Toate sunt făcute de un Creator, nu din joacă

Treceti dincolo de verbul „a sti”, ca sa ajungeti la „a crede”, a te convinge pur si simplu ca toate sunt facute de un Creator, nu din joaca, asa cum spune stimabilul Arghezi intr-o poezie, ci din dragoste. Din marea Lui dragoste a spus ” Sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra”. Din pamant l-a zidit si a suflat spre el, dandu-i sufletul, adevarata lui comoara. Apoi primii oameni au fost ispititi de sarpe, care le-a spus ca de vor manca din pomul cunoastelui binelui si a raului vor fi asemenea Lui Dumnezeu.

Mandria si dorinta de stapanire i-a aruncat inafara raiului, au mancat mai intai din rodul cunoasterii raului apoi din fructele cunoasterii binelui, de aceea vointa omului din totdeauna este inclinata spre a alege raul. Dumnezeu i-a spus omului sa munceasca pamantul si sa se hraneasca din roadele lui. Toate bune pana la prima moarte de pe Pamant, Cain intunecat de ura ce o avea pe fratele sau il ucide. Dupa un timp, oamenii uita de Dumnezeu, aceasta uitare i-a adus omului din toate timpurile multe necazuri.

Pe vremea lui Noe lumea se apropia atat de mult de animale prin comportament incat nu mai era nici un om drept inafara de el. Dumnezeu hotaraste sa-l salveze pe Noe si familia lui precum si exemplare din animalele pamantului. Aparent pare dur, dar de ce numai pe Noe? Oare numai exista sansa si pentru ceilalti? Ba da, le-a fost data o sansa mai mare decat a lui Noe. Dumnezeu il instiinteaza pe Noe sa-si faca corabie dar, in acelasi timp sa le spuna oamenilor sa se intoarca, sa se schimbe, sa nu mai inoate in pacate. Le-a spus asta timp de 100 de ani. Oameni din locuri indepartate veneau sa-l asculte, il faceau nebun si isi vedeau mai departe de ale lor.

Cand a venit vremea Noe si familia lui s-au urcat in corabie iar usa s-a inchis. A inceput sa ploua, lumea a crezut la inceput ca este doar o ploaie, ca doar a mai plouat…. Zilele treceau, apa crestea si oamenii incepeau sa se intrebe daca nu cumva Noe a avut dreptate. Au strigat atunci pe langa corabie sa le deschida usa, Noe le-a raspuns ca nu se poate acest lucru deoarece aceasta fusese inchisa pe dinafara de Dumnezeu.

Aparent acesti oameni erau pierduti, dar  a plouat 40 de zile si 40 de nopti pana a acoperit si varfurile celor mai inalti munti,  au avut un ragaz de la inceperea ploii pana cand au murit, acest timp l-au folosit pentru pocainta. Oare ce regrete si ce pocainta sunt mai profunde decat cele in fata mortii? Iubirea Domnului este evidenta in acest caz, pentru ca putea sa-i inece de prima data, din prima zi, dar le-a dat timp de pocainta. Spuneam ca le-a fost mai de folos lor decat lui Noe, pentru ca dupa ce apa s-a retras si Noe a iesit teafar din corabie, a cazut in pacat.

Tot din marea Sa dragoste pentru om, Dumnezeu isi trimite Singurul Sau Fiu sa rascumpere lumea din pacat. Iisus Hristos se naste din Fecioara Maria intr-o iesle saraca, departe de zumzetul lumii, departe de bogatii si onoruri. Vin magii din patru colturi ale lumii sa-i aduca daruri pentru ca au aflat de Nasterea Sa de la ingeri fiind calauziti de stea, iar cei din Betleem nu i-au gasit un loc in casele lor. Oare nu facem si noi la fel atunci cand primim atatea lucruri in fiecare zi si nu vrem sa-L cautam pe Cel de la care vin toate?

Nu vrem sa cautam steaua credintei pentru ca se ascunde in norii necredintei noastre, nu aflam nimic pentru ca nu cautam cu inima curata si sincera. 33 de ani mai tarziu Hristos isi da viata pe Cruce pentru om, pentru toti si pentru fiecare in parte in acelasi timp. Este rastignit, pentru a scoate omenirea din pacat, pana atunci toti oamenii si buni si rai mergeau in iad. El nu vrea pieirea omului ci sa se intoarca si sa fie viu si asta din iubire. Iti dai seama cata dragoste i-a trebuit sa rabde atatea chinuri El cel fara de pacat pentru multimea pacatelor noastre care sunt mai multe decat nisipul marii?

Si sa stii ca nu S-a rastignit numai atunci, Se rastigneste in chip tainic pe Masa Sfantului Altar in timpul Sfintei Liturghii atunci cand preotul, ca si Hristos la Cina Cea de Taina, ia painea si o frange spunand: ” Luati, mancati, acesta este Trupul Meu care se frange pentru voi, spre iertarea pacatelor”, luand vinul spune ” Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor”. Luati aminte ca nu este doar ceva simbolic sau doar o inchipuire. Este Insusi Sfantul Trup si Sange, sub chipul painii si al vinului pentru ca omul nu ar putea gusta carne si sange. Este o Taina, Taina Sfintei Euharistii sau Taina Sfintei Impartasanii prin care omul spovedit dobandeste iertarea pacatelor sale, primind Duh Sfant. Ce iubire mai mare, frate, decat a-se rastigni Cineva pentru tine?

Oare cineva din prietenii tai tine atat de mult la tine incat ar face asta? In nici un caz, mai ales daca e nevinovat, chiar daca o spune, nu ajunge si la fapte. Iti dai seama cata dragoste ti-a oferit Dumnezeu ca nu te-a pierdut pentru faptele tale necugetate, ci te asteapta ca un parinte bun sa te intorci si sa spui : ” Tata, am gresit la cer si inaintea Ta”! Dumnezeu vrea sa-l cauti, sa iti doresti sa il gasesti, niciodata nu se va apropia de tine fara ca tu sa vrei, pentru ca esti liber sa alegi.Tot din iubire ti-a dat si aceasta, ca sa nu te consideri automat de idei si de fapte, ci sa fii un om liber, dar liber intru Hristos, caci libertatea lumii nu e ceea ce pare, e robia patimilor, tu insuti vezi ca toate ce par bune, te vatama sufleteste si trupeste. Tu poate nu realizezi importanta sufletului, dar spune-mi, daca ai avea un parfum pretios ai sparge sticla? Daca tu ai in tine un suflet nepretuit pentru ce iti nenorocesti cu tot felul de pacate si sticla in care sta, adica trupul?

(Stefania)