Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Întrebarea din titlu poate apărea în mintea oricui la un moment dat în viața, când îi vezi pe cei din jurul tău: familie, colegi, prieteni, concetățeni, conaționali sau străini cum calcă flagrant principiile morale, de fapt poruncile lui Dumnezeu. Sunt situații când îi vezi pe toți la grămadă făcând același păcat și te gândești: „Dacă toți se comportă astfel, înseamnă că n-o fi chiar așa de rău.. poate chiar așa trebuie” iar dacă ai conștiința trează și sufletul curat ajungi să te întrebi: „La ce folos oare să fiu demn de unul singur, când toți din jurul meu calcă în picioare poruncile Domnului?

Dacă sunt mulți care au relații intime înainte de căsătorie, ce rost are să o faci tu pe viteazul și să încerci să fii altfel? Dacă la școală, la servici, sau la o petrecere nimeni nu ține post și mânâncă fără rușine din bucatele puse înainte, ce rost are să fii tu cel care să ieși în evidență postind? Dacă toți prietenii tăi înjură și par „cool” în grupul lor atunci când batjocoresc pe alții, ce rost are să fiu eu cel care nu judecă și nu batjocorește pe nimeni? Dacă e mișto să chiulești cu toată clasa odată, ce rost are să fii tu oaia neagră care se împotrivește voinței majorității, deranjându-i pe ceilalți? Dacă la servici toți mai pun mâna și iau câte ceva acasă, are vreun rost faptul că tu nu iei nimic?

Exemple sunt mii și mii, dar problema în esență este următoarea: Schimbă cu ceva faptul că eu încerc să fiu moral, printre un milion de persoane imorale? De fapt, hai să spunem altfel, ca să nu pară că a fi moral e un gest de mândrie: Ajută pe cineva faptul că eu încerc să fiu corect, într-un anturaj care nu respectă normele moralității?

Răspunsul voi încerca să vi-l dau printr-o întâmplare din istoria recentă a României.

În martie 1944, trupele rusești trec Nistrul și armata roșie ocupă nordul Bucovinei. Sate întregi iau calea pribegiei, rezistența în fața puhoiului începe în Bucovina, ca o miscare de nesupunere la ocupație și mai ales la barbaria acestei invazii. Acțiunile de luptă ale partizanilor bucovineni contra armatei roșii invadatoare au început în martie-aprilie 1944, sub coordonarea comandamentului militar româno-german. Se organizează unități mobile dotate cu tehnică de luptă, care avea misiuni de patrulare și de protecție.

După 23 august 1944, foștii luptători încep să fie urmăriți de NKVD (Comisariatul Popular pentru Afaceri Interne, din Rusia). Pentru a-și apăra viața și libertatea sate întregi fug în munți, se opun cu arma în mână la abuzurile comunizării forțate. Rezistența armată va beneficia de rezistența țăranilor veniți acasă de pe fronturile de est și de vest, de experiența militară a foștilor combatanți, ofțieri deblocați, de grupul tot mai masiv al celor urmăriți de tribunalele poporului pentru atitudini anti-sovietice.” (Lucia Hosu Longhin - Memorialul durerii - Primii partizani (DVD 1 - partea 1).

Primele grupuri de rezistență anticomunistă apar astfel în Bucovina. Grupurile erau formate din țărani simpli, dar înarmați, care n-ar fi putut face nimic în fața uriașei armate rusești. Totuși ei aleg calea demnității și refuză să fie ocupați și batjocoriți de soldații ruși care începuseră jaful în satele bucovinene, și care confiscau în căruțe tot ce prindeau, pârjolind totul în urma lor.

Timpul trecea și rezistența celor din munți devenea din ce în ce mai anevoioasă, unii murind în lupte, alții fiind trădați. Trupurile celor omorâți erau aduse și aruncate pe drumurile satelor ca un avertisment pentru cei care ar fi vrut să susțină rezistența celor din munți. Cei din munți erau denumiți de către conducerea țării „bandiți” care atentează la securitatea națională, deși în realitate erau români demni, care au refuzat să fie părtaș minciunilor unui sistem diabolic, oameni care și-au dat viața pentru libertatea și demnitatea poporului român. Se făceau arestări masive și oricine avea curaj să schițeze vreun gest de nesupunere sau de împotrivire la adresa sistemului făcea ani grei de închisoare, iar familia sa era persecutată până la sfârșitul vieții.

Cu timpul au apărut mișcări de rezistență anti-comunistă și în Banat, în Făgăraș, în Muntenia, și în alte zone de ale țării.

Deși cei refugiați în munți (partizanii) nu putea sta în fața unei armate întregi, care la un singur semn ar fi dezlănțuit măcelul asupra lor, totuși ei țineau aprinsă flacăra speranței în poporul român, că nu toți din neamul acesta sunt slabi, ci există și persoane puternice care nu-și trădează neamul și nu fac compromisuri pentru a-și salva pielea, ci își dau viața pentru țară.

Chiar dacă erau puțini, rezistența lor putea fi un exemplu pentru populație, care deși nu se împotrivea fizic, în inimile lor urau sistemul și înțelegeau nedreptățile care i se făceau neamului și țării noastre. Partizanii din munți puteau fi scânteia care aprinde o revoltă populară latentă în sufletele oamenilor. Iată ce se spune în continuare în același documentar pe care l-am citat mai sus:

„Mii de țărani așteptau ordinul la luptă pentru o revoltă generală contra comuniștilor, ordin așteptat din munți."

Partizanii din munți, deși puțini, ar fi putut porni la luptă, prin demnitatea, tăria și credința lor în Dumnezeu, mii de oameni, stârnind o revoltă generală care ar fi dus la un război de eliberare de sub regimul comunist. Iată de ce acești partizani erau așa de periculoși în ochii regimului comunist.

Mi-amintesc de grupul de rezistența al celor din Munții Făgăraș care n-au fost prinși decât după șapte ani de zile, deși munții erau împânziți de militari, și toată atenția se concetra în această zonă. Rezistența acestor oameni a început să nască legende nu numai în satele din împrejurimi, ci chiar și în mijlocul soldaților care-i căutau, temându-se toți că au în față adversari redutabili. În realitate acei oameni erau bărbați simpli, dar întăriți de credința în Dumnezeu și de fiorul mărturisirii Adevărului și al apărării neamului.

Ce vreau să vă spun e faptul că exemplul de moralitate a câțiva zeci de oameni putea aprinde curajul în sufletele a sute de mii de oameni. Acele grupuri de rezistență nu s-au gândit: „Ce rost are să stăm noi împotriva hoților și dușmanilor neamului că oricum ne vor prinde?”, ci gândeau în felul următor: La început erau convinși că plecând în munți, li se vor alătura mulți și împreună vor învinge. Pe parcurs când vedeau că sunt puțini și nu pot face față adeversarului își dădeau seama că e posibil să piardă această luptă, dar totuși își mai păstrau speranțe. Cu trecerea timpului erau covinși că vor muri, văzând camarazi de-ai lor trădați, arestați și împușcați în lupte, însă le mai rămânea un lucru pe care nimeni nu îl va putea niciodată lua de la ei: datoria. Erau împăcați și bucuroși sufletește că au făcut ceea ce trebuiau să facă pentru neamul și țara lor.

Faptele lor, deși n-au distrus fizic inamicul din fața lor, au născut setea de demnitate și curaj în conaționalii lor, în copiii care aflau despre ei, în tinerii care n-au valori.

Acum câteva zile, fiind prezenți la un seminar legat de mărturisitorii din temnițele comuniste, a fost invitat și un fost deținut politic, care a făcut șase ani de închisoare și el ne zicea: „Nu faceți niciun compromis niciodată, indiferent unde ați fi și orice ați face. Altfel o să vă pară rău mai târziu. E mare lucru să ai conștiința curată la bătrânețe”.

Ce rost are să fii demn de unul singur?

Răspunsul îl dă chiar Hristos Domnul, părăsit de toți pe cruce, deși cu câteva zile înainte era așa de iubit în popor și toți veneau la El.

Iisus, singur pe cruce, refuză să judece, să se răzbune și nu face niciun păcat, ba mai mult, se roagă pentru dușmanii Săi. Aparent, moartea Lui pe cruce a fost o mare înfrângere, însă în realitate Iisus Hristos învie sufletele unei lumi întregi, omorând moartea, distrugând lucrarea diavolului și mântuind întreaga omenire. În spatele unei aparente slăbiciuni se întâmpla cea mai mare minune a lumii de la facere până în acel moment.

Așa e și în viață, deși pe moment nu pare a merita să fii demn, corect, cinstit, sincer, iubitor, iertător și împlinitor al poruncilor lui Dumnezeu, pe viitor vei vedea cum gestul tău te-a întărit pe tine în Adevăr și ți-a dat putere ca la o viitoare ispită să fii și mai convins să alegi binele, dar în același timp a fost un puternic exemplu celor din jurul tău, care având și ei chipului lui Dumnezeu în suflet, având Adevărul în inimă, se vor alătura ție.

Fii tu singurul cinstit între 10.000 de hoți și vei vedea cum în timp mulți îți vor urma exemplul.

Fii tu singura fecioară între 1000 de desfrânate și vei vedea cum multe din ele îți vor râvni curăția.

Fii singurul care postește între 100 care mănâncă de dulce, și vei vedea cum vor aprecia mai mult mâncare ta, decât cea din fața lor.

Fii tu unicul care se smerește între cei zece prieteni ai tăi și vei vedea cum te vor iubi mai mult decât pe ceilalți.

De ai fi singurul care împlinește dreptatea în lumea aceasta, nu uita niciodată că n-a fost în zadar, ci asemenea lui Noe, vei fi pus ca exemplu pentru regenerarea morală a întregii lumii.

Reforma oricărei familii, comunități, societăți, oricărei țări, începe de la mine, nu de la ceilalți.

„Dobândește pacea inimii șii mi de oameni în jurul tău se vor mântui.” (Sfântul Serafim de Sarov)

(Claudiu Balan)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Revista Creatorul Universului

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești