Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Vacanța care tocmai a trecut ne-a îndreptat pașii spre îndepărtata Norvegie. Îndepărtată ca spațiu și timp, dar îndepărtată mai ales ca atmosferă spirituală. Am călătorit în țările nordice cu o curiozitate firească și ne-am întors din țările nordice cu uimiri și teme de meditații pe care încă nu le-am epuizat.

Ne-au uimit prețurile, ne-au uimit ținuturile sălbatice, din munții neumblați, fiordurile spectaculoase și înspăimântător de înalte, pădurile neprietenoase, munții cu coame aproape plate, acoperite de mușchi și bolovani, ca într-un peisaj selenar. Fiordurile au fost de admirat de pe munte, de sus, în drum spre Bergen – al doilea oraș din Norvegia.

Impresionanat! Spectaculos! Un spectacol pe care numai natura, intr-o opera divina, poate sa-l dea. Facând o comparație cu munții noștri, ne gândeam că în Norvegia totul se întâmplă la dimensiuni mai mari, într-un concert de forme de relief mult mai bogat, mai variat si cu adevărat simfonic. Imediat lângă munte ai apă, ai marea sau oceanul, ai cascade, pârâuri repezi și umflate, ai plaje lângă brazi, ai capre de munte langă peștii de ocean, ai transport pe uscat alternând cu transportul pe apa. E o împletire pe care nu o întanești peste tot.

Ceea ce lipsea din munții maiestoși, masivi, pietroși sau împăduriți, era sunetul toacăi în apus. Am prins apusuri blânde în munți, iar liniștea monumentală nu a fost tulburată, la ceasul vecerniei de niciun sunet cunoscut nouă. Ce multe au pierdut norvegienii, scandinavii în general, în goana după bunăstare. Ei au fost protestanți. Acum își declară religia oficială: religia norvegiană. Dar și pe asta o invocă tot mai puțin. Din protestantism au păstrat amintirea normelor și preceptelor creștine pe care le-au transformat în cod de norme și legi civile. Din viața cotidiană au exclus existența și intervenția Divină. L-au înlocuit pe Dumnezeu cu bunăstarea și trăiesc astăzi în virtutea acestui exercițiu de amnezie sufletească și de încrâncenare în corectitudine civică. Filosofia stării de bine fizice, materiale trebuie să suplinească necesităție spirituale.

Această atitudine se aplică și prin faptul că originea lor vikingă, avea la bază credințe preponderent mercantile. Credeau în Odin, zeul războiului. Din razboinici au ajuns pirați într-o vreme. Virtuțile de bază erau curajul și cruzimea. Cine nu se încadra în acești parametri, nu moștenea viața veșnică. În credința vikingă, cei bogați se îngropau cu tot ce aveau mai de preț pe pamânt pentru a le fi de folos și după moarte. Ca și la egipteni. Ei erau cu siguranță moștenitorii unei vieți veșnice, fără a face nimic altceva. Rangul social și bogățiile asigurau asta. De cele mai multe ori își luau cu ei în mormânt și servitorul/servitoarea preferată. Concepția aceasta asupra morții nu le dădea nicio șansă celor săraci sau slabi și neputincioși.

Iar valorile existenței lor se resetau în funcție de aceste credințe. Așadar, concepția protestantă despre viață a avut o aderență explicabilă pentru oamenii din această parte a lumii. A fost o perioadă când religia protestantă reprezentă un reper fundamental al vieții. Regulile, aplicarea rigidă a lor a generat o revoltă mai mult sau mai puțin tacită. Dacă batrânii își amintesc cu ”spaimă” de regulile impuse de preoți în tinerețea lor, cei tineri nu mai au ce-și aminti. Prezența unor biserici în cadrul comunităților (acolo unde au mai fost păstrate), invocă timpul unior rugăciuni înălțate în alte vremi.

Totuși acești munți și aceste spații generoase te invită să-ți pui probleme existențiale mai presus de hrană și de poziții sociale. Oamenii care au în stăpânire aceste locuri sunt și ei impresionanți. Întoteauna rezervați, fără a fi nepoliticoși. Cultura vieții fără lipsuri, fără neajunsuri, fără stres cotidian și importanța imensă pe care o dau clipei, eforturile de a prelungi existența pământească cu orice preț sunt remarcabile. Am rămas consternați când am văzut ca nimeni nu depășește pe nimeni și că suntem nevoiți să mergem după un tractor cu 20 km pe ora. Consecința s-a observat imediat. Nu ne-am întâlnit cu nicio mașină lovită sau zgâriată. Nu am vazut, timp de două săptamâni pe roți prin întreaga parte nordica a Europei, vreun accident cât de mic. Am parcurs tunele de 11 km sau de 25 km, am trecut pe poduri de 9 si de 11 km, am circulat pe autostrazi sau pe straduțe mici. Peste tot o prudență exagerată. Pe vârful muntelui sau în mijlocul orașului oamenii se mișcă încet, atent, gata oricând să evite cea mai mica greșeală de trafic. Frumos, relaxant, uimitor.

În virtutea acelorași griji exagerate de a prelungi viața. Un așa cult pentru sport și pentru sanatate nu m-am gândit că ar putea fi practicat undeva. Poate exista, dar o așa atitudine pro-mișcare și pro-sanatate, te impresionează. De ar acorda omul atât timp și nevoință pentru cele ale sufletului, ar fi un miracol pe pamânt toată existența noastră. S-ar coborî cerurile. Totuși calatoria prin Norvegia pare o calatorie în deșert. Prin inima unui deșert spiritual, din care nu ai unde să te adapi.

Oslo – o capitală europeană

Oslo e un oraș destul de mare și de amestecat la nivel arhitectural. Printre noile construcții pe ici pe colo te izbești vizual de construcții mai vechi, cubale sau paralelipipedice, îmbracate sau în curs de îmbracare în sticlă. Cărămida roșie sau lemnul roșu, așezat vertical și invariabil de lățimea unei palme, ramân semnul distinctiv al construcțiilor norvegiene.

Dar Oslo nu înseamnă doar oameni, din toate țările, vorbind toate limbile pamântului. Oslo e portul cu restaurante fără pește în meniu și cu multe clădiri din sticlă, între care există pasaje de trecere la nivelele superioare.

Este capitala cu un palat regal, destul de mic, situat în centru. Este orașul cu pasaje subterane, tunele chiar, pentru circulația mașinilor. Oslo e orașul lui Ibsen, care scria în Nora sau o casa de papuși despre tendința omului de a-l domina pe celalalt. Un oraș protestant fără a fi practicant. Poate din cauza asta a devenit un oraș al libertăților de orice fel. Este orașul care își depozitează o parte din muzee pe insulă pentru a oferi turiștilor priveliștea din afară asupra capitalei, o perspectivă de pe ape și un venit suplimentar. Doua cafele în portul din Oslo au echivalat cu drumul cu feribotul până la insula. Adica 8 Euro. Cafeau a fost buna.

Tot în Oslo am văzut un cuplu candid de doi baieți ținându-se de mână. El, presupunând că baiatul din aceasta relație, avea o atitudine de frondă. Capul sus, ochelari negri pe ochi, lanțuri, inele, cercei, un întreg arsenal. El (ea), un tânăr finuț, feminizat evident, cu privirea în jos, îmbracat cu panataloni mulați, tricou și geaca, se balansa în mers ținându-se timid de mâna partenerului. Au coborat dintr-o vapor de croazieră. Iar în portul din Oslo, unde libertatea sexuală e la ea acasă, s-au gândit să se arate ca un cuplu normal, când au pornit la o plimbare. Totuși nimic nu arată a normalitate. Nici mersul baiatului parteneră, nici îndârjirea baiatului partener. Mă gândeam cum ar fi arătat un copil între cei doi. Așa, împotriva firii, împotriva biologicului, un copil în cuplu de parteneri de acealsi sex pare... imposibil de conceput. Și asta, pentru ca nu poate fi, literalmente vorbind, conceput de cei doi. Pe cale naturală ca să fie totul natural, firesc, deci...normal(?!). Fără a mă gândi la Creație și la genialul, divinul ei Creator, în al Cărui plan arhitectural al lumii pentru om nu se regasește această variantă. Privind la cei doi, începeam să disting semnificațiile cuvintelor firesc și împotriva firii.

Așadar, călătoria noastră în Norvegia (ca a lui Nils Holgersson prin Suedia) a fost una inițiatică. Încă medităm la sensul existenței umane, la existența fără Dumnezeu, la existența omului sub guvernarea banului, la pierderile pe care le suferă omul prin despărțirea voluntară de Creatorul sau. Nu toți bogații pier și nu toți săracii se mântuiesc. Asta e sigur! Iar calea mântuirii poate fi descoperită mai ales prin modul de raportare a omului, a individului la tot ce întâmpină în drumul său vremelnic: bine, greu, bogăție, sărăcie, forță, slăbiciune, durere, bucurie.

Dacă sărăcia te înversunează împotriva Domnului și nu vezi ceea ce poate aduce constructiv, bine, pentru sufletul tău, e inutilă. La fel și bogăția. La fel orice întâmplare din zi și din noapte, din fiece clipă a vieții tale. Poate ar fi de mare folos să includem pe lista cererilor curente - de sănătate, de bunăstare, de...– și o altă rugăciune simplă: Dă, Doamne, luminarea minții, înțelepciunea sufletului și întărire vionței spre a discerne binele de rău!

(Claudia Talașman Chiorean)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Tabere

Tabără de vară în Țara Hațegului (19-26 iulie 2019)

Pr. Crăciun Opre

Credința ne unește

Pelerinaj Israel (24 feb.- 1 martie 2019). Asociația Ortodoxia Tinerilor în colaborare cu Basilica Travel.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești