Toate sunt ale Harului

Odată, într-o discuţie cu fratele şi prietenul meu drag, Gheorghe, mi-a spus un cuvânt care m-a luminat şi m-a liniştit în acelaşi timp. Nu mai ştiu ce discutăm cu el, cert este că eu mereu am avut acest gând: să fac misiune! Să-i ajut pe tineri să-L cunoască pe Dumnezeu. Mereu mi-am tot bătut capul ce şi cum să fac în aşa fel încât să stârnesc interesul celorlalţi spre Dumnezeu, să-i ajut să se bucure de El cel puţin cât mă bucur eu.
Uneori văzând amploarea ispitelor şi a răului din lume deznădăjduiam şi îmi dădeam seama că proiectele asociaţiei noastre sunt floare la ureche pe lângă puterea ispitelor. Acest gând primit de la Gheorghe m-a trezit: “Toate sunt ale Harului!”
Ce înseamnă asta?
Toate le poate Dumnezeu acum. Are puterea să facă ce vrea, când vrea cu cine vrea. Nimic nu-i stă împotrivă. Nu are nevoie de nimeni şi nimic să lucreze toate câte vrea în inimile şi vieţile oamenilor.
Ce a schimbat acest mare adevăr în mintea mea? Că Domnul în mod real şi fiinţial nu are nevoie de proiectele mele şi de efortul meu de a atrage pe oameni la El. El în mod fiinţial nu are nevoie de nimeni ca să schimbe sufletele oamenilor. Asta înseamnă că ceea ce am făcut noi în ani de zile, El poate face într-o clipă, acum. Domnul e nemărginit în pricepere şi poate prin fel de fel de evenimente să schimbe sufletele oamenilor într-o zi aşa cum nu le-au schimbat predicile a mii de preoţi în 10 ani.
Acest gând îmi spune mie că Domnul nu din neputinţă lucrează prin oameni pentru a-i ajuta pe alţi oameni ci din dragoste şi multă răbdare, pentru a ne împrieteni şi iubi.
Un preot fiind în vizită la Mănăstirea Sihăstria la părintele Cleopa, îl întreabă pe marele duhovnic: „Părinte cum să fac să aduc oamenii la Biserică?” Iar părintele Cleopa a strigat cu glas mare în stilul lui inconfundabil: „Băăăăăă!!!!!! Domnul aduce pe oameni la Biserică, nu tu!”
Acum îţi spun şi ţie: când vezi lumea din jurul tău sub puterea celui rău să nu deznădăjduieşti şi să zici în inima ta: “Dumnezeu e neputincios! N-are putere să schimbe atât de mulţi oameni şi aşa mare lucrare a răului.” Toate sunt ale Harului! Iar Harul are acces direct în inima omului, şi poate oricând să mişte inima oricărui om indiferent de loc, stare, religie, credinţa şi alte caracteristici sociale.
Să nu crezi niciodată că schimbarea oamenilor de lângă tine stă în puterea sau în lucrarea ta! Să nu crezi că mântuirea aproapelui tău depinde direct de faptele tale. Toate sunt ale lui Dumnezeu! În mâinile Lui sunt toate de aici şi până la marginile lumii, de la cei mici la cei mari, de la furnici la planete şi galaxii. El, Creatorul, poate lucra orice vrea oriunde fără să ceară acordul nimănui şi fără să aibă vreo îngrădire. Căci zice Scriptura că face toate câte voieşte:
„Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.” (Ps. 134, 6)
Şi iarăşi zice:
„Căci cine a cunoscut gândul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui?” (Romani 11, 34)
Acest gând m-a smerit şi m-a aşezat la locul meu. Mi-a arătat că El-Domnul este PRONIATORUL întregii lumi, adică PURTĂTORUL PERMANENT DE GRIJĂ AL TUTUROR. Domnul ştie toate din veac şi pe toate le-a gândit şi rânduit ca să fie spre folosul nostru.
Şi totuşi, de ce Domnul vrea să se facă cunoscut uneori prin oameni? Ca să ne ia şi pe noi parteneri ai dragostei Sale şi să primim şi noi răsplată pentru ce am făcut pentru aproapele nostru. Ca să ajungem să iubim şi noi pe aproapele pentru care ne-am jertfit măcar puţin ajutându-l. Ca să ne facă şi pe noi dumnezei după har ca El. Ca să fim mai responsabili în faptele noastre.
Totuşi sunt atât de mulţi oameni care L-au cunoscut pe Dumnezeu în mod direct fără mijlocirea oamenilor. Prin suferinţă, prin descoperirea în inimă, prin vise, vedenii, prin luminarea minţii, prin citirea Scripturii şi prin multe alte feluri. Da, Dumnezeu lucrează în același timp direct dar şi prin oameni, şi în Biserică şi în afara Bisericii, acolo unde are alte oi care trebuiesc chemate în staulul său.
Orice faci pentru Dumnezeu şi pentru aproapele tău, să fii conştient că se poate şi fără tine. Asta aşa că gând de smerenie, nu ca încurajare spre a nu mai face binele. Toată puterea de a face ceva tot de la Domnul o primim.
Adesea mă uit în mine şi în alţi oameni din jur şi văd patimi adânci, grele, de ani de zile, care au devenit parte din fiinţa noastră şi mă gândesc: oare mă voi vindeca vreodată? Sau zic: oare mai poate acest om să se schimbe? Şi urmează şi o umbră de deznădejde.
Răspunsul adevărat şi corect este: Harul Domnului pe toate le poate într-o clipită. Eu nu pot Doamne, dar tu pe toate le poţi.
Când vedem boli grele şi oameni în suferinţe mari să spunem: la noi oamenii e cu neputinţă Doamne, dar la Tine toate sunt cu putinţă.
Când vedem situaţii imposibil de schimbat omeneşte să zicem: Tu pe toate le poţi Doamne cu Harul Tău!
Orice nouă ne este greu sau imposibil, Lui îi este foarte uşor!
„Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni lucrul e cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Căci la Dumnezeu toate sunt cu putinţă.” (Marcu 10, 27)
De aceea acest gând: “Toate sunt ale Harului!” este gând de mare nădejde în Dumnezeu şi de raportare în adevăr la toate situaţiile vieţii. Facem şi noi tot ce ne stă în putinţă dar până la urmă toate sunt în mâna Lui.
Nimic nu pot, nimic nu sunt, nimic nu am! Toate le poţi Tu Doamne, toate sunt ale Tale, şi fără tine nu pot să exist!
Autor: Claudiu Bălan
Poți asculta acest articol și pe: Spotify, Apple Podcast, Soundcloud sau Google Podcasts