Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Acum un an și jumătate, în luna februarie, am primit o comandă pentru o icoană cu un martir al închisorilor comuniste din România. Numele lui este Valeriu Gafencu care, după suferințe greu de imaginat, moare răpus de tuberculoză în penitenciarul- sanatoriu Targu-Ocna, în data de 18 februarie 1952.

De-a lungul activității mele am încercat pe cât a fost posibil să evit comenzile cu sfinții recenți sau necanonizați de Biserică. Motivul principal pentru care evit astfel de icoane este acela că mă consider nevrednic din toate punctele de vedere, atât tehnic, cât și duhovnicesc. Realizarea  icoanei unui Sfânt contemporan presupune o maturitate artistică și duhovnicească la care eu nu am ajuns. De asemenea, pentru că vorbim de un sfânt recent, existența unor repere în iconografia veche este exclusă. Acest lucru mărește enorm responsabilitatea iconarului pentru icoana care urmează să fie vazută de un număr foarte mare de oameni.  Dar, precum spune Pr Galeriu Constantin, în viață e ușor să renunți, dar e greu sa refuzi. Nici eu nu am putut refuza această comandă. Și aceasta nu din motive financiare, pentru că aveam alte icoane  mult mai ușor de realizat și într-un timp mult mai scurt.

După îndelungate cercetări timp de aproape două săptămâni pe ambele planuri, spiritual și tehnic,  încă mă aflam în impas nestiind cum să  realizez  mai bine această icoană. În viața familiei mele, între timp, reapare o problemă de sănătate a fetiței mai mici, Maria, atunci în vârstă de 12 luni. De această dată mult mai grav și cu o teamă reală a mea și a soției  că o putem pierde. 

 Din motive total stupide pe care nu vreau să le amintesc medicii din acel spital amână momentul unei intervenții urgente care ar fi oprit agravarea stării fetiței noastre  Eram conștienți de repercusiunile unei amânări din experiența anterioară când un medic foarte bun a intervenit în regim de urgență pentru a evita complicații cu urmări ireversibile. În cazul bebelușilor situația poate scăpa foarte ușor de sub control.

După o zi întreagă în spital în care vedeam că cea mică este din ce in ce mai grav bolnavă, la ora 12  noaptea plec spre casă și o las pe soție cu cea mică, urmând să revin a doua zi.

Ajuns acasă, epuizat psihic, fizic si spiritual mă așez în genunchi și îmi aduc brusc aminte de icoana cu Sf Valeriu, care era o povară in plus.

 Revoltat din cauza situației în care ne aflam îndrăznesc într-un dialog cu Sf. Valeriu să îi spun că dacă este cu adevărat Sfânt și dacă el vrea ca eu sa îi pictez această icoană, trebuie să ne ajute ca a doua zi fetița noastră să fie acasă. 

Vă spun sincer că în acel moment eram conștient că ceream un lucru imposibil pentru că din experiența anterioară cea mică stătuse o săptămână întreagă în spital cu perfuzii și sub supravegherea medicilor.

Am accentuat că dacă cea mică nu se întoarce acasă a doua zi o să refuz să mai iau acea comandă și să pictez icoana.

Eram conștient de Sfințenia lui având și confirmarea părintelui meu duhovnic care a spus că dacă Valeriu Gafencu nu este Sfânt, noi nu avem nicio șansă.

Țin să menționez că încă din timpul vieții era numit Sfântul Închisorilor, lucru unanim recunoscut atât de colegii săi de suferință, cât și de către angajații penitenciarului.

Dupa ce am citit Paraclisul Maicii Domnului  și Acatistul Sf Valeriu, am promis că dacă Sfântul va răspunde rugăciunii mele, voi picta icoana și jumătate din prețul acesteia îl voi dona celor nevoiași. Am promis, de asemenea, că niciodată nu mă voi îndoi de sfințenia sa și de ajutorul Lui Dumnezeu în viața noastră.

După rugăciune atât eu, cât și soția mea care era la spital cu cea mică primim un gând ca o salvare cum că ar fi bine să transferăm fetița la spitalul din Luxemburg unde a fost tratată și prima dată.

A doua zi de dimineață ajung din nou la spital și din păcate niciun medic nu o văzuse încă (după 24 de ore), ci doar asistente  deși situația era din ce în ce mai gravă. Pediatrul nostru ne trimisese la cel mai apropiat spital tocmai datorită gravității situației in care se afla cea mică. Fetița era aproape leșinată și epuizată de boală. 

Intr-un târziu un medic o vede și ne confirmă că infecția a ajuns la rinichi , lucru de altfel de așteptat luând în calcul amânarea unei situații de urgență.

Între timp i-am spus soției de înțelegerea mea cu Sf. Valeriu. Și ea, ca și mine de altfel, era convinsă că acest lucru este imposibil și atât de departe de situația în care ne aflam.

În momentul în care medicul ne-a confirmat gravitatea situației, am ascultat gândul care ne-a venit la amândoi în același timp  cu o seară înainte și am transferat fetița la spitalul din Luxemburg, asumându-ne toate consecințele acestei decizii.

Aici când am ajuns, în mod minunat, medicul de gardă care a preluat cazul Mariei era chiar cel care o ajutase și prima dată.

În regim de urgență reușesc să-i pună perfuzii și, iarăși în mod minunat, cea mică începe să își revină și febra începe să scadă.

Suntem bucuroși că Sf. Valeriu ne-a îndrumat să schimbăm  spitalul. La câteva ore, doctorul ne spune că, daca totul e bine, putem pleca acasă cu toții, urmând să o aducem zilnic la spital pentru administrarea perfuziei și tratarea în ambulatoriu.

Brusc ne-am amintit de Sfântul Valeriu și nu ne putem stăpâni lacrimile, conștienți  că a făcut o minune în viața noastră.

A doua zi Maria era fericită că se afla acasă și că tot coșmarul prin care trecuse era lăsat în urmă.

Vreau să menționez un lucru foarte important. Din primul moment în care am ajuns la spital, l-am anunțat pe Părintele nostru Duhovnic să ne pomenească în rugăciunile personale și cele  comune din parohia  din care facem parte. În parohia noastră aproape toți membri practică o rugăciune numită candela nestinsă.  Această rânduială de rugăciune se desfasoara pe toată durata nopții și fiecare membru înscris, timp de o oră rostește anumite rugăciuni. Apoi alți membri preiau ștafeta  din oră în oră până dimineață. Și astfel pe tot timpul nopții o parte din frați se roagă  neîntrerupt pentru întreaga comunitate.

Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos

(Daniel Neculae)

Icoana din articol este chiar cea pictată de Daniel, după această întâmplare. Puteți vedea toate icoanele pictate de el aici: Icoane Daniel Necuale.

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Curs online interactiv (live) de introducere în Taina Sfintei Liturghii

Revista Creatorul Universului

Pr. Crăciun Opre

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Tabere

Pelerinaj Israel (24 feb.- 1 martie 2019). Asociația Ortodoxia Tinerilor în colaborare cu Basilica Travel.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești