Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Când ajungi să-L cunoşti pe Dumnezeu, pe de o parte te bucuri de libertatea de a trăi fără de păcat, gustând clipă de clipă din harul lui Dumnezeu, dar pe de altă parte lucrurile se complică iar statutul tău în familie şi în societate se schimbă brusc.

Dacă până nu de mult am fi făcut orice să fim primiţi în grupul de prieteni şi să fim apreciaţi, după ce-L cunoaştem pe Dumnezeu lucrurile se schimbă radical. Multe fapte din comportamentul nostru care ne făceau plăcuţi în anturajul în care trăim le descoperim ca fiind păcate înaintea lui Dumnezeu şi dăunătoarea aproapelui nostru.

Deşi întâlnirea cu Dumnezeu ne trezeşte la realitate şi ne ajută să cunoaştem Adevărul, totuşi vrem în continuare să ne păstrăm prietenii. Marea problemă intervine atunci când unele din relaţiile noastre de prietenie se bazează în primul rând pe comportamente păcătoase.

Mi-aduc aminte când L-am cunoscut pe Dumnezeu că m-am lăsat de fumat, nu mai mergeam la discotecă, nu mai vorbeam vulgar, veneam mai des la Biserică, citeam mai mult şi îmi schimbasem viaţa în mare măsură. Schimbarea mea a dus până la urmă la despărţirea de cel mai bun prieten, Bogdan, cu care stătusem în ultimii patru ani aproape zi de zi. Despărţirea nu a fost bruscă şi nu a intervenit în urma unei discuţii aprinse ci treptat. Eu nu mai puteam face ce făceam înainte, iar el nu putea să înţeleagă ce trăiesc eu şi nici să meargă cu mine la slujbe, sau în pelerinaje, sau la conferinţe duhovniceşti, etc. Eu am început să ies cu alţi oameni şi el a început să se apropie de un alt grup de prieteni.

Îmi părea rău, pierdusem unul dintre cei mai buni prieteni ai mei din toată viaţa, dar prezenţa lui Dumnezeu în viaţa mea era foarte reală şi mă ajuta să fiu destul de matur încât să nu mai fac vechile păcate. De fapt primisem atâta bucurie de la El după ce mi-a iertat atât de multe păcate şi viaţa mea avea un orizont extraordinar din acel moment, încât pâna la urmă am considerat că e mai bine să nu mai continui cu Bogdan.

Astăzi după 9 ani de când ne-am despărţit suntem iarăşi prieteni. Viaţa şi necazurile ei ne-au adus din nou împreună, dar de data aceasta prietenia noastra se bazează pe alte dorinţe: credinţa în Dumnezeu, dorinţa de a ne întemeia o familie, corectitudinea, o viaţă cumpătată şi bazătă întotdeauna pe iubire, şi multe altele.

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan spune:

„Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.” (1 Ioan 2. 15-17)

Ce să facem? Trăim în lume dar sfinţii de zic să nu iubim lumea. E de observat că pentru ei „lumea” este de fapt comportamentul păcătos: minciunea, hoţia, desfrânarea, beţia, lăcomia pântecelui, ura, uciderile, mândria, lăcomia după bani, adulterul şi multe altele.

Sfinţii acuză păcatul şi nu pe cei păcătoşi. Hristos Domnul ne îndeamnă să urâm păcatul dar să iubim pe cei păcătoşi chiar şi pe vrăjmaşii noştri.

Creştinismul nu înseamnă o despărţire de lume, o fugă în păduri şi în peşteri, ci înseamnă doar o despărţire de faptele lumii. Biserica prin toţi învăţătorii ei nu ne îndeamnă să ne izolăm faţă de lume, să avem propriile noastre grădiniţe, şcoli, spitale, parcuri, magazine, etc. ci ne încurajează să rămânem în societate dar să dăm mărturie prin comportamentul nostru că unele din faptele ei sunt păcătoase.

Cât de mult să ne dăm după lume, mai ales că uneori simţim că suntem marginalizaţi sau excluşi în mod voit, consideraţi ciudaţi ai societăţii sau oameni cu firea slabă? Învoirea spre păcat a unui grup de prieteni te face de multe ori să te gândeşti: „Ei păcătuiesc dar măcar sunt împreună, eu nu vreau să fac acest păcat dar stau singur”. De acest gând se foloseşte uneori diavolul ca să ne ispitească şi să cădem iarăşi în păcat.

Trăind creştineşte aflăm cu surprindere că oamenii se îndeamnă mai repede spre păcat decât spre o faptă bună, şi că te trezeşti de multe ori singurul din grupul de prieteni care nu vrea să se îmbete, sau singurul care vrea să-şi păstreze fecioria până la căsătorie, sau care nu vrea să fumeze, sau se ducă în club. Starea acesta ne împinge la deznădejde dar iată ce fel ne încurajează Hristos Domnul:

„Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. ” (Ioan 15, 18-19)

Gândul că Hristos ne-a ales pe noi din lume ar trebuie să fie unul foarte îmbucurător şi plin de nădejde. În al doilea rând El nu ne-a ales că suntem mai speciali ci ca noi să dăm mărturie lumii că trăieşte în minciună, în răutate, în destrăbălare şi egoism şi la un moment dat toate acestea vor veni asupra ei, şi mai târziu va suporta consecinţele.

„Nu vă miraţi, fraţilor, dacă lumea vă urăşte.” zice Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan (1In 3, 13). Prin simplu fapt că noi suntem altfel, acuzăm lumea de păcat, chiar fără a spune o vorbă. Oamenii smeriţi îi acuză prin smerenia lor pe cei mândri, cei blânzi prin blândeţea lor pe cei mânioşi, cei înfrânaţi prin cumpătarea lor pe cei lacomi, şi asta se întâmplă pentru că toţi avem conştiinţă şi simţim mustrările ei.

Noi creştinii suntem sarea pământului, noi suntem jaloanele după care lumea se poate ghida în degringolada ei, noi suntem lumina lumii, arătând tuturor că se poate trăi şi fără de păcat, ba mai mult, că fericirea apare doar prin iubire, şi iubirea are un singur izvor: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.

Cine are iubirea ca relaţie normală între el şi ceilalţi acela are viaţa, spunea Părintele Stăniloae.

Cât de mult să ne dăm după lume? Până la păcat, până unde începe compromisul, târguiala cu poruncile lui Dumnezeu. Când simţi că apropierea ta de lume are la bază răul atunci te retragi subtil fără să acuzi pe nimeni.

Da, problema este că noi vrem şi cu Dumnezeu şi cu lumea. Vrem să ajungem şi în împărăţia cerurilor, dar să ducem şi o viaţă plină de desfătări. Vrem să părem sfinţi înaintea lumii dar sufletul nostru şi mintea sunt pline de mizerii.

Vrem şi la biserică şi în club. Vrem şi Trupul şi Sângele Donnului dar vrem şi-o ţigară. Vrem să fim apreciaţi de lume dar vrem să fim şi smeriţi. Vrem bucurii dar fără necazuri. Vrem reuşite fară muncă şi obstacole. Vrem Înviere fără Cruce.

Dragilor, deşi e greu de acceptat la tinereţe acest lucru, totuşi trebuie să ştim că viaţa de creştin e o viaţă de constrângeri şi uneori de chin. Pregătiţi-vă să fiţi mai degrabă prigoniţi pentru că faceţi binele decât lăudaţi! Pregătiţi-vă să trăiţi într-o lume care nu împărtăşeşte nicidecum aceleaşi principii cu voi. Fiţi conştienţi că a fi creştin nu înseamnă a duce o viaţă perfectă într-o societate perfectă, ci dimpotrivă înseamnă să fii virtuos acolo unde mulţi nu sunt, să înduri unde alţii n-ar îndura, să ierţi unde alţii s-ar răzbuna, să fii cinstit unde alţii ar vedea o mare oportunitate de a se îmbogăţi, să fii milostivi atunci când nu s-ar cuveni, să iubeşti atunci pe cel care nu merită, să te rogi pentru duşmanii tăi, să te lepezi de tine pentru celălalt. Făcând astfel vom gusta viaţa veşnică încă de pe acum din timpul vieţii, şi toate ni se vor părea uşoare, pentru că toate le facem cu Dumnezeu, cu ajutorul Maicii Domnului şi al tuturor sfinţilor.

Totuşi sinceritatea, buna-cuviinţă şi cinstea creştinilor deschid multe uşi în viaţă, veţi vedea.

„Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.”

(Claudiu)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Tabere

Tabără de vară în Țara Hațegului (19-26 iulie 2019)

Pr. Crăciun Opre

Credința ne unește

Pelerinaj Israel (24 feb.- 1 martie 2019). Asociația Ortodoxia Tinerilor în colaborare cu Basilica Travel.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești