Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

După tragedia de la Maternitatea Giuleşti am început să aud foarte multe voci în jur zicând: "România este o ţară de 2 lei", "trebuie să plecăm odată de aici că nu se mai poate", "cum se poate să trăieşti într-o ţară în care n-ai încredere că-ţi poţi naşte copilul în siguranţă", "toţi medicii buni pleacă în străinătate şi aici rămân doar cei mai slabi" şi multe altele.

Am denigrat şi eu România şi sistemul politic de atâtea ori, am fost şi sunt supărat pe ţara în care trăim iar dacă aş avea şansa, mâine dimineaţa aş pleca cu toată familia chiar şi peste ocean, doar doar să găsesc o lume mai civilizată, un loc unde să fiu respectat şi tratat ca om. Dar totuşi prietenii din străinătate îmi spun câteodată că e greu printre străini şi că dacă ar putea, s-ar întoarce şi mâine acasă. Ei recunosc că e bine în occident: salariile sunt frumoase, calitatea vieţii este ridicată dar totuşi nicăieri nu e mai frumos ca acasă. Gropile din asfaltul soselelor pe care le blagoslovim noi atâta, pentru ei sunt o aducere aminte că sunt acasă. Defectele pe care noi le simţim aşa pregnant în viaţa de zi cu zi, pentru ei, românii din străinătate, sunt caracteristici unice ale locului pe care ei cu drag îl numesc: "acasă".

Nu putem să plecăm toţi din România, chiar dacă am vrea, iar cei care sunt deja emigranţi ai unor state civilizate au familie şi prieteni care îi aşteaptă cu drag acasă. Atunci care e soluţia? Ce să facem ca să trăim într-o ţară mai bună?

Unii zic că România este o ţară de 2 lei dar eu aş zice că România este o ţară cu oameni de 2 lei. Nu vreau să generalizez prin această afirmaţie, caci avem si vom avea oameni deosebiti intre noi, insa încerc doar să accentuez faptul că vina pentru ceea ce se întâmplă în acest moment este doar a noastră, a cetaţenilor anului 2010. România este o ţară superbă cu un relief mirific şi cu bogăţii naturale îndestulătoare. Munţii, delta, dealurile, câmpiile şi marea fac din România un paradis natural de o frumuseţe rară, dar problema ţării noastre suntem noi.

De multe ori când ne denigrăm ţara o facem arâtând cu degetul spre alţii. Iată ce bine spunea Viorel, finul meu, pe blogul lui:


"Ultima fiţă e să fii dezgustat de România şi români. Pe stradă, în autobuz, în ziare şi la TV, numai români nemulţumiţi de ei înşişi. Fiecare se crede în sinea lui un elveţian/neamţ/british gentleman ajuns din pură întâmplare în ţara asta ciudată şi oribilă. Toţi românii sunt nişte dobitoci, nişte oameni de nimic, dar dacă-i întrebi pe rând, fiecare e un exemplu de morală şi integritate, şi pe de-asupra un monument de cultură şi corectitudine.

Eu nu, dar ceilalţi sunt proşti, cu toţii!

...treziţi-vă, ţara asta, România, e populată de români, nu de piraţii somalezi. Pentru orice reprezintă ţara, noi românii suntem direct răspunzători. Adică da, şi eu, şi tu şi copiii tăi.

N-au venit nemţii să arunce gunoi pe stradă în România, n-au venit austriecii să ne coloreze oraşele în gri, n-au venit japonezii să ne înveţe cum se dă şi se cere şpagă pentru orice. Ar trebui să ne crească nişte semne de întrebare în cap în loc de creier, când în Istanbul ţi se dă restul oriunde până la ultimul bănuţ, iar noi, românii nici nu concepem să dăm suma fixă unui taximetrist. Ce vă tot plângeţi atât?
...

Hai să facem o regulă: până nu dispar tabloidele, OTV, gunoiul de pe stradă, claxoanele din intersecţii, manelele, BMW-urile decapotabile parcate în ghettouri şi naşul din tren, nu mai aveţi voie să vă plângeţi de români şi România."

Înainte de a cere celor din jur să se schimbe ar trebuie s-o facem noi. Când voi fi eu civilizat atunci şi cel de lângă mine văzându-mi exemplul mă va urma. Noi zicem că dacă cei de sus fură de ce să nu furăm şi noi, dar vă reamintesc că aceea care ne conduc astăzi ţara sunt veniţi tot de printre noi. Viitorul ţării depinde de felul în care ne creştem copiii. Dacă eu fac şmenuri, învârteli şi afaceri mai mult sau mai puţin cinstite  dar încerc  şi să-mi cresc copiii să fie cinstiţi atunci ceva nu e in regulă. Copiii vor lua aminte mai mult la ce facem noi decât la ce zicem.

Fii tu cinstit la locul tău de muncă şi ai să vezi că va fi şi altul cu tine. Depăşeşte aşteptările celor cu care intri în contact în activitatea ta zilnică şi vei observa cum vor să facă şi ei asemenea. Fii civilizat în trafic şi vei vedea cum vor fi şi alţii cu tine. Iartă, înjură mai puţin, nu te mai plânge atât de viaţa grea ci încearcă si fii fericit cu cei ai şi ai să vezi cum cei din jurul tău se vor molipsi.

Zâmbeşte pe stradă, şi zâmbetul tău va stârni alte zâmbete. Bucură-te de lucrurile mici ale vieţii fără să le aştepţi pe cele mari.

Suntem o ţară săracă oarecum, mulţi oameni trăiesc de pe azi pe mâine iar una din marile probleme ale ţării nostre este infrastructura (autostrăzi, drumuri, spitale, şcoli, etc.). Ştiţi cum poate fi scoasă o ţară din cercul vicios al sărăciei? Prin infuziile străine de capital, adică prin investiţiile directe ale marilor companii străine în România. E simplu, de exemplu Michelin îşi deschide o fabrică de anvelope în România. În felul acesta crează locuri de muncă, oferă salarii celor ce se vor angaja. Aceştia la rândul lor, având bani vor avea diferite nevoi încercând să şi le satisfacă (mâncare, haine, electrocasnice, excursii, cărţi. etc.). Vâzând că există cerere pentru astfel de nevoi, alte companii vor veni şi îşi vor deschide capacităţi de producţie în România, încercând să câştige piaţa. Venind vor crea noi locuri de munca. Astfel nivelul de viaţă creşte, societatea beneficiază de profitul acestor companii prin impozitul care va fi redistribuit pentru construirea autostrăzilor, spitalelor, şcolilor, etc.

În România în ultimii ani s-a investit foarte mult dar societatea a beneficiat destul de puţin de succesul acestor companii, o parte din banii care trebuiau să ajungă în infrastructură fiind furaţi în diferite feluri de cei care ne conduc.

Există şi o parte negativă a lucrurilor. Marile companii care vin să investească în România aduc după ele şi o cultură de tip occidental, o cultură seacă, desacralizată, uniformă, fără tradiţii. Felul de viaţă modern pe care-l promovează multinaţionalele este unul libertin, plin de păcate, în care familia nu mai reprezintă de mult un vis al individului din scoietate. Americanii caracaterizează foarte bine viaţa pe care o trăiesc: "mass production and mass consumption" (producţie în masă şi consum în masă). Trăim ca să producem şi producem ca să consumăm.

Fericirea pentru acest stil de viaţă înseamnă "a consuma" iar după ce ai terminat de consumat te gândeşti ce vei consuma mâine mai special ca să fii iarăşi "fericit". În acest fel omul uită de moarte, de împărăţia cerurilor, de responsabiltiatea faptelor sale, de judecata de apoi, uită de fapt de Dumnezeu. I se prezintă omului un rai pe pământ, un paradis în formare...dar unul fără Dumnezeu.

Dacă ţara noastră ar fi avut o infrastructură foarte bună, mult mai multe companii ar fi venit aici iar stilul de viaţa găunos şi sec al occidentului s-ar fi instaurat şi la noi. Oamenii ar fi devenit mult mai reci faţă de Biserică şi Dumnezeu, locaşurile de cult ar fi fost goale iar mănăstirile ar fi devenit muzee.

Aparenta sărăcie în care trăim ne fereşte de necredinţa promovată de un stil de viaţă păgân. Mergeţi în Marea Britanie şi veţi vedea biserici devenite restaurante sau locuri de făcut escaladări pentru alpinişti.

Sărăcia şi necazurile ne aduc aminte de Dumnezeu. Şi occidentalii sunt săraci, dar săraci sufleteşte. Încântaţi la început de acest stil de viaţă plin de plăceri astăzi au ajuns să vadă şi reversul. Au aflat abia după ce au trecut prin mulţi ani de capitalism că bucuria vine din relaţia cu oamenii şi nu dintr-o halbă de bere sau dintr-un i-pod. Aceşti oameni apreciază astăzi viaţa mănăstirilor din România şi credinţa oamenilor simpli. Europenii sunt miraţi de faptul că sute de mii de oameni stau la coadă să sărute moaştele Sfintei Parascheva sau icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Nicula. Occindetalii încep să descopere în excursiile lor din Europa de Est, Rusia, şi Asia,  zone sărace dar pline de spiritualitate.

Nouă ne e ruşine cu sărăcia noastră dar şi lor le este ruşine de societatea secularizată în care trăiesc.

Concluzia: Sărăcia ţării noastre reprezintă un avantaj în perspectiva veşnicie dar este şi un minus pentru moralitatea noastră. Suntem săraci pentru că nu suntem cinstiţi fiecare la locul nostru. Vrei să trăieşti într-o ţară mai bună atunci fii tu primul civilizat.

Toţi cei care au credinţă în Dumnezeu şi participă la viaţa Bisericii ar trebuie să arate efectele acestei credinţe în viaţa lor de zi cu zi. Hristos Domnul are alte aşteptări de la noi cei care-L cunoaştem, mult mai mari decât cei care sunt în afara Bisericii.

Un creştin bun este un om civilizat,  cinstit si cu mult mai mult. Cinstea înseamnă echitate, dar creştinismul promovează mai mult decât atât: iertarea,  milostenia, iubirea vrăjmaşilor, îngăduinţa...

Astfel un creştin bun este mult mai mult decât un cetăţean civilizat.

Într-o rugăciune ce se citeşte la slujbă de pomenire a celor adormiţi se spune foarte frumos: "Fă-mă pe mine cetăţean al raiului".

(Claudiu)

 

 

 

 

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Tabere

Tabără de vară în Țara Hațegului (19-26 iulie 2019)

Pr. Crăciun Opre

Credința ne unește

Pelerinaj Israel (24 feb.- 1 martie 2019). Asociația Ortodoxia Tinerilor în colaborare cu Basilica Travel.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești