Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Fapte ale demnității românești

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Acest articol este dedicat tuturor celor care-şi doresc să ajungă slujitori ai lui Dumnezeu, seminarişti, studenţi si absolventi la teologie. Sunt multe lucruri care trebuiesc a fi ştiute înainte de a alege acest drum. Dar ca să nu mă arăt a fi un sfătuitor înţelept pentru unii ca aceştia vă voi povesti ce mi s-a întâmplat şi cum am vrut eu să ajung preot.

Eram în anul doi de facultate la ASE şi printr-o conjunctură de întâmplări am început să mă apropii de Dumnezeu, să merg la biserică şi să citesc cărţi duhovniceşti. Erau primii mei paşi în Biserica lui Hristos, eram încântat, foarte surprins de bogăţia harului care-mi bucura sufletul în fiecare zi. Am reuşit cu ajutorul lui Dumnezeu să-mi găsesc un duhovnic bun şi uşor uşor am început să duc o viaţă mai curată, nepătată de patimi şi păcate strigătoare la cer.

Tot citind multe cărţi duhovniceşti şi participând la slujbele bisericii a început să se înfiripe în mine respectul faţă de marea taină a preoţiei. Spre sfârşitului anului 2 de facultate mi-a venit ideea să dau la Facultate de Teologie ca să ajung preot, dar mi se părea greu, caci eu eram la Galaţi, iar facultatea trebuia s-o fac în Bucureşti sau la Iaşi, si părinţii nu m-ar fi lăsat să las baltă ase-ul... era complicat, aşa că am renunţat la idee, am zis că e doar un gând.

A mai trecut un an şi la fel ca anul trecut, fiind vară şi terminând ultima sesiune mi-a venit iar acest gând... M-am tot gândit, m-am frământat, situaţia era aceeaşi, nimic nu se schimbase, nu puteam să las balta facultatea, mai ales că intram în ultimul an, la Bucureşti nu aveam cu ce să mă întreţin, am renunţat iarăşi la acest gând, consolându-mă că preoţia nu e pentru mine, şi un gând e doar un gând...

A mai trecut un an, era prin primăvară, eu şi cu părinţii eram la ţară în vizită la bunici. Bunica mea era o femeie foarte credincioasă, o persoană blândă şi curată, iar sora ei era măicuţă. N-o mai vizitasem de mult, de câţiva ani aproape. Bunica aflase că eu am început să merg la biserică şi să mă apropii de Dumnezeu şi asta o bucura foarte mult. Fiind în curtea casei, bunica stând pe un scaun ma cheamă aproape de ea, mă îmbrăţişează şi-mi spune cu un glas liniştit: "măi mamă, tu eşti bun să fii preot că eşti blând!". Cuvintele ei veniseră pentru mine ca un balsam pe suflet, simţeam că asta e menirea mea şi pentru asta m-am născut. În sufletul meu eram mâhnit că eu nu ştiu să fac nimic deosebit şi că nu am primit de la Dumnezeu un talant anume ca şi ceilalţi din jurul meu, dar atunci după vorbele bunicii am realizat în sfârşit că acesta esta harul pe care L-am primit de la Dumnezeu. A doua zi eram la poartă şi ne luam rămas bun, urma să plecăm. Bunica mă ia în braţe, mă strânge puternic, fără să-mi dea drumul câteva secunde, începe să plângă şi mă sărută pe obraji. Am plecat. Peste câteva zile bunica a intrat în spital îmbolnăvindu-se de supărare că vaca din gospodăria lor a fost lovită de un taur, iar peste alte câteva zile a murit. Atunci la poartă când m-a înbrăţişat a fost ultima oară când am văzut-o. A plecat la Domnul draga mea bunică dar mi-a lăsat un mesaj foarte important: "măi mamă, tu eşti bun să fii preot..."

Am terminat şi anul patru de facultate; iar au început să-mi vină gânduri să dau la teologie, insa de data asta lucrurile stăteau altfel, terminasem facultatea, visul meu era mai puternic ancorat în realitate. Tot frământându-mă am renunţat iar...

Într-o zi când mă întorceam de la prietena mea cu maşina am ajuns la o intersecţie şi acolo în mod normal trebuia să merg înainte dar în acea clipă mi-a venit un gând: "ce-ar fi să trec pe la biserică puţin, să mă închin şi să mă liniştesc oleacă?". Am făcut stânga, şi am ajuns la biserică. Am coborât din maşină şi am intrat, acolo era doar cântăreţul parohiei pe care-l cunoşteam. Am intrat în vorbă cu el şi am aflat că vrea să dea la Facultatea de Teologie la Sibiu şi că ar vrea să se apuce de învăţat. L-am întrebat tot felul de lucruri şi apoi am venit acasă. Am intrat în apartament, m-am aşezat în pat întins cu capul pe pernă şi am început să meditez. Gândul de a da la teologie era din ce în ce mai puternic în mintea mea, mă frământa foarte mult. Terminasem ase-ul era mai simplu acum, puteam măcar încerca.

Mă hotărâsem: "mă duc la părintele duhovnic şi ce-o zice el aia fac". Am vorbit cu părintele şi el m-a încurajat să dau. A doua zi mi-am cumpărat manual de dogmatică ca să mă apuc de învăţat. Le-am spus părinţilor că vreau să dau la Teologie la Bucureşti, ei au fost sceptici, erau convinşi că nu voi reuşi. Am învăţat o lună de zile, m-am rugat la Dumnezeu, am dat examenul şi am fost admis. Am început să-mi caut un servici în Bucureşti si spre surprinderea mea Dumnezeu mi-a oferit un job la care nu mă aşteptam, într-o companie foarte mare. Aveam nevoie de bani ca să mă întreţin şi să le arăt părinţilor că n-am făcut degeaba prima facultate.

Aşa a început totul.

Toţi cei care vor să fie studenţi la o facultate de teologie ortodoxă trebui să ştie că:

- profesorii nu vor analiza Sfânta Scriptură verset cu verset împreună cu studenţii aşa cum credeam eu, ci oricine vrea să ştie mai multe trebuie să studieze acasă în particular.

- nu există un curs care să te înveţe să fii duhovnic, cel mai bun curs fiind viaţa.

- nu vor întâlni numai colegi şi profesori cu viaţă sfântă ci şi oameni plini de patimi şi păcate, chiar preoţi fiind.

- preoţii proifesori n-au timp să înveţe pe fiecare student în parte cum se face Sfânta Liturghie, Botezul sau Cununia, ci fiecare va trebuie să înveţe din cărţi, şi participând la aceste slujbe în parohia lor.

- dacă nu ştiu să cânte nu vor învăţa la facultate, ci la strană în parohia lor sau acasă cu cartea în mână muncind ore în şir.

La cursuri preoţii profesori n-au timp să dezbată problemele foarte largi şi variate ala Teologiei Ortodoxe ci doar stârnesc interesul pentru anumite probleme pentru a-i face curioşi pe studenţi şi a-i impulsiona să citească acasă singuri.

Eu am făcut o mare greşeală, am făcut tot posibilul să ajung preot după ce am terminat facultatea de teologie, şi când am ajuns în sistem lucrând la episcopie ca mirean am dat nas în nas cu multe probleme, m-am revoltat şi am plecat... Rămânand oarecum în aer şi fără altă opţiune de a ajunge preot, am realizat că în ultimii ani singura mea motivaţie de a fi bun şi de a asculta poruncile lui Dumnezeu era ca atunci când voi fi preot să fiu un exemplu bun pentru ceilalţi.

Fără opţiunea reală de a ajunge preot m-am trezit că trebuie să duc o viaţă creştinească fără motivaţia preoţiei. Era foarte ciudat, nu mai eram motivat deloc, simţeam totul ca pe o corvoadă. Dar atunci am realizat că eu nu i-aş fi putut înţelege cu adevărat pe oamenii care păcătuiesc, pentru că eu aveam o motivaţie, un interes, ca să nu greşesc, dar ei nu. Eu respectam poruncile dar aşteptam ceva în schimb.

Astăzi mă chinui să fiu aşa cum eram înainte, dar în mod neinteresat, doar cu gândul la împărăţia cerurilor, la binele familiei şi al meu. Acum e mult mai greu.

Nu faceţi greşeala să judecaţi lumea sau preoţii după ce citiţi în Pateric sau în vieţile sfinţilor, pentru că vă veţi sminti, viaţa e mult mai grea decât  felul frumos în care este expusă în cărţi, ispitele sunt mult mai mari şi diavolul nu ocoleşte pe nimeni. Nu judecaţi lumea pentru că veţi cădea în păcatele ei. Nu vă gândiţi că veţi primi o parohie de oraş frumoasă şi pusă la punct, acolo se ajunge cu greu, veţi vedea asta!

Preoţia e un dar, şi pentru că acest cuvânt pentru teologi e oarecum prins în rutina meseriei lor voi spune altfel: "preotia este un cadou neaşteptat" pe care Dumnezeu îl oferă cui trebuie şi când trebuie.

Faceţi facultatea de teologie cu drag dar fiţi pregătiţi să nu ajungeţi preoţi, viaţa poate lua diferite întorsături.

Nu uitaţi niciodată, ori că ajungeţi preoţi ori că rămâneţi teologi, în faţa tuturor rămâneţi oameni ai lui Dumnezeu şi asta trebuie să vă responsabilizeze, fiecare faptă a voastră poate încuraja spre bine sau sminti.

Dacă vrei să ajungi preot stai mai mult printre oameni, ieşi mai des cu prietenii, citeşte mai mult, nu te izola căci altfel nu-i vei înţelege pe cei pe care vrei să-i păstoreşti. Rămâi în lume dar fii mereu cu gândul la Dumnezeu.

(Claudiu)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Tabere

Pr. Crăciun Opre

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești