Dacă-i îi retrag titlu de cetățean de onoare lui Valeriu Gafencu, credeți că-i retrag și slava pe care a căpătat-o în sânul Sfintei Treimi?
„Joi, 30 mai a.c., ora 15.00, Consiliul Local al oraşului Tg. Ocna se va întruni pentru a-i retrage titlul de cetăţean de onoare lui Valeriu Gafencu, cel supranumit Sfîntul Închisorilor. Acest gest este motivat de presiunile asupra Primăriei Tg. Ocna pe care guvernul Ponta, prin intermediul prefectului de Bacău, le-a făcut, constant şi tot mai insistent, în ultimele luni. Iniţial, o astfel de hotărîre trebuia să fie luată încă de astă iarnă, dar mobilizarea laicatului ortodox a întîrziat-o. Am sperat că nu va mai fi adoptată. Iată însă că lobby-ul evreiesc pe lîngă Cabinetul Ponta s-a dovedit şi de această dată mai puternic.” (Claudiu Târziu, rostonline.ro)
La citirea acestei vești nu se poate să nu te cuprindă un sentiment de revoltă și tristețe. Încă o batjocoră adăugată la atâtea altele pe seama noilor martiri. Dar pe de altă parte, și ce dacă Valeriu Gafencu nu va mai fi cetățean de onoarea al orașului Târgu Ocna? Va fi mai puțin sfânt? Faptele lui de jertfă totală vor fi mai puțin semnificative? Ce înseamnă pentru societate acest titlu de „cetățean de onoare”? Ce este înaintea lui Dumnezeu acest titlu?
Nimic sau aproape nimic. Oamenii își dau slavă unii altora dar slava de la Unicul Dumnezeu nu vor s-o primească. Oamenii se laudă unii pe alții, se premiază, își decernează premii, își scriu cărți, își ridică statui unii altora, se laudă pentru a fi lăudați. Am auzit și asistat de atâtea ori la decernări de titluri de doctor honoris cauza, de titluri de cetățean de onoare, de înalte însemne oferite de instituții unor persoane publice… Uneori știam ce stă în spatele acestor gesturi. Lingușeală! Periere! Laudă pentru a primi înapoi laudă! Lobby!
Nu vreau să minimalizez gestul frumos al primăriei Târgu Ocna, dar cine a aflat de Valeriu din analele primăriei? Cine a început să-l aprecieze pe Valeriu de când a aflat că este cetățean de onoare al acestui oraș?
Ce înseamnă titlu de cetățean de onoare pentru Valeriu Gafencu pe lângă denumirea pe care poporul român drept-credincios i-a dat-o: „Sfântul Închisorilor!”.
Valeriu nu este un simplu mărturisitor din temnițele comuniste, nu este unul între câteva sute de mii, ci este vârful de lance al Noilor Sfinți ai României.
Aminți-vă cu ce a început toată această mișcare de redescoperire a vieților celor care au fost aruncați pe nedrept în lăgarele comuniste! Cu viața lui Valeriu Gafencu.
Valeriu este în icoane, în casele credincioșilor! Valeriu este în inimile a zeci de mii de români. Valeriu Gafencu este deja pictat în atâtea biserici din țară și străinătate. Viața lui Valeriu a fost citită de mii de oameni.
Valeriu Gafencu este inima acestor martiri ai României comuniste. Valeriu este arhanghelul acestei noi cete de mucenici! Ba chiar și strănii îl știu, viața lui fiind tradusă în spațiul ortodox dar și în limba engleză.
De ce să ne tulburăm că evreii au insistat să i se retragă acest titlu de onoare? Dacă au ceva cu Valeriu, evreii să insiste la Dumnezeul lor, la Iisus Hristos, cel mai mare EVREU, ca să-i retragă slava care i-a oferit-o lui Valeriu.
De ce să mă mir că Guvernul Ponta nu dă doi lei pe Gafencu, când guvernul mai are puțin și regionalizează (divide) țara, la o sută de ani după ce strămoșii noștri s-au chinuit s-o unească? De ce să mă supăr pe oamenii politici că nu știu cine este Gafencu, când ei nu știu nici măcar cine este Hristos?
Din punctul meu de vedere, retragerea titlului de cetățean de onoare este nu doar un act de batjocoră dar mai ales un nou început pentru cunoașterea și cinstirea acestor martiri ai neamului românesc, care au suferit pentru credința lor în Dumnezeu și pentru apărarea și patriei noastre. Căci fără să vrea, vrăjmașii noilor martiri îi vor scoate și mai mult din cimitirele uitării, le vor dezgropa și mai mult memoria, aducându-i în atenția tuturor oamenilor. Dumnezeu le va dejuca planurile, așa cum a făcut cu fariseii și cărturarii acum aproape 2000 de ani.
Și pe Hristos au vrut să-l pună rege și a refuzat! Și pe Hristos au vrut să-l coopteze partidele politice la acea vreme pentru a-l folosi în diverse jocuri politice, dar nu le-a mers. Iisus Hristos este primul deținut politic creștin, condamnat de o autoritate politică și executat pe motiv că era împotriva ordinii sociale a Cezarului. Hristos Domnul a murit ca un tâlhar, ca un mare infractor, deși a fost, este și va fi Cel mai mare binefăcător al omenirii!
Dacă oamenii l-au omorât până și pe Dumnezeu, de ce vă mirați că-i retrag titlul de cetățean de onoare lui Valeriu Gafencu?
Valeriu Gafencu este în continuare și astăzi un deținut ”politic”, dovadă că viața lui încă deranjează, că sfințenia lui încă mustră conștiințe.
Iar pentru cei care mai cred că la Dumnezeu, la Maica Domnului și la sfinți, aceste titluri onorifice înseamnă ceva, ascultați-l chiar pe Valeriu care zice:
„Să nu așteptaţi fericirea să vină din altă parte decât dinăuntrul vostru, unde sălăşluieşte Hristos.”
Dacă-i retrag titlul credeți că-i retrag și slava pe care a căpătat-o în sânul Sfintei Treimi? Dacă-l șterg de pe lista cetățenilor onorifici credeți că-l vor șterge și din inimile celor care s-au îndulcit cu Duhul Sfânt citindu-i viața? Din contra, mai mare va fi râvna ca Valeriu să fie cunoscut și cinstit așa cum se cuvine. Mai mult va aprinde inimile de dragoste pentru el.
Veți vedea cum pe viitor în numele lui Valeriu se vor ridica biserici, catedrale, mănăstiri… care-l vor avea ca și ocrotitor. Nădăjduiesc că va veni vremea când Valeriu va fi canonizat de Biserica Ortodoxă, și zâmbetul lui blând și smerit va încălzi milioane de inimi. Chipul lui va străluci în icoane, și pe pereții bisericilor ortodoxe aducând mult ajutor celor îndurerați.
Atunci vom înțelege că slava lumească este o monedă de schimb pentru relațiile comerciale dintre oameni, pe când slava lui Dumnezeu este bogăție de iubire pentru întreaga lume.
Autoritățile dacă vor, pot să ”demonstreze” că Valeriu nici nu a existat, dar asta nu va însemna mare lucru, pentru că omul se întâlnește cu sfinții în sufletul lui și nu pe esplanadele orașelor.
Cine este Valeriu Gafencu?
O figură ascetică de sfânt bizantin.
Tânărul cel mai pur al Închisorii Pitești.
Un mărturistor al dragostei creștine.
„Cel mai corect om pe care l-am întâlnit în viaţa mea”
Valeriu Gafencu a realizat în mod plenar o tinereţe sfântă.
El este Sfântul Valeriu, recunoscut încă din viața aceasta ca sfânt de atâția care l-au cunoscut.
Dacă Hristos a lucrat prin el în timpul vieții, atunci lucrarea lui va continua mai puternic și după moarte, indiferent cât de mult va fi etichetat ca ”fascist”. Să nu uităm că și Hristos Domnul a fost numit nebun, posedat și hulitor de Dumnezeu.
Nu vă întristați, lumea a fost și va fi așa de rea până la sfârșitul ei, dar Biserica lui Hristos, cu toți sfinții, nimeni nu o va dărâma, nici cei mai înrăiți dușmani, nici măcar porțile iadului.
Bucură-te Valeriu, mare mărturisitor al lui Hristos!
Bucură-te Valeriu, chipul blând al dumnezeirii.
Bucură-te Valeriu, pacea îndestulătoare inimilor.
Bucură-te Valeriu, bucuria celor în suferință.
Bucură-te Valeriu, nădejdea cea tare a celor strâmtorați.
Bucură-te Valeriu, mucenic al lui Hristos în temnițele României,
Bucură-te Valeriu, podoaba curăției tinerilor.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, mare mărturisitor al lui Hristos!
(Claudiu Balan)
Ludmila Doina
mai 28, 2013 @ 10:44 am
HRISTOS A INVIAT!
Hristos Domnul, cum n-a avut nevoe la prima venire de slava lumeasca, cu atat mai putin are nevoe acum.
Dupa cum vedem carturarii si fariseii IL biciuesc si Il scuipa din nou pe Domnul. Asta ne spune ca revenirea Lui este foarte aproape; nu ne mai ramane decat sa ne pregatim, nici intrun caz sa ne revoltam pentru ce face o trecatoare putere lumeasca.
Bun articol, scris cu tot sufletul. Sfantul Valeriu sa-ti fie prieten, draga Claudiu !
Doamne ajuta!
Claudiu Balan
mai 28, 2013 @ 10:48 am
Adevărat a înviat!
Tot articolul m-am învârtit în jurul ideii pe care ați scris-o în comentariu:
„Hristos Domnul, cum n-a avut nevoe la prima venire de slava lumeasca, cu atat mai putin are nevoie acum.”
Asta este esența.
Nici Valeriu n-are nevoie de slava lumească, atât timp cât Dumnezeu la preaslăvit în El.
Laura Stifter
mai 28, 2013 @ 12:29 pm
Hristos a înviat!
Mă întristează această ştire… Sigur că Sfinţii lui Hristos n-au nevoie de laudele noastre, de recunoaşterea noastră, de vreme ce Însuşi Stăpânul şi Dumnezeul lor a spus: „slavă de la oameni nu primesc”.
Problema este că gestul în sine este foarte urât, este incalificabil şi inexplicabil… Şi sub ce pretext au luat o astfel de decizie de a-i retrage titlul? A comis el vreo infracţiune, de când a fost declarat cetăţean de onoare şi până acum, încât autorităţile să-şi schimbe hotărârea aşa, de urgenţă? :))
Şi nu înţeleg ce-i determină pe cei care se ocupă de memoria victimelor holocaustului să se înverşuneze cu atâta vehemenţă împotriva unui martir, ei care au avut la rândul lor, foarte mulţi martiri în secolul XX… Nu-mi pot explica aceste atitudini… Şi ne mai mirăm că aceşti Sfinţi ai poporului român nu sunt canonizaţi în mod oficial. Vă daţi seama ce presiuni s-ar exercita asupra Bisericii să… să retragă actul de canonizare, să facă orice, doar să nu-i înscrie în calendar…
Cred că toţi aceşti martiri ai lui Hristos din secolul trecut vor fi recunoscuţi şi cinstiţi după cuviinţă, dar nu acum, ci după ce vor trece… câteva generaţii. Ştiţi, este ca-n vremea lui Moise, evident păstrând proporţiile: n-au puut intra în pământul făgăduinţei, cât timp mai trăiau cei din generaţia de necredincioşi ieşiţi din Egipt. Aşa şi noi: nu-i vom putea vedea pe Sfinţi recunoscuţi, cât timp mai trăiesc atât de mulţi contemporani nostalgici ai comunismului.
De ce?
Simplu: fiindcă ei, în vremea aceea, se găseau… în cealaltă tabără decât Sfinţii închisorilor, iar acum, pentru a-şi anestezia conştiinţa, încearcă să minimalizeze martirajul acestora. Altfel nu-mi pot explica atitudinea lor atât de vehementă.
Valeriu Gafencu a fost cândva legionar, înainte de a fi arestat?
Nu cred.
Totuşi, dacă să presupunem că a fost şi dacă din acest motiv i se nesocoteşte în acest chip memoria, atunci… atunci trebuie să-l ştergem de urgenţă şi pe Sfântul Apostol Pavel din calendar, fiindcă a fost fariseu şi prigonitor al creştinilor…
Acum vorbind serios, mă surprinde modul în care victimele nazismului şi cele ale comunismului sunt privite în antiteză: primii sunt comemoraţi după cuviinţă, iar ceilalţi…
Important rămâne faptul că, în faţa lui Hristos, nu există concurenţă între martiri…
Iuga Iulian-Vasile
mai 28, 2013 @ 2:40 pm
Bucură-te, Sfinte Noule Mucenice Valeriu, pentru că şi după moarte ai fost prigonit de cei ce nu ştiau să cânte: Aliluia!
Iuga Iulian-Vasile
mai 28, 2013 @ 2:44 pm
@Laura Stifter . Valeriu Gafencu a fost legionar, de asta a fost arestat, iar în închisoare, acest legionar a dat porţia sa de streptomicină evreului Richard Wurmbrandt. Apoi, destui legionari şi-au îngrijit camarazii de celulă, chiar şi pe unii foşti torţionari ajunşi deţinuţi.
Laura Stifter
mai 28, 2013 @ 3:07 pm
Iulian Vasile,
Exact: după arestare, nu a mai crezut în ideologia legionară, dovada cea mai edificatoare în acest sens fiind tocmai gestul său de a-i ceda antibioticul lui R. Wurbrand.
Şi părintele Steinhardt relata cu recunoştinţă, în „Jurnalul fericirii”, cât de mult l-au ajutat tinerii legionari din închisorile prin care a trecut. În închisoare, acei tineri nu mai erau sclavii unei ideologii, ci credeau doar în Hristos!
Ce tristă ironie a situaţiei: Valeriu Gafencu a murit salvând viaţa unui evreu, iar astăzi este acuzat de… antisemitism.
Laura Stifter
mai 28, 2013 @ 3:09 pm
[quote name=”Iuga Iulian-Vasile”]Bucură-te, Sfinte Noule Mucenice Valeriu, pentru că şi după moarte ai fost prigonit de cei ce nu ştiau să cânte: Aliluia![/quote]
Amin!
Carol
mai 28, 2013 @ 4:02 pm
Hristos a Inviat !
O dovada in plus ca evreii au mare influenta in lume, si mai ales in Romania, orice guvern este pus cu acordul lor, cu sprijinul lor, nimeni nu ajunge sa ia decizii importante fara sprijinul ocultei iudaice, inca o dovada pentru cei care vor sa vada, sfintii inchisorilor sufera prigoana si dupa moarte !
Dar din ce cauza fratilor ?
De ce Dumnezeu a permis daramarea bisricilor ? Pentru slaba noastra ravna, pentur pacatele noastre, sau pentru ca asa voia regimul comunist ? Si una si alta, dar noi aici avem un pacat mare de tot, ca nu-i meritam oe acesti sfinti si nu-i pretuim cum se cuvine.
Ma uitam la Trinitas acum 2 ani si ceva la o emisiune, cu preotul paroh al bisericii ortodoxe din Paris, care il cinsteste pe Valeriu, au organizat si simpoziane dedicate lui, si a spus atunci in direct despre Sfintii Inchisorilor, ca sunt biletul nostru de mantuire si incepuse sa vorbeasca despre e, dar a fost intrerupt de preotul care tinea emisiunea si nu l-a lasat sa vorbeasca, din pacate, si incearca sa le ingroape memoria, sa nu stie nimic lumea de ei, o conspiratie a tacerii, complotand cu vrajmasii lui Hristos, asta este cel mai dureros, si toata lumea tace in aceasta privinta ! La ziarul „lumina” daca se vorbeste despre un marturisitor al lui Hristos din temnite, trebuie neaparat sa atace trecutul lor legionar, sa loveasca in miscarea legionara, sa-i desprinda de legionarism , iar asta este o mare prostie.
Valeriu Gafencu nu s-a lepadat de miscarea legionara, dar nu a mai facut politica, iar legionarismul l-a ajutat in formarea sa duhovnicaesca, l-a pastrat intr-un mediu crestin, alaturi de tineri crestini ca si el, a avut model pe sefii fratiilor de cruce, caractere ireprosabile care i-au ajutat mult pe acesti tineri ssi a avut grija sa le sadeasca in suflet o credinta care sa-i ajute sa traca pestece toate urgiile. Chiar si in temnita a dedicat o poezie miscarii legionare, Capitanului, si nu e nimic rau in asta, ba chiar foarte bine. De altfel Adrian Fageteanu, Arsenie Papacioc, Marcu de la Sihastria au procedat la fel, nu s-au lepadat de legiune, au spus ca s-a gresit in legiune, au fost si unele fapte reprobabile, dar de legiune nu s-au lepadat si au spus ca le-a fost de mare folos in formarea lor duhovniceasca !
Pe mine Capitanul m-a ajutat mult de tot, pana sa citesc „Pentru legionari” aveam o parere foarte proasta despre romani , aveam o credinta caldicia, dar de cand am citit-o in mintea mea s-au produs schimbari radicale, am trait in duh cu toti sfintii din inchisori si cu toti stramosii neamului nostru !
Dan Tudorache
mai 28, 2013 @ 6:26 pm
Carol ți-am șters comentariul adresat Laurei pentru că modul în care te-ai adresat este necreștinesc.
Dacă consideri că cineva nu cunoaște anumite aspecte din istoria noastră recentă, atunci explică cu răbdare, nu într-un stil agresiv. Dealtfel cred că ești și tu de acord cu mine că nu ai dori să fii îndreptat pe același ton pe care l-ai folosit, dacă ai greși într-o chestiune.
Dan Tudorache
mai 28, 2013 @ 8:44 pm
Laura, voi încerca să lămuresc câteva aspecte, atât de teologie cât și de istorie:
a) Undeva în primul comentariu ai spus că ”Şi nu înţeleg ce-i determină pe cei care se ocupă de memoria victimelor holocaustului să se înverşuneze cu atâta vehemenţă împotriva unui martir, ei care au avut la rândul lor, foarte mulţi martiri în secolul XX.”
Observația mea este legată de utilizarea cuvântului ”martir”, cu alt sens decât cel teologic, singurul sens autentic al cuvântului. ”Martir” vine de la grecescul martys, care înseamnă martor… martor al lui Hristos. Martirul nu este altcineva decât mucenicul, mărturisitorul lui Hristos care prin mărturisirea s-a și-a pus viața pentru Cel pe care l-a mărturisit. Așadar, termenul ”martir” este unul care trebuie folosit doar în cadrul Bisericii. Prin urmare nu avem martiri în afara Bisericii pentru că mărturisirea lui Hristos o poate face doar un membru al Bisericii.
În afara Bisericii avem doar eroi în ceea ce privește elogierea, dar eroii nu sunt pe aceeași treaptă cu martirii, cu toate că martirul poate fi și erou.
Termenul de ”martir” este folosit greșit astăzi inclusiv la nivel oficial, de către preoți. Așa s-a pierdut sensul cuvântului. Se vorbește de martirii neamului, când ar trebui să se vorbească despre ”eroii neamului” și ”martirii Bisericii”/”martirii credinței”. Ce să mai vorbim că și comuniștii au folosit termenul ”martir” pentru cei care au murit pentru cauza comunismului. Deci și comuniștii au ”martirii” lor. Revenind la ideea de la care ai pornit, evreii nu au martiri în urma holocaustului ci victime, așa cum și noi românii am avut zeci de mii de victime care au murit din cauza comunismului dar fără a-l mărturisi pe Hristos sau fără a-și pune viața la risc pentru cauza națională. S-au aflat pur și simplu în calea unui regim totalitar care a făcut ravagii pe unde a trecut, inclusiv în rândurile sale. În final, deplângem și păstrăm memoria atât victimelor holocaustului cât și victimelor comunismului, dar nu le cinstim ca martiri.
b) Undeva tot în primul comentariu ai făcut această analogie: ”Valeriu Gafencu a fost cândva legionar, înainte de a fi arestat? Nu cred.
Totuşi, dacă să presupunem că a fost şi dacă din acest motiv i se nesocoteşte în acest chip memoria, atunci… atunci trebuie să-l ştergem de urgenţă şi pe Sfântul Apostol Pavel din calendar, fiindcă a fost fariseu şi prigonitor al creştinilor… ”
Pentru început precizez că Valeriu a făcut parte din Frățiile de Cruce, organizația de tineret a Mișcării Legionare. Deci a fost asimilat Mișcării Legionare. Cât privește analogia, ea nu este corectă din simplul fapt că diferă fondul problemei. Valeriu, din calitatea de șef de grup al unei frății de cruce nu a avut fapte reprobabile precum a avut Sf. Pavel înainte de convertire. Deci nici înainte, nici după condamnare nu avem ce să-i reproșăm lui Valeriu, la fel ca atâția alți tineri din FDC. Din cotra, FDC a fost o organizație de formare morală a tinerilor, pe principiile creștine.
c) În alt comentariu ai precizat că ”după arestare, [Valeriu] nu a mai crezut în ideologia legionară, dovada cea mai edificatoare în acest sens fiind tocmai gestul său de a-i ceda antibioticul lui R. Wurbrand ”. Aici trebuie să spun că Valeriu nu a repudiat experiența sa legionară, spunând și aceste cuvinte unui camarad de suferință: ”Nu-mi pare rău că am îmbrăcat cămaşa legionară. Dacă îmi pare rău de ceva, este că n-am îmbrăcat de la începutul începutului o singură camaşă: cămaşa lui Hristos.” Dealtfel ideologia legionară nu presupune lupta de rasă ca asta să fie un impediment în a ajuta un evreu sau altă nație. Cât privește anumite atitudini greșite din partea unor legionari, Valeriu s-a distanțat de ele, dar repet, nu și-a repudiat trecutul legionar. Și dintr-un singur motiv: nu avea ce să-și reproșeze.
Maria Vicol
mai 29, 2013 @ 6:59 pm
“Daca va uraste pe voi lumea, sa stiti ca pe Mine mai inainte decat pe voi M-a urat…Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni” (Evanghelia dupa Ioan, cap 15).
Toti cei care au iubit si iubesc aratarea lui Hristos au fost si sunt prigoniti si au patimit si vor patimi in aceasta viata trecatoare .Chiar si dupa ce vor pleca la Cel pe care si l-au dorit mai mult decat orice din lumea asta ei vor deranja,chiar simpla lor amintire doare pt unii si-i sacaie.Am simtit pace citind articolul,mi-am adus aminte de vorbele Mantuitorului.Cat de prezente sunt.Cred ca si prin asta se arata frumusetea dragului nostru Valeriu.Nu trebuie sa ne mai tulbure astfel de lucruri,crestini au fost si vor fi mereu prigoniti .Sfintii miros a Dumnezeu chiar si necanonizati.Mare este puterea lui Dumnezeu .Sfinte iubit Valeriu nadajduiesc ca vei fi alaturi de noi in tot ce va urma si ne vei da povata in a ajunge sa iubim pe Hristos precum si tu l-ai iubit si dorit !