„Ochelarii de soare te fac mai interesant”
Acum vreo opt ani, fiind proaspăt intrat în Biserică şi citind mult din scrierile duhovnicilor şi ale sfinţilor părinţi căpătasem aşa o râvnă de a trăi dumnezeieşte şi de a lăsa toate plăcerile lumii. Fiind în anul trei de facultate şi discutând cu un prieten, ajunsesem să ne contrazicem dacă a asculta muzică e păcat sau nu. Eu pe atunci ascultam doar muzică bizantină şi simţeam că atunci când ascult altceva îmi dăunează, îmi ia gândul de la Dumnezeu şi de la rugăciune.
El imi spunea că eu sunt extremist şi că e imposibil să fie păcat să asculţi muzică ar eu susţineam sus şi tare, bazându-mă pe trăirile mele, că muzica laică e dăunătoare sufletului. Până la urmă am ajuns la concluzia că ar fi bine să discutăm cu un preot şi l-am convins să meargă să se spovedească la părintele meu duhovnic. El, deşi nu era în Biserică şi nu se mai spovedise din copilărie era motivat să se mărturisească pentru a afla varianta de răspuns a părintelui şi pentru a înţelege exact care este atitudinea lui Dumnezeu la această problemă.
Bineînţeles că părintele i-a spus că nu e păcat să asculţi muzică, doar anumite stiluri fiind dăunătoare prin agresivitatea şi lascivitatea pe care o promovează.
Morala pe care am tras-o eu din această întâmplare este următoare: cu cât te apropii mai mult de Dumnezeu cu atât observi că cele ale lumii îţi stau în cale şi atunci începi să le percepi ca păcate.
Ar fi o nebunie să spunem că a purta ochelari de soare e un păcat, pentru că nu e. Pentru unii ochelarii de soare sunt la fel de necesari ca şapca băieților sau eşarfa de la gât a fetelor. Totuşi există o anumită psihologie care stă în gestul purtării ochelarilor de soare, psihologie care vădește dacă motivația de a purta ochelarii de soare este una justificată sau nu.
Sunt persoane care poartă ochelarii de soare pentru că le deranjează foarte mult lumina soarelui şi le este greu să privească în miezul zilei, atunci când soarele e sus pe cer. Deci nu putem discuta de această categorie de oameni, dacă au probleme medicale. Cunosc persoane care poartă ochelari de soare de mult timp şi acum s-au învăţat cu ei, şi îl deranjează lumina solară când sunt cu ochii liberi, de aceea nu pleacă niciodată fără ei de acasă.
Totuşi pe lângă utilitatea ochelarilor de soare de a proteja ochii de lumina puternică există şi o altă motivaţie, aceea de a părea mai interesant, mai misterios, și de a-ți ascude sentimentele firești față de ceilalți oameni. Acest lucru îl demonstrează din plin persoanele care poartă ochelari când soarele a apus sau când afară este o zi mohorâtă.
Ochii sunt oglinda sufletului, ochii spun mult despre tine ca persoană doar în câteva clipe. Privirea inocentă şi blândă a unui copil cucereşte imediat inima oricui. Sfinţenia din sufletul lor o simţim pregnant privindu-le chipul şi în special ochii.
La fel, persoanele blânde şi liniştite trădează acest comportament prin ochii lor, şi dimpotrivă persoanele viclene şi rău-intenţionate pot fi descoperite prin felul de a privi. Oamenii cu viaţă sfântă, preoţii cucernici, monahii blânzi, marii duhovnici au o privire blajină, care parcă nu te judecă ci te acceptă aşa cum eşti. Sfinţii au privirea lui Hristos. În icoanele bizantine Mântuitorul are o privire adâncă, care e pe atât de blândă pe cât de serioasă, care parcă-ţi iartă tot ce ai greşit şi te cheamă la El, dar în acelaşi timp parcă te şi mustră să nu te mai gândeşti vreodată să păcătuieşti.
De ce oare preferăm să ne acoperim privirea cu ochelari de soare în mod nejustificat? De ce credem că suntem mai frumoşi şi mai interesanţi cu ochelari decât fără ei? Un motiv ar fi şi dorinţa noastră de a copia modelele pe care le vedem în filme şi mass-media. Parcă şi văd imaginea unei femei care conduce o maşină decapotabilă, având o eşarfă pusă pe cap şi cu ochelari de soare pe ochi. Ba am văzut în filme şi femei care poartă ochelari de soare chiar şi la înmormântarea cuiva drag. Și asta doar pentru a masca suferința firească cauzată de pierderea cuiva drag. Pentru băieţi, modelul de macho-man cu tricou mulat care evidenţiază muşchii având gulerul ridicat, cu părul peste cap şi ochelarii de soare, este un model de multe ori urmat. Noi tinerii credem adeseai că suntem mai atrăgători pentru sexul opus când purtăm ochelari de soare.
Totuşi eu cred că ascunderea privirii este un minus în comunicarea dintre oameni şi mai mult deteriorează lucrurile decât le îmbunătăţeşte. Purtând ochelari de soare încerci să iei o mască a unei persoane care nu există, încerci să pari altcineva şi în momentul când ceilalţi te vor cunoaşte cu adevărat poate vor fi dezamăgiţi sau dimpotrivă vor vedea că nu eşti aşa “inaccesibil(ă)” aşa cum ai vrut să pari.
Purtarea ochelarilor de soare îţi ascunde sentimentele şi te face mai rece. Pentru unii, ochelarii sunt şi un accesoriu cu care să demonstreze cât de mulţi bani au. Ba şi cei săraci, sau oamenii cu venituri medii, au început să-i poarte din acelaşi motiv: să pară mai înstăriţi decât sunt.
Nu ştiu dacă aţi trăit sentimentul de a sta în lift cu o persoană străină şi să te simţi obligat să zici ceva, să comunici; sau dacă eşti mai ruşinos, să eviţi intrarea în conversaţie scoţând cheile sau telefonul sau citind nu ştiu ce pliant. E o mare taină a lumii, cum apropierea de o persoană necunoscută te obligă să intri în vorbă cu ea ca şi cum ai cunoaşte-o, sau ca și cum aţi avea ceva în comun. Dar chiar aşa este, avem ceva foarte mare în comun, pe Dumnezeu Care ne-a creat pe amândoi la fel… avem acelaşi Tată.
Acelaşi sentiment din lift apare când treci pe lângă oamenii de pe stradă. Apropierea de celălalt parcă te obligă să comunici, măcar din privire. A purta ochelari de soare în aceste împrejurări este ca şi cum ai începe să cauţi cheile prin buzunar sau să mânuieşti telefonul în lift, tocmai pentru a evita contactul vizual și deci comunicarea personală.
Ochelarii de soare sunt o barieră de comunicare între oameni, sunt de fapt un refuz de a te deschide faţă de ceilalţi.
E păcat să porţi ochelari de soare? Dacă vrei să pari altcineva purtându-i, fără a te schimba de fapt în mod real, da! este un păcat, pentru că te minţi singuri şi înţelegi lucrurile greşit.
Azi toţi discutăm pe messenger şi ni se pare un mijloc foarte rapid şi convenabil de a comunica, dar totuşi nu se compară cu relaţionarea directă, faţă-n faţă. Purtând ochelari de soare e ca şi cum am interacţiona pe messenger, decât faţă-n faţă.
Hristos a înviat!
(Claudiu)
elena
mai 18, 2011 @ 12:13 pm
Interesant, daca stau bine si ma gandesc nu pot sa spun ca port ochelarii de soare doar din perspectiva faptului ca nu reusesc sa ţin ochii deschişi cand soarele e mai puternic ci si din cauza faptului ca, fiind o persoana mai sensibila, ma pierd iute cand cineva ma priveste in ochi. Fiecare persoana isi creeaza un sistem de aparare impotriva factorilor externi depinde de fiecare in parte cum reactioneaza asupra acestor factori. Pentru mine a lasa diferite persoane sa ma priveasca indelung in ochi inseamna a zdruncina un pic acest sistem de aparare si parca ma simt in siguranta cand port ochelarii de soare, e ca in desene animate , ochelarii ar fi un obiect magic care te face invizibil.
Claudiu Balan
mai 18, 2011 @ 1:22 pm
Foarte interesantă perspectiva ta Elena.
Nu m-am gândit niciodată că ochelarii te pot apăra de persoanele care te privesc insistent şi a căror privire n-o poţi ocoli.
Boitos
mai 19, 2011 @ 5:29 am
Ellena e detsul de ciudat cum gandesti, dar te inteleg.Intr-o vreme si eu eram sa fac asa ceva, sa ma feresc de oamenii care ma privesc insistent.Dar nu , lasa-i sa te priveasca si priveste si tu.Cauta in ochii unui om cu, care te intalnesti ceva , orice.De exemplu pe mine ma enerveaza sa stau de vorba cu o persoana care poarta ochelari de soare, exact pt. motivul ca nu ii vad ochii.Cand vorbesc cu cineva ma uit in ochii acelei persoane , vreau de la bun inceput sa ghicesc daca ce spune acea pers. e la fel cum gandeste.Si nu de putine ori am vazut in ochi altceva decat ce spunea.Ochii sunt oglinda sufletului si tu ai un suflet frumos, lasa-l sa fie descoperit nu il ascunde.Nu te mai ascunde in spatele ochelarilor, fi curajoasa.Nimeni nu iti da in cap cand se uita in ochii tai.
Ati auzit de persoane la care le rad ochii?
Sunt sigura ca acele persoane nu poarta ochelari de soare, doar asa de fanfaronada.
Am vorbit si eu cu asemena persoane, si chiar vorbind serios cu ele am observat ca ma privesc bland si cald , si nu numai pe mine ci emana in jurul lor o blandete.
Asa ca eu nu port ochelari de soare, tocmai ca sa pot privi in ochi o persoana si sa fiu si privita.As vrea sa ajung sa imi rada si mie ochii.
elena
mai 19, 2011 @ 11:43 am
Simona nu ai inteles ce am vrut eu sa spun . Nu ţi s-a intamplat niciodata sa intalnesti fel de fel de persoane prea insistente care sa te incomodeze prin felul in care te privesc? Mie mi se intampla des fiind pe drum singura sa ma „izbesc ” de asemenea persoane care nu numai ma fac sa ma simt prost , parca ma tulbura si de aceea am facut asocierea ca ochelarii de soare te fac sa devii invizibil. E cu totul un alt discurs atunci cand te intalnesti cu cineva, caci mi se pare o lipsa de respect catre interlocutor sa nu-ti dai jos ochelarii, e normal si firesc cand vorbesti cu cineva sa-l privesti in ochi!
Boitos
mai 19, 2011 @ 1:19 pm
Ba da Ellena am intalnit, dar pe mie acele persoane nu ma intimideaza, si nici nu ma tulbura.Si culmea ar fi sa ma faca sa ma simt prost o persoana care se uita ciudat la mine.E problema ei, nu a mea, cum se uita.Adica eu sa ma ascund in spatele ochelarilor din cauza unei persoane care se uita prea insistent? Niciodata.Cum ar putea sa ma faca sa ma simt prost o persoana care se uita insistent, si nu stie cu adevarat ce e in sufletul meu; o persoana, cu care nu am schimbat 2 vorbe.
Ei si ce, sa se uite, si eu ma uit si poate ca ii arunc o alta privire pe care o merita cu adevarat.Sa devin invizibila pt asemena persoane?Niciodata. Si eu traiesc in lume cu ei, si eu sunt om si eu am aceleasi drepturi si obligatii.Sa iti spun un secret: schimbat-ti tinuta, mergi dreapta, si priveste oamenii in ochi, fi curioasa ce se ascunde in spatele ochilor lor,si asa vei scapa de privirile insistente.
Albinuta
mai 19, 2011 @ 2:14 pm
Foarte frumos articolul cat despre ochelari de soare …nu am purtat niciodata si nici nu cred ca o sa port deoarece nu suport ochelarii (am spus candva de ce ) ,a fost o vreme in care deoarce eu nu priveam lumea (in ochi) credeam ca nu sunt privita ,acum sunt la capitolul INVAT SA PRIVESC IN OCHII persoanei cu care vorbesc ,insa nu reusesc prea des
Bogdan Munteanu
noiembrie 16, 2011 @ 12:08 pm
Adevărat a înviat!
Sunt uimit să constat că – fără să fi citit acest articol (care îl precede cu câteva luni pe al meu) – că am avut în vedere cam aceleaşi gânduri când am abordat această temă:
[url]http://munteanuk.blogspot.com/2011/10/ochelari-de-soare-contra-unei-lumi.html[/url]
Evident că nu este păcat să porţi ochelari de soare, mai ales că unii au recomandări medicale în acest sens.
Dar mă întreb cum răbdau strămoşii noştri (nici măcar prea îndepărtaţi – bunici şi străbunici) să iasă în lume fără ochelari de soare?!
Administrator
noiembrie 16, 2011 @ 3:38 pm
Personal, consider ca ochelarii de soare, daca nu sunt impusi de recomandari medicale, si in afara cazului descris de elena (care implica niste motivatii de natura afectiva), cred ca au in spate motivatia răsfățului.