Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Fraţilor, vă scriu dintr o necesitate, e o dorinţă vie a mea de a-mi explica atâtea lucruri, dar e şi un sentiment urgent, că aşa nu se mai poate. Spre ce mă îndrept?

Îmi analizez strict viaţă şi văd că e plină de inutilităţi şi mizerii. Dimineaţa, spun rugăciunea în grabă, să nu cumva să întârzii la serviciu. Acolo alt haos, alt dezastru natural. Colegi supăraţi, şefi nervoşi. Doar harul Lui Dumnezeu îmi mai înseninează ziua. Cu inima rănită de atâtea ispite, strig în gând şi în inimă plâng, zicând: O, Doamne, Iisuse, Doamne, Iisuse... Ajung seara acasă, frântă, cu moralul la pământ. Cu grijă, încerc să nu erup ca un vulcan ce a ars, stins, mocnit.

Apar observaţiile celor de acasă, apar discuţii. Nu mai am timp de explicaţii, încerc să las de la mine. Toată ziua am ars de nerăbdare după un strop de linişte. Nu am o cameră numai a mea. Mă refugiez într-un colţ. Mă lupt să transform colţul meu incomod într un colţ de rai. M-am luat cu treburi şi s-a făcut târziu. Ochii ustură de nesomn şi îşi cer dreptul la odihnă. Spatele doare şi picioarele sunt umflate. Oboseala şi lenea mă apasă.

Nimic din exterior, şi nici măcar dispoziţia interioară nu ar vrea să deschidă cartea, Sfânta Scriptură. E târziu. Doar suntem oameni! Toată ziua am alergat în coace şi-n colo pentru o bucată de pâine şi nu numai. Din când în când, în gând m-am răsfăţat cu bunătăţi, cu belşug şi în lux m-am imaginat, cu ochii deschişi visând. Oare cum ar fi dacă...? Şi totuşi, seara, pot auzi glasul conştiinţei. Cât am fost cinstită, cât am înşelat, cât am agonisit, cât am căștigat sau nu.

Poate am adunat toată ziua păcate, crezând c-am muncit cinstit. E complicat, dar seara, ceva nu mă lasă să merg la somn. Nu aş dormi. Nu aş mânca. Dacă aş putea, aş renunţa la tot ce înseamnă deşertăciune. Cred că aici m-am oprit cu gândul.

De fapt de aici am şi pornit.

Ce e toată această alergare?

Cine mă mai înţelege? De fapt, cine ne mai înţelege?

Înconjuraţi de toţi, şi suntem tot singuri, atât de singuri...

Doar Hristos, dintr un colţ de pe dulap, dintr-o icoană, priveşte blând, neatins de confuzie şi îndoială, fiinţa umană, chipul Său.
Omul din mine toată ziua a rătăcit, a fost şi-n surghiun, exilat, încărcat de spaimă şi tristeţi.

Dar uite cum la final de drum, inima mea se îndreaptă către Tine.

Iată pacea!

Iată-L pe Cel ce dă liniştea!

“Desculţ, pe jos, colindă lumea şi mulţi hulesc în urma Lui.
Şi mulţi cu pietre Îl alungă şi râd de El ca de un smintit, dar El zâmbeşte tuturora, Atotputernic şi Smerit! “

Ce mai rămâne de spus?

Îţi mulţumesc Doamne Iisuse, că Te-am întâlnit şi-n această seară,

Şi, când mă trezesc eşti tot cu mine!

Doamne ajută!

(Alina Borodi)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Tabere

Tabără de vară în Țara Hațegului (19-26 iulie 2019)

Pr. Crăciun Opre

Credința ne unește

Pelerinaj Israel (24 feb.- 1 martie 2019). Asociația Ortodoxia Tinerilor în colaborare cu Basilica Travel.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești