 2010 @ 4:05 pm
apropo de compromisuri la locul de munca
Compromisuri sunt ele si mai multe. Sunt psiholog si trebuie sa ofer terapie unor homosexuali pentru o relatia lor homosexuala, ceea ce dpdv crestin inseamna a te face partas la pacatul sodomiei. Sunt politist/jandarm si trebuie sa asigur ordinea la o parada a homosexualilor sau am ordin sa dispersez un miting pasnic al unor crestini ce demonstreaza impotriva anumitor lucruri ce sunt pacate dpdv crestin. Sunt asistenta la o clinica unde se face eutanasie si am pacienti de eutanasiat, ceea ce e ucidere si pacat strigator la cer dpdv crestin. Sunt agent de paza si trebuie sa asigur ordinea la un bordel, facandu-ma probabil partas/a la pacatul desfranarii. Si astea ar fi doar cateva exemple, cele mai vizibile.
X
februarie 15, 2011 @ 9:12 pm
Bravo, Ionela
Foarte inspirat ce a scris Ionela. Din pacate, multi tineri de buna-credinta sunt prinsi in capcana angajarii in firme care fac lucruri reprobabile. Intrucat societatea actuala nu ii sprijina absolut cu nimic, sunt obligati sa continue, caci alternativa somajului nu e una prea placuta.
Sa speram ca Cineva acolo sus ii va ajuta sa se smulga din ghearele celui rau.
E trist cand trebuie sa faci compromisuri.
Nicoleta
aprilie 18, 2011 @ 1:44 pm
si inca ceva
Un nou exemplu in aceasta privinta ar fi cazul medicului chirurg ce efectueaza o operatie de schimbare de sex, ceea ce e de fapt partasie la o uraciune in fata Domnului, si anume schilodirea trupului, templu al Duhului Sfant si razvratirea impotriva lui Dumnezeu a persoanei respective/pacientului ca a fost creeata/creeat de un anume sex si nu de sex opus.
Nicoleta
aprilie 18, 2011 @ 1:45 pm
Si exemplele ar mai putea continua.
Ciprian
august 8, 2020 @ 11:35 am
Cu britanicii, sincer, i-as fi trimis la saudiți, așa, pentru re-educare. Mi se pare mai grav sa vezi o societate unde femeile și bărbații se îmbată criță și cad cu capul în propria voma sau se culca fiecare cu cine apuca (amețiți sau nu) decât o societate unde credința e incompleta sau chiar diferita de Ortodoxie, dar unde faptele sunt bune și lumea e sănătoasă la cap. Fapta te poate condamna la iad mult mai rău decât orice altceva – e o părere personala. Dacă aș avea de ales intre o musulmana / protestanta care nu bea, nu se îmbată, nu înșală, nu trădează, își vede de casa, de copii, de căsnicie, pune mai presus familia și soțul fata de distracțiile efemere și una botezata Ortodox, dar crestin-ortodoxa doar cu numele, n-am niciun dubiu ca a doua n-ar avea absolut nicio șansa.
În ceea ce ma privește, eu am descoperit frumusețea (și perfecțiunea Ortodoxiei) TOCMAI datorită Ecumenismului, prin comparație. Am un respect desăvârșit pentru Catolici și Musulmani (pe Protestanți ii consider eretici, asta e, iar motivele sunt multiple…) rămân un „fan” destul de fanatic al lui Moise și al legilor VT (ar fi bune în lumea în care trăim, aplicate ca atunci), uneori re-citesc cu drag pasaje din VT sau Coran, însa consider Ortodoxia ca fiind superioara substanțial oricarei alte confesiuni, dacă vorbim de Creștinism. Iar Creștinismul, TOCMAI datorită Sfintei Treimi, al lecției de perfecțiune învățate de la Iisus (iubirea și iertarea sunt lucruri extrem de puternice, dar grele, se ajunge anevoios sa ierți cu adevărat și mai ales sa iubești – si sunt inter-dependente). Iisus a reușit ceva ce nici Moise, nici Mohammed n-au putut, și nu ma refer aici la numărul uriaș de minuni săvârșite (Moise și Mohammed n-au făcut decât o singura minune, câte una fiecare), ci la lecția iubirii absolute și a iertării totale.
Ciprian
august 8, 2020 @ 11:36 am
Asta doar Fiul lui Dumnezeu o putea face, fiind și om și divin. Invierea nu era posibila decât pentru Dumnezeu Fiul. Iar în propria noastră ograda, a creștinilor, e normal ca Ortodoxia e superioara oricărei alte confesiuni: smerenia, pocăința, sărăcia materiala, ascultarea, umilința și capul plecat în fata lui Dumnezeu în Ortodoxie sunt, mai mult ca oriunde. Ar fi avut o șansa și Catolicii, dacă mergeau pe linia Franciscanilor….