Astfel de pierderi de locuri de muncă, prin distrugerea ecosistemului lăsat de Dumnezeu nu sunt uşor de calculat (pentru că pierderea va interveni treptat, nu ca după o rapidă închidere de fabrică), însă sunt neîndoielnice.
Nicăieri în lume astfel de exploatări de suprafaţă nu au lăsat nimic de folos celor din zonă (aurul şi banii au plecat departe, în seifurile altora!), ci au mutilat pentru totdeauna faţa pământului.
*
Se pot face estimări şi analogii cu situaţii similare. De pildă, despre mina de la Skouries din apropiere de peninsula turistică Halkidiki şi Sf. Munte Athos (Grecia), promisiuni fantasmagorice vorbeau de crearea a 5.000 locuri de muncă.
În realitate, nu vor fi nici măcar o mie şi, foarte probabil, nu pentru localnici (dintre care mai mulţi nu acceptă ofertele de muncă ale ‘investitorului’ lipsit de scrupule), ci pentru oameni veniţi din alte părţi ale ţării sau de peste hotare.
Chiar şi varianta excesiv de optimistă (5.000 de noi joburi) tot este de zece ori mai mică decât cele 50.000 de locuri de muncă din zonă (mai ales în agricultură şi turism – la fel ca în Apuseni) care sunt în pericol a dispărea pentru totdeauna.
În primăvară, am scris un mic reportaj-eseu despre situaţia din acel colţ al Greciei, aşa cum am constatat-o în aprilie 2013. Localnicii se mobilizau într-o încercare disperată de a face faţă presiunilor unei companii (înregistrate tot în Canada), aflate în cârdăşie cu autorităţile de la Atena şi la fel de nepăsătoare faţă de viaţa oamenilor:
Distrugerea va afecta o zonă aflată chiar ‘la poalele’ peninsulei Athos, un loc ales de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, o ‘inimă’ a Ortodoxiei!
Mulţi s-or năpusti cu acuze potrivit cărora am fi nişte ‘ortodoxişti retrograzi’, opuşi progresului şi bunăstării (deşi împotriva exploatării de la Roşia Montană se opun şi oameni indiferenţi religios, stângişti, atei, mai educaţi sau nu), însă – cel puţin în privinţa a ce se petrece chiar lângă Sf. Munte Athos, nu putem ignora ipoteza că s-ar vrea, deopotrivă cu înşfăcarea aurului, periclitarea acelui loc sfânt!
E bun afișul, probabil că acele locuri de muncă vor fi dispărea treptat înainte de încetarea exploatării, deci nici măcar 5 ani nu vor dura toate, ci unele 3 ani, altele 1an, altele 5 luni în funcție de faza exploatării.
În caz că sunt și alte minereuri decât aur, n-ar trebui acordate licențe separate de exploatare și noi redevențe în funcție de valoarea minereului ?
Nu de alta dar, altfel jaful ar avea proporții de 2 în 1, mai ales că în Africa de Sud redevența pt aur atinge și 20% din valoarea minereului extras iar la noi nu se știe dacă depășește 10%.
Bogdan Munteanu
septembrie 27, 2013 @ 8:25 am
Astfel de pierderi de locuri de muncă, prin distrugerea ecosistemului lăsat de Dumnezeu nu sunt uşor de calculat (pentru că pierderea va interveni treptat, nu ca după o rapidă închidere de fabrică), însă sunt neîndoielnice.
Nicăieri în lume astfel de exploatări de suprafaţă nu au lăsat nimic de folos celor din zonă (aurul şi banii au plecat departe, în seifurile altora!), ci au mutilat pentru totdeauna faţa pământului.
*
Se pot face estimări şi analogii cu situaţii similare. De pildă, despre mina de la Skouries din apropiere de peninsula turistică Halkidiki şi Sf. Munte Athos (Grecia), promisiuni fantasmagorice vorbeau de crearea a 5.000 locuri de muncă.
În realitate, nu vor fi nici măcar o mie şi, foarte probabil, nu pentru localnici (dintre care mai mulţi nu acceptă ofertele de muncă ale ‘investitorului’ lipsit de scrupule), ci pentru oameni veniţi din alte părţi ale ţării sau de peste hotare.
Chiar şi varianta excesiv de optimistă (5.000 de noi joburi) tot este de zece ori mai mică decât cele 50.000 de locuri de muncă din zonă (mai ales în agricultură şi turism – la fel ca în Apuseni) care sunt în pericol a dispărea pentru totdeauna.
În primăvară, am scris un mic reportaj-eseu despre situaţia din acel colţ al Greciei, aşa cum am constatat-o în aprilie 2013. Localnicii se mobilizau într-o încercare disperată de a face faţă presiunilor unei companii (înregistrate tot în Canada), aflate în cârdăşie cu autorităţile de la Atena şi la fel de nepăsătoare faţă de viaţa oamenilor:
http://munteanuk.blogspot.ro/2013/05/demnitate-greceasca-greek-dignity.html
Un alt reportaj (Yahoo News) arată trista situaţia din august 2013 din acele locuri:
http://ro.stiri.yahoo.com/cum-distruge-aurul-via%C8%9Ba-%C3%AEn-grecia-protestatari-la-061225718–finance.html
*
Distrugerea va afecta o zonă aflată chiar ‘la poalele’ peninsulei Athos, un loc ales de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, o ‘inimă’ a Ortodoxiei!
Mulţi s-or năpusti cu acuze potrivit cărora am fi nişte ‘ortodoxişti retrograzi’, opuşi progresului şi bunăstării (deşi împotriva exploatării de la Roşia Montană se opun şi oameni indiferenţi religios, stângişti, atei, mai educaţi sau nu), însă – cel puţin în privinţa a ce se petrece chiar lângă Sf. Munte Athos, nu putem ignora ipoteza că s-ar vrea, deopotrivă cu înşfăcarea aurului, periclitarea acelui loc sfânt!
Dan Sorin
septembrie 28, 2013 @ 3:48 pm
Se duce cineva mâine la 16 în Parcul Titan?
sharbinsk
septembrie 29, 2013 @ 9:43 am
E bun afișul, probabil că acele locuri de muncă vor fi dispărea treptat înainte de încetarea exploatării, deci nici măcar 5 ani nu vor dura toate, ci unele 3 ani, altele 1an, altele 5 luni în funcție de faza exploatării.
În caz că sunt și alte minereuri decât aur, n-ar trebui acordate licențe separate de exploatare și noi redevențe în funcție de valoarea minereului ?
Nu de alta dar, altfel jaful ar avea proporții de 2 în 1, mai ales că în Africa de Sud redevența pt aur atinge și 20% din valoarea minereului extras iar la noi nu se știe dacă depășește 10%.