Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

După înfăptuirea Marii Uniri, academicianul Sextil Puşcariu, marele filolog şi lingvist român de reputaţie internaţională, este numit comisar general al Consiliului Dirigent privind organizarea Universității Daciei Superioare „Regele Ferdinand I” din Cluj (care se numea, înainte de Marea Unire, Universitatea Franz Josef) – înfiinţată la 1 octombrie 1919, cu predare în limba română – şi devine primul rector român al Universității din Cluj. Marele merit al profesorului universitar rămâne înfiinţarea, la Cluj, în 1919, a Muzeului Limbii Române, ca o consecință pe plan cultural și științific a Marii Uniri, institutul (primul institut românesc de lingvistică) dobândind rapid reputaţia de cel mai solid institut de profil din perioada interbelică.

Pentru înfiinţarea unei universităţi româneşti la Cluj şi de aşezăminte culturale româneşti în Transilvania, era nevoie de coagularea, în acest centru, de mari personalităţi româneşti din sfera ştiinţifică şi culturală, care să contribuie, cu dăruire şi devotament faţă de ţară, la împlinirea acestui nobil ideal. Astfel, Sextil Puşcariu a adunat în jurul său mari personalităţi româneşti, care au venit, la chemarea sa, şi din spaţiul „extra-transilvan”, dar şi din străinătate. Aşa se face că un grup de savanţi români aflaţi în Franţa, unde dobândiseră prestigiu şi poziţii strălucite, au acceptat să se întoarcă în ţară pentru a-şi pune înaltele capacităţi în slujba acesteia, în slujba cauzei naţionale.

Printre personalităţile venite din spaţiul „extra-transilvan” au fost, pentru a enumera câteva, marele bacteriolog român Victor Babeş, fondatorul școlii românești de microbiologie, marele fiziolog și naturalist român Dimitrie Călugăreanu, geologul şi mineralogul român Gheorghe Munteanu-Murgoci (care, împreună cu Nicolae Iorga și Vasile Pârvan, a fost fondatorul Institutului de Studii Sud-Est Europene din București, înfiinţat în 1914), marele istoric şi arheolog Vasile Pârvan, zoologul Ioan A. Scriban, creator de şcoală în cercetările de zoologie şi histologie animală, Gheorghe Vâlsan, geograf şi etnograf român, care a pus bazele geomorfologiei moderne din România, președinte al Societății etnografice române și director şi fondator al Institutului de geografie din Cluj, sau marele matematician român Dimitrie D. Pompeiu, care s-a ocupat de organizarea, la Cluj (după Primul Război Mondial), a învățământului matematic românesc (a organizat seminarul matematic din Cluj după exemplul celebrului seminar de la College de France).

Toţi aceştia făcuseră studii în centre universitare europene prestigioase, unde s-au făcut remarcaţi, însă toţi aleseseră să se întoarcă în ţară. De exemplu, Dimitrie Călugăreanu, în timp ce era la Paris, în 1902, după ce îşi luase licența în Știinţe Naturale la Sorbona şi apoi Doctoratul în Științe la Universitatea din Paris, a fost recomandat de catre profesorul său Albert Dastre (cel mai mare fiziolog francez din acea epocă) pentru a ocupa un post de profesor la Universitatea din Geneva. Însă omul de ştiinţă român nu a acceptat oferta atractivă, preferând să se întoarcă în țara sa, unde erau multe de făcut. Revenind în ţară, a continuat să lucreze, deşi în laboratoare slab dotate, situate în locații necorespunzătoare, cu fonduri reduse pentru cercetare științifică. Apoi în 1919 este chemat la Cluj şi devine decan al Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii clujene, iar în 1920 îi succede lui S. Pușcariu în poziția de rector al universităţii. De asemenea, a fost membru fondator al Academiei de Științe din România.

Grupul de savanţi care, la acel moment, erau stabiliţi în Franţa, dar care au răspuns chemării de a veni în ţară pentru a sprijini înfiinţarea Universităţii româneşti, era alcătuit din patru mari savanţi români: Emil Racoviţă – care a pus bazele biospeologiei, iar în 1920 a fost invitat ca profesor la Facultatea de Științe a Universității din Cluj, unde a înființat primul institut de biospeologie din lume (comunitatea mondială a oamenilor de ştiinţă îl cunoştea ca unul dintre protagoniştii Expediţiei antarctice pe vasul „Belgica”, din perioada 1897-1899, expediţie cu caracter internaţional, la care a fost recomandat să participe ca naturalist al expediţiei), de asemenea, în perioada 1926-1929, a fost preşedinte al Academiei Române –, Constantin Levaditi, considerat unul dintre părinții inframicrobiologiei moderne, personalitate de reputaţie mondială – şi-a obținut doctoratul în medicină, în 1902, la Facultatea din Paris, a fost colaborator științific la Institutul Pasteur, a fost membru de onoare al Academiei Române, membru al Academiei de Medicină din Paris și Doctor Honoris Causa al Universității din Amsteram și al Academiei de Științe din Paris –, Dimitrie D. Pompeiu şi Ioan Cantacuzino, fondator al școlii românești de imunologie și patologie experimentală.

Gestul acestor mari personalităţi şi mari români de a se întoarce în ţară şi a-şi uni forţele, pentru a contribui la ridicarea şi dezvoltarea ei, arată dăruirea de sine şi adânca simţire patriotică a acestor profesori de elită, sub îndrumarea cărora s-au format apoi oameni de excepţională valoare ai României interbelice. Sextil Puşcariu aprecia efortul acestora într-un discurs aniversar, în 1920: „Emil Racoviţă, o celebritate mondială, părăseşte Franţa şi vechile sale legături acolo, pentru ca să se strămute la Cluj împreună cu institutul său de speologie, pe care îl conduce în colaborare cu René Jeannel, întâiul din seria de profesori francezi care vin la noi (…).” Despre aceşti distinşi profesori, care au fost, în acelaşi timp, şi oameni de conştiinţă şi demnitate românească, vorbeşte mai târziu şi poeta Ana Blandiana: „Nobila emulație intelectuală ce a urmat Unirii din 1918, tineri agregați, docenţi și profesori români au ilustrat timp de vreun deceniu un sublim front intelectual de elevație morală: cei mai buni dintre ei au constituit, apoi, o virtuoasă generație de maeștri.”

Autor: Irina Monica Bazon
Sursa: Concurs: Fapte ale demnităţii româneşti/ 10 fapte ale demnităţii româneşti pe front şi legate de înfăptuirea Marii Uniri

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Revista Creatorul Universului

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești