Toleranţa desfrânării la bărbaţi
Noi stim de la bunicii nostri si din multe alte istorisiri, ca pana nu demult, daca o fata isi pierdea fecioria era rusine mare, existand riscul ca ea sa ramana necasatorita. Iar daca reusea sa se casatoreasca, atunci la supararile dintre soti, aproape cu siguranta nu scapa de reprosuri.
Aceasta tendinta s-a pastrat si in ziua de astazi, pentru ca fetele care si-au pierdut fecioria inainte de a-si cunoaste sotul, sunt rau vazute in societate, iar baietilor nu li se reproseaza nimic, ba din contra, sunt chiar laudati ca au dobandit „experienta sexuala”. Acest mod de a privi lucrurile este nedrept intrucat pacatul desfranarii intineaza trupul si sufletul omului in aceeasi masura indiferent daca esti baiat sau fata.
Cauzele pentru care pierderea ferioriei la fete este privita mult mai aspru decat la baieti se datoreaza, se pare, firii mai delicate si mai gingase a femeilor care este mai usor de asociat cu bunatatea si curatia, in comparatie cu cea a barbatilor care este mai rebela si inclina spre dezinvoltura, dar si datorita faptului ca fetele sunt viitoare mame, purtand in pantece rodul iubirii lor.
Deci pantecele femeii, este casa a copilului pentru primele 7-9 luni de viata, si-atunci se pune intrebarea: In ce fel de „casa” va locui acel copil? Intr-o casa murdarita cu desfranare sau curata si pazita prin taina casatoriei? Si daca mergem mai departe, sa ne gandim ce-am zice noi, in calitate de copii, despre parintii nostri, presupunand ca amandoi au cazut la tinerete in desfranare? Cu siguranta ne-ar parea mai rau pentru mama, caci intotdeauna mama este in ochii nostri ca un inger, ca o raza de lumina in viata noastra, intotdeauna mama este…mama.
Dar chiar daca esti baiat, desfranarea tot desfranare se cheama, si este la fel de injositoare si degradanta ca si pentru o fata. Si intotdeauna, cand cineva desfraneaza se face vinovat si de faptul ca a intinat fiinta celui (celei) cu care a desfranat, deci nu de intinarea unui trup te faci vinovat ci de doua.
Faptul ca un baiat nu se casatoreste feciorelnic ar trebui sa fie vazut la fel de rusinos in ochii nostri ca si pierderea fecioriei unei fete. Si faptul ca societatea in care traim este toleranta sau incurajatoare fata de desfranare in cazul baietilor, i-a facut pe acestia sa nu-si mai asume rusinea acestui pacat, cautand placere iresponsabila inainte de casatorie.
Vinovati de starea deplorabila in care sunt crescuti baietii, se fac in primul rand parintii lor, care au ajuns nu numai sa le fie indiferenta fecioria sau nefecioria lor, ci chiar ii incurajeaza sa aibe mai multe partenere inainte de a se casatori, pentru a-si „trai viata” si a dobindi „experienta sexuala”. Astfel de parinti se fac vinovati pana in maduva oaselor de osanda iadului, caci nu numai ca nu i-au invatat cele bune dar i-au si incurajat cu astfel de invataturi diavolesti inmultind in lume uraciunile strigatoare la cer ce vin de cele mai multe ori la pachet, impreuna cu desfranarea: preadesfranarea si avortul (crima propriului copil).
Si o alta consecinta deosebit de grava este ca un barbat ce sufera de boala desfranarii, va cauta si dupa casatorie sa-si astampere pofta trupului care l-a robit din tinerete. Sunt destule situatii, in viata de zi cu zi, in care intervin diverse probleme de a nu putea exista relatii trupesti intre soti (periodul femeii, probleme de sanatate, sarcina si nastere), situatii care pot fi de durata, iar un barbat care nu a fost infranat in timpul tineretii si nici macar nu si-a asumat caderea in desfranare cu siguranta va cadea in adulter, cautand placerea trupeasca cu alte femei la prima ocazie. De ce? Pentru ca aceasta patima nevindecata isi cere „drepturile” din tinerete, iar ceea ce te robeste te si stapaneste. Multe casnicii, in aparenta frumoase, s-au stricat prin adulter cauzat de patima desfranarii intretinuta in ascuns.
Cu toate acestea, inca se mai cere in lumea actuala ca viitoarea sotie (daca este serioasa) sa fie feciorelnica, pe cand viitorului sot i se trec cu vederea escapadele amoroase si, tinand cont de vremurile pe care le traim, sa nu ne asteptam ca lucrurile se vor schimba in bine.
Un sfat pentru fetele feciorelnice care vor o casatorie curata si bine-placuta Domnului: cautati-va baieti feciorelnici cu frica de Dumnezeu sau baieti care, desi au cazut in desfranare, si-au asumat aceasta cadere, le-a parut rau caindu-se, si au pus inceput bun prin Hristos Domnul. Acest lucru este valabil si pentru baieti. Cereti in rugaciuni sa primiti sot (sotie) cu care sa vietuiti crestineste, bine-placut Domnului, si astfel veti primi binecuvantare si bucurie.
Iar de am cazut in acest greu pacat, sa ne para rau si sa cerem la Domnul vindecare, nevoindu-ne in pocainta cat inca suntem tineri, si cat inca ne mai rabda Dumnezeu.
(Claudiu)
ionutz
iunie 10, 2009 @ 9:46 am
Din pacate asa e se vorbeste de barbat ca fiind cel „nedesfranat” daca se intample sa cada in desfranare…sunt baiat…si am auzit din gura unor parinti urmatoarele:”da trebuie la 16 ani sa te duc sa te culci….”Atat mi-a trebuit sa aud….caci mintea mea refuza sa mai auda asemenea laude aduse desfranarii!Iertare pentru astfel de parinti…si pocainta caci fara ea….Nu se poate spune pedeapsa ce o iau astfel de parinti in iad…caci dupa parerea mea se afla in aceeasi situatie cu prunc-ucigasele….caci dupa copilul lor nu au vreun folos duhovnicesc….
Dan
iunie 10, 2009 @ 10:35 am
Din pacate si eu spun acelasi lucru…ca asa este. Am cunoscut multi tineri (prieteni si amici) care, invatati de parinti si lumea in care traim, isi etaleaza patima desfranarii si dezdrabalarile ca pe niste virtuti demne de toata lauda. Mai dureros pentru mine este ca stiu si parinti (rude dragi mie) care au viata duhovniceasca, sunt credinciosi, dar cand vine vorba despre fecioria baietilor lor ii incurajeaza zicand ca e bine sa „cunoasca” alte fete inainte de casatorie pentru ca vezi Doamne, au o varsta si e normal. Si daca un parinte cu frica de Dumnezeu te invata sa desfranezi…ce sa mai ceri de la unul necredincios?!? Dar n-avem alta solutie decat sa ne rugam pentru astfel de parinti, ca sa se indrepteze de cumplita greseala pe care o fac. Daca ar fi si baietii educati de mici ca desfranarea este un pacat, nu ar mai fi atata uraciune pe pamant, ci mult, mult mai putina.
Adina
iunie 10, 2009 @ 2:53 pm
Mai sunt baieti care au fecioria trupului?
Dan
iunie 10, 2009 @ 3:10 pm
Mai sunt. Putini, dar mai sunt. Eu cunosc unul. Si e un inger de baiat la 23 de ani. Domnul ii binecuvanteaza pe astfel de tineri.
Aniri
iunie 10, 2009 @ 7:47 pm
„pentru ca fetele care si-au pierdut fecioria inainte de a-si cunoaste sotul, sunt rau vazute in societate” – se pastreaza si azi? Imi pare rau sa va trezesc la realitate, dar nu ii spune nimeni nimic nici fetei.. Poate in sine, lucrul asta e mai grav vazut la ele. Dar nu e rusine, credeti-ma ca am terminat liceul de curand, si deja incepuse sa fie rusine sa fii fecioara..
Inainte poate era rusinea de pe lume sa iesi cu copilul, si sa nu fii casatorita. Sa fim seriosi, acum nu mai sunt reactii. Din pacate, da. Dar vroiam doar sa contrazic fraza aia.
A, si eu credeam ca din alte motive, banietii sunt in general „scuzati” – pentru ca lor le e mai greu „sa reziste” – aici tre sa recunoastem ca asa e, sincer. N-oi sti eu prea multe, dar stiu ca fetelor le e destul de usor:-)) Ma refer in general, ca nu e o dorinta/nevoie anume. La ei poate fi starnita f usor (uneori ma intreb „de ce?” – saracii!
In fine, si mie mi se pare normal sa fie egalitate, sa fie toti priviti la fel, pentru ca pacatul e acelasi. Doar ca pentru ei e mult mai usor sa cada in el.. sau sa-l doreasca.
ionutz
iunie 10, 2009 @ 9:22 pm
Adina iti pot spune ca mai sunt baieti care au fecioria trupului….si eu ma aflu printre ei;-):D
ionutz
iunie 10, 2009 @ 9:28 pm
Aniri…..cel ce se rusineaza ca pazeste Cuvantul lui Dumnezeu atunci deja e nebunie….inseamna ca intr-un fel acela sau aceea se rusineaza de Dumnezeu.Pazirea fecioriei e foarte importanta pana la casatorie ca sa se pastreze curatia sufletului.Multe daruri primesc aceia care pazesc Cuvantul lui Dumnezeu si nu se rusineaza in fata oamenilor a face voia Sa Sfanta!
florinm
iunie 11, 2009 @ 10:39 am
Ionut, stii ca un tanar/tanara care a desfranat inainte de casatorie si apoi s-a pocait sincer si s-a pazit este egal cu unul care n-a cazut? Ba chiar poate fi mai „sus”, prin aceea ca acesta din urma se si smereste, iar celalalt se poate mandri cu „virtutea” sa.
Ce vreau sa spun este sa incercam sa evitam a vorbi la persoana I atat despre faptele noastre bune, cat si despre cele rele. Sa le pastram pentru Spovedanie. Sa ne pazim de mandrie sau de fatarnicie.
Doamne, ajuta!
ionutz
iunie 11, 2009 @ 11:27 am
Da asa e…florinm…Asa e..nu trebuie sa ne mandrim cu „virtutea” noastra cum ai zis.Ai zis mai sus sa evitam a vorbi la persoana I …cred ca fiecare are ceva de spus..si multe sunt pareri personale chiar daca nu pun neaparat un „eu” ;-)Doamne ajuta!
carla
iunie 11, 2009 @ 11:39 am
Doamne ajuta!
Foarte frumos spus florinm!
Amintesc si eu cateva cuvinte ale Sfintilor Parinti despre feciorie:
„Mai aproape de Dumnezeu se afla cel care a pacatuit trupeste, dar a plâns si s-a îndreptat, decât virginul plin de pofta, hamesit si plin de frustrari care n-a avut înca ocazia sa pacatuiasca, dar când o va avea n-o va rata.
Oare unul ca acesta in care ceata a sfintilor trebuie asezat? Sa socoteasca fiecare dupa a sa voire, insa eu nu ma voi rusina sa-l asez in ceata celor.. feciorelnici. Prin pocainta adevarata si indelungata se innoieste cinstea fecioriei.”
Exista in pateric o povestioara despre o fecioara care a trait curat toata viata, iar intr-o zi a murit.Un parinte bincuvantat s-a rugat sa vada oare unde este sufletul ei , ca stia ca era foarte virtuoasa, ei bine era in iad.Si nu intelegea de ce? Pentru ca s-a mandrit cu virtutea ei, pentru ca se socotea mai buna decat altii care au cazut.
„In schimb cei ce au cazut in patima dragostei trupului s-au cait. Cati si cati au fost, ca nu au numar. Unul din ei a fost si proorocul David, ca si el a cazut in pacat de desfranare si de ucidere, dar, pocaindu-se, a luat iarasi darul proorociei.
Asijderea si Maria Egipteanca din patima fara de satiu a desfranarii a ajuns la vietuire ingereasca si s-a invrednicit si de darul proorociei. Pentru aceea nici o piedica nu poate gasi omul ca sa se pocaiasca, ci numai de va vrea sa se pocaiasca, afla mantuire.”
Dupa cum se vede multi care cad in acest pacat din iubire, iar cand isi dau seama de gresala facuta plang si isi cer iertare si se socotesc cei mai pacatosi dintre oameni, si se gandesc oare de ce am gresit si regreta amarnic…poate ca acestia ar da orice sa mai intoarca timpul si sa nu mai cada…
Si cu cat Dumnezeu le iarta mai mult, cu atat il iubesc mai mult, pentru ca isi cunosc slabiciunile si nu se mai incred numai in ei,ci in Dumnezeu!
si ei au fost feciorelnici si au crezut ca ei nu pot gresii, si tocmai de aceea cad, ca sa nu se mai mandreasca ci sa devina smerit…
Asadar sa luam aminte la noi insine si sa ne cercetam, sa vedem unde ne aflam?
Iertare!
florinm
iunie 11, 2009 @ 11:52 am
„si ei au fost feciorelnici si au crezut ca ei nu pot gresii, si tocmai de aceea cad, ca sa nu se mai mandreasca ci sa devina smerit.”
Carla, nu cred ca ai vrut sa spui „tocmai de aceea cad” cu intelesul de a cadea cineva intentionat, tocmai pentru ca sa se smereasca.
Daca a „cazut” cineva intentionat, pacatul e mult mai mare. Cum se mai pocaieste acela atunci? Ce pocainta mai e aceea, cand ai cazut intentionat?
carla
iunie 11, 2009 @ 11:59 am
Ai dreptate sa nu se inteleaga gresit, nu am vrut sa spun „tocmai de aceea cad” intentionat, caderea nu e intentionata!
voiam sa subliniez ca se poate intampla din mandrie…pentru ca au crezut in ei!
scuze
dana
iunie 11, 2009 @ 7:42 pm
salut,
intru si eu sa va povestesc experienta mea referitor la tema discutata.
Am avut relatii sexuale cu prietenul meu, care inainte mai fusese cu fete mai mature si experimentate, (eu eram prima care eram fecioara). Mi-a zis ca vrea sa fie la modul serios cu mine pt. ca sunt prima pe care o iubeste,(de celelalte s-a plans ca nu le prea pasa de el) dar in acelasi timp doreste sa avem relatii trupesti sa fim siguri (in cazul unei casatorii) ca suntem compatibili dpdv sexual, dar cel putin un an si jumatate am avut probleme pt. ca el era prea grabit(experienta cu celalte isi spunea cuvantul) si implicit numeroase certuri intre noi, in total a fost o relatie de 3 ani, dupa care el m-a parasit si a iesit cu alte fete. eu in schimb a trecut un an si inca nu mi-am revenit.
Desi initial nu am crezut ca este o problema faptul ca el a fost cu alte fete inainte acum imi dau seama ca de fapt a fost o pb f mare – cei care merg inainte de casatorie cu femei in ideea de a nu fi ispiti dupa aceea isi fac de fapt un obicei din asta – drept dovada dupa ce ne-am despartit mi-a povestit cum a iesit cu alta fata si ca a incercat sa se apropie de ea, ar fi trebuit sa imi aleg un baiat care sa fie curat ca si mine si sa imi incep viata sexuala dupa casatorie. si cel putin stiu acum ca daca o sa am baieti am sa-i educ si pe ei sa fie curati inainte de casatorie. Cat despre minciunile cu compatibilitatea sexuala, imi dau seama ca nu ar fi fost nici o problema daca eram casatorita si nu exista teama unei sarcini si mai ales daca si baiatul era de o masura cu mine (curat) si avea rabdare. Oricum ma bucura faptul ca mai exista baieti care-si pastreaza curatia inainte de casnicie.
Dumnezeu sa ne ajute si sa ne lumineze pe toti!
Dan
iunie 12, 2009 @ 8:33 am
Draga Dana, asa cum spui, problema compatibilitatii sexuale este o minciuna sfruntata, folosita la scara din ce in ce mai mare, pentru a „legitima” desfraul tinerilor. Ma bucur foarte mult ca ti-ai dat seama cat de importanta este educatia baietilor in privinta feciorie si sa dea Domnul sa ai un sot bun, dupa mare mila Sa, si baietei pe care sa-i cresti in frica de Dumnezeu. Despre faptul ca te-ai despartit si inca nu ti-ai revenit, iti recomand un articol pe care l-am gasit de folos in astfel de situatii: https://www.ortodoxiatinerilor.ro/2009/04/m-a-parasit-esecul-in-dragoste/ Sunt multe fete care au patit asa, dar sa stii ca am cunoscut si baieti in aceeasi situatie. Curaj, ridica-te. Domnul sa te aibe in paza.
dana
iunie 13, 2009 @ 4:01 pm
Multumesc pt. recomandare dan. Doamne ajuta!
alexandra
septembrie 2, 2009 @ 10:02 pm
sa nu exageram, s-a renuntat la jucatul cearsafului patat de sange.barbatilor li se permite si pentru ca dumnezeu a uitat parese sa reglementeze asta, in biblie se vorbeste despre femeia infidela pe care sotul trebuie sa o alunge de la casa lui deoarece daca o tine in continuare acolo da dovada de nesabuinta. la polul opus despre barbatii care tradeaza nu se vorbeste de izgonire, deci sa mai zica cineva ca biblia nu e sexista pana in maduva scoartei.
D
septembrie 2, 2009 @ 10:03 pm
Ne lasi ?
jan
septembrie 2, 2009 @ 10:14 pm
@alexandra, să dea Domnu să nimereşti bărbat turkmen sau afgan 😀
D
septembrie 2, 2009 @ 10:18 pm
Sa nu dea ! Ca poate pica a „n”-a sotie, si nu o vad bine ! 🙂
Dan
septembrie 3, 2009 @ 8:24 am
Draga sora @Alexandra… fiindca esti suparata pe Dumnezeu, si implicit pe viata, te-ai pus a emite judecati despre cum este si cum nu este biblia, desi, dam voie sa cred ca nu ai citit-o cap coada macar odata (daca am gresit fac mea culpa). Insa pentru ca toti facem „omisiuni” am sa-ti amintesc ca Dumnezeu a reglementat demult si problema barbatilor (e valabila pentru toti dar s-a adresat atunci barbati in mod special):
„Aţi auzit că s-a zis celor de demult: „Să nu săvârşeşti adulter.” Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.”…iar adulterinii nu au parte de Dumnezeu. Deci stai fara grija Alexandra ca a avut grija Dumnezeu de toate inainte sa ne gandim noi la ele. Noua ni s-a cerut putinul de a asculta, pentru a ne fi bine tot noua…dar se pare ca dam cu tifla si la asta…nu de alta dar suntem in sec. XXI (sec. emaniciparii), am evoluat destul de mult ca sa lasam „preconceptiile invechite”, „cutumele religioase”, si sa ne urcam in copac alaturi de maimuta, dupa cum ne indeamna Darwin and Co., ca de Adam si Eva nu ne-a placut. Alexandra, sa nu intelegi ca fac glume proaste fata de tine, ci fac haz de necaz pe o situatie generala trista, insa…intotdeauna in viata apar si surprize. Conteaza doar sa nu fie prea tarziu.
Metodios
octombrie 28, 2009 @ 5:54 pm
Ei spun ca fetele trebuie sa fie virgine,dar baietii nu.Pai chiar ei se contrazic,daca toate fetele ar fii virgine,nu este logic si normal ca si toti baietii sa fie virgini?Ma rog,in mintea stramba si lucrul drept se stramba,spunea parintele Arsenie Boca.Tot parintele spunea ca daca vrem preoti buni,sa-i nastem.Corect.Un popor pacatos nu poate da sfinti.Nu are cum.De aceea avem conducatorii pe care ii meritam.Nu poti iubi un om desfranat.Pai daca el e desfranat,inseamna ca tu nu esti decat obiectul patimii lui,ca si altii/altele cu care te va insela,deoarece patima desfranarii e cea mai expansiva,aduce omul intr-un cerc vicios,dorindu-si mereu si mai multa placere sexuala care il va duce la pieire.Este exact ca un drog,prima doza o iei din curiozitate,apoi devii dependent si nu mai poti trai fara el.Te poti trata,dar din pacate foarte putini reusesc sa mai scape.Toate bolile trupesti sunt consecinta directa a patimilor sufletesti.Medicina trateaza doar efectul,cauza o vindeca Biserica.
Dan
octombrie 28, 2009 @ 8:14 pm
Bine spus Metodios.
Bogdana
aprilie 28, 2010 @ 4:42 pm
corectez! si la fete e ceva normal sa-si piarda fecioria inainte de casatorie :-)) Asa repede vine sfarsitul….
Da
mai 11, 2010 @ 4:31 pm
Eu zic ca cine vrea se poate abtine sa nu se culce cu vreo fata pana la casatorie
Ana
mai 11, 2010 @ 6:19 pm
Da @, asa este. Depinde de fiecare cum vrea sa traiasca. Avem un proverb: „Cum iti asterni, asa dormi”, ori daca cineva traieste in curatie inainte de Taina Cununiei, Domnul are grija de el, de familie si de pruncii lui.
Nu-i asa?
Phoenix
iunie 2, 2010 @ 12:21 am
va rog ajutati-ma cu o parere/ un sfat. sunt de 2 ani si ceva cu prietenul meu si am cazut demult in aceasta patima. Problema este ca eu vreau sa ma curatesc, si pentru el vreau acelasi lucru.. sa avem o viata bine-placuta Domnului. Il iubesc foarte mult, il vreau ca sot… Dar el nu intelege gravitatea acestui pacat, am incercat sa discut si nu am reusit sa-l conving. Sufar mult.. caci sunt intre ciocan si nicovala.. si ca sa nu existe certuri, nu-l refuz. Cum sa fac? Va rog, ajutati-ma cu un sfat, orice numai va rog sa nu-mi spuneti sa-l las caci mi-e imposibil
Saurian
iunie 2, 2010 @ 6:57 am
Phoenix, înţeleg cât de greu este dar din ce scriu tu înţeleg că eşti dependentă de el şi asta nu e sănătos. Mai ales că în felul acesta poate să-ţi impună ce vrea el. Eşti sigură că el te va lua în căsătorie? Dacă te părăseşte ce faci? E de preferat să vorbeşti cu un duhovnic. Trebuie să-i explici că nu mai vrei asta şi dacă te iubeşte va face aşa cum spui ( bineînţeles să i-o spui cu multă dragoste ). Iar dacă nu atunci în cel mai bun caz nu te va lua în căsătorie. Căci dacă te va lua atunci sigur te va înşela şi îţi va impune ce vrea el. Şi peste ani vei regreta amarnic ceea ce ai făcut. Ştiu că acum e imposibil să-l laşi dar peste ani îţi vei blestema zilele dacă te-ai căsătorit cu un om ce nu te-a iubit şi care a făcut ce a vrut el. Mama mea de exemplu regretă amarnic că a vrut să fie linişte în casă şi nu a pus piciorul în prag în faţa tatălui meu precum şi alte prostii la tinereţe. Şi să vorbeşti cu Hristos. Înainte să discuţi cu acest băiat eu cred că ar trebui să faci ceva rugăciune şi nişte post şi să îţi spui în inima ta foarte tare: „Doamne fie voia Ta nu a mea”. Ţi-o spune un băiat care şi el a fost dependent de o altă fată şi a suferit groaznic şi-L vedea pe Hristos un Dumnezeu crud că-l desparte de acea fată. Iar peste ceva timp a întâlnit o altă persoană care are atâta răbdare şi înţelegere şi jertfelnicie încât am ajuns să spun: „Doamne, când mai comentez ceva dă-mi câţiva pumni în gură şi ignoră-mă”.
Daniela
iunie 2, 2010 @ 10:15 am
Phoenix,din moment ce ignora ceea ce simti tu si nu te asculta,dupa mine este o dovada ca nu te iubeste indeajuns(sau in aceeasi masura in care il iubesti tu).Mie imi pare un barbat care se crede sef in casa si nu tine seama si de ceilalti.Asa cun a zis si Saurian,cel mai bine este sa te desparti de el.E posibil sa ai impresia ca te iubeste pt ca tu simti iubire pt el si nu ii vezi comportamentul din exterior dar nu are rost sa te minti singura.Eu am incercat sa ma mint odata ca ma iubeste un baiat si apoi tot eu am plans mult.Incearca sa iti povesteti in gand sau sa scrii pe o hartie cum se poarta el,apoi citeste ce ai scris ca si cum ar fi povestea a 2 straini.Asa vei vedea situatia din exterior si vei putea sa iei o decizie
somebody
iunie 2, 2010 @ 11:58 am
Eu ii admir mult pe cei care au reusit si reusesc sa-si pastreze nu numai fecioria trupului,dar si pe cea a mintii si a sufletului. E mare lucru sa fii fecior/fecioara cu sufletul,sa ai mereu privirea curata, neintinata (chiar daca pt.asta esti nevoit uneori sa mergi pe strada mai mult cu ochii in pamant…), e mare lucru sa nu primesti niciun gand de desfranare, sa te lupti cu orice imagine pacatoasa pe care vrasmasul ti-o aduce in minte, sa te caiesti si sa plangi pt cea mai mica abatere… Poate ca uneori e bine sa avem si o anumita doza de naivitate, ca sa zic asa, in „domeniu”; in zilele noastra revistele pt.tineri abunda in articolele care trateaza relatiile intime dintre femeie si barbat intr-un mod total eronat, perversiunea e prezentata ca fiind ceva firesc,care aduce placere celor 2 si prin urmare, e „normala”…deci,repet,parerea mea e ca multe dintre astfel de lucruri nici nu ar trebui sa le stim, nu ar trebui sa ne intereseze si ar fi bine sa luptam cu acea curiozitate din noi care ne impinge sa „aflam mai multe”. La ce bun? Cu cat esti mai curat cu intreaga fiinta, si tu si sotul tau/sotia ta, cu atat relatiile intime vor decurge mai frumos, sub binecuvantarea lui Dumnezeu, in casatorie. Pentru ca in aceste relatii nu placerea e cea care aduce bucuria adevarata (cu cat e mai intensa placerea, cu atat esti mai fericit).NU, NICIDECUM! Adevarata implinire provine din gingasia si delicatetea cu care decurge totul, din zambetul cald,din dragostea cu care il privesti pe celalalt in ochi, dintr-o imbratisare care valoreaza mai mult decat 1000 de cuvinte, din modul in care te intelegi cu celalalt chiar fara sa-i vorbesti, din siguranta pe care o simti in bratele lui/ei,…si multe altele.
Cum au zis mai multe persoane in comentariile precedente, asa zisa „experienta sexuala” si „potrivire” sunt niste minciuni si niste inselari sub orice critica..
Revenind la lucrurile de care spuneam ca ar fi bine sa ne ferim: Cu toate ca stim ca nu sunt bune, in momentul in care citesti, imaginatia, vrand-nevrand, incepe sa lucreze si ajungi sa regreti enorm ca ti-ai murdarit mintea cu astfel de mizerii…fiindca ele iti vor mai reveni in minte la fel cum vin imaginile murdare.
E poate si ispita de a fi „informat”…va spun sincer ca eu nu intelegeam inainte aproape nici una din expresiile vulgare pe care le auzeam; mintea mea nu facea nicio conexiune si nici imaginatia nu avea cum sa lucreze din moment ce nu-mi dadeam seama despre ce ar putea fi vorba. NU pot descrie starea de LIBERTATE interioara pe care o aveam! As vrea sa-i rog pe cei care inca sunt la stadiul asta SA RAMANA ASA, sa nu se lase cuprinsi de curiozitate (chiar daca e vorba numai de faptul de a citi fel de fel de articole – sau cel putin,nu din revistele din ziua de azi!)pt.ca vor percepe imediat diferenta si e posibil ca mai devreme sau mai tarziu sa le si treaca prin minte sa faca ceea ce scria acolo…De ce sa nu ne ferim de ispite daca putem? Ele oricum vin si fara voia noastra, dar nu se pot compara in intensitate.
E adevarat ca cei care au cazut pot dobandi o mai buna asezare sufleteasca si mai multa smerenie decat cei care nu au pacatuit, DAR (si as vrea sa subliniez acest lucru)…e o zicala f.inteleapta care spune asa : GUSTUL PE CARE NU-L CUNOSTI NU AI CUM SA TANJESTI DUPA EL! Cei care au cazut stiu bine ca la ei ispitele sunt altfel decat la cei care nu au cazut…nu apare numai IDEEA sau, eventual, o aprindere oarecare a trupului…razboiul cu care sunt asaltati e mult,mult mai intens si mai greu de purtat pt ca intervine si TRUPUL, care odata ce i-ai dat sa guste dintr-un anumit tip de placere iti va cere mereu. Si cu cat ii vei ceda si vei mai cadea inca o data si inca o data, vei avea mai mult de luptat. NU vreau sa ma fac inteleasa gresit, este vorba aici si de ceva fiziologic, de niste reactii firesti ale corpului nostru, ale modului in care a fost creat de Dumnezeu, dar nu avand ca scop placerea in sine, ci actul binecuvantat al zamislirii. Inca un motiv pentru care fiecare barbat trebuie sa aiba femeia sa si fiecare femeie barbatul ei si asta in cadrul casatoriei…inca un motiv pt.care relatiile intime nu trebuie incepute inainte de cununie…vrem, nu vrem, o data ce ai facut lucrul asta pt prima data, trupul o va mai cere…
Apoi, cred ca e de mii de ori mai bine sa dobandesti smerenia fara sa fie nevoie sa cazi, cugetand mai des la cata mila are Dumnezeu cu tine si cat te tine cu Harul Sau ca sa nu te prabusesti…Meditand,acceptand cu toata inima ca DUMNEZEU e Cel Caruia ii datorezi binecuvantarea de a nu fi cazut prada ispitei, plangand mai mult pt.caderile cu gandul si fiind ASPRU si NEINDURATOR cu tine in ceea ce le priveste, recunoscandu-ti neputinta omeneasca…toate acestea pot conduce negresit catre smerenie. „Doamne, invata-ma Tu smerenia ca sa nu fie nevoie sa cad in pacate grave pt.a o invata!”
Sunt multi,chiar si dintre sfinti,care au cazut in desfranare (fie o data, fie de mai multe ori). Diferenta dintre ei si noi este POCAINTA,intensitatea ei, mai exact, care la ei era ceva atat de cutremurator si de sfasietor incat lacrimile curgeau neincetat si fiecare clipa traita era o umilinta si o suferinta continua…Nu zic ca noi nu regretam astfel de caderi, nu zic ca nu plangem pt.ele sau ca nu ne luptam sa ne indreptam si sa ne ridicam…dar cred ca cei care au ajuns Sfinti s-au pocait cu o intensitate mult mai mare, cu marime de suflet, curaj,vitejie,cu hotararea statornica de a muri mai bine decat a repeta greseala facuta! Ei aveau neincetat inima plina de DURERE, atat de sfasiata incat celelalte patimi legate de aproapele (judecarea,osandirea, mania,clevetirea etc) au disparut de la sine…Si acum, sa ne gandim sincer: cati dintre cei care am cazut in pacate trupesti am ajuns la o asemenea pocainta incat sa nu mai judecam niciodata pe cei din jur, sa-i vedem pe toti, SINCER, mai buni decat noi? Probabil un procent destul de mic…Pe f.multi o asemenea cadere parca ii intuneca mai mult, ii face mai vulnerabili in fata oricaror tipuri de ispite, le scade ravna la rugaciune si la fapte bune, le raceste sufletul, le este piedica in calea apropierii din nou de Dumnezeu…
somebody
iunie 2, 2010 @ 12:30 pm
Nu stiu daca e vreun pacat care sa murdareasca fiinta umana si sa ne indeparteze de Dumnezeu asa cum o face desfranarea, si asta pt.ca „orice pacat pe care il va face omul, este in afara lui, dar desfranarea o savarseste in propriul lui trup” (citat din memorie)
Pacatul e la fel de grav, indiferent ca e vorba de un baiat sau de o fata. Cu toate astea,si eu tind sa cred ca vinovatia e ceva mai MARE la fete/femei (si sa stiti ca sunt FATA 🙂 )pt.ca femeia, prin firea ei, este mai sensibila, mai delicata, plange mai usor, e parca mai inclinata spre cele sufletesti, exact cum spune si articolul.Firea barbatului e mult diferita…
Acum,depinde mult si de circumstantele fiecaruia. Una este sa cazi in desfranare in conditiile in care ai avut niste parinti evlaviosi,care te-au invatat numai de bine,care te-au dus de mic(a) la biserica, in conditiile in care te-ai spovedit si te-ai impartasit in mod regulat, in conditiile in care AI CUNOSTINTA si stii sa deosebesti binele de rau, si, mai ales,daca si SIMTIT MACAR O DATA IN RUGACIUNE DRAGOSTEA SI MANGAIEREA DOMNULUI…si alta este sa cazi in conditiile in care mediul familial in care ai trait si traiesti e unul viciat (in care poate chiar proprii parinti sau unul dintre ei a comis adulter,sau exista alcoolism etc), in cazul in care nu-L cunosti pe Dumnezeu si nu L-ai simtit cu adevarat vreodata s.a.m.d. Apoi, cred ca Dumnezeu va judeca oamenii si conform societatii si timpului in care au trait si le va considera si nevointa pe masura.
Si daca tot a venit vorba de societate si de lumea de astazi…nu prea mai e o rusine nici pt fete si nici pt baieti faptul de a-si fi pierdut fecioria (ba chiar incepe sa devina o „virtute”, incepe sa fie considerata o forma de „maturizare”, de cunoastere a propriului trup, o modalitate „normala” de a-ti manifesta dragostea fata de persoana iubita sau pur si simplu un mod de a dobandi „experienta”). Sa nu ne amagim, lucrurile vor merge tot mai rau de acum inainte…Diavolul loveste astazi in fiinta umana prin fel de fel de pacate,dar cel mai mult prin desfranare. Asa cum spuneam,este pacatul care te murdareste cel mai mult, care te indeparteaza cel mai mult de Domnul; e pacatul care iti rapeste indrazneala pe care candva o aveai inaintea Lui…te injoseste…te inrobeste cu atat mai mult cu cat iti provoaca placere si cu cat si trupul te trage in jos…iti intuneca mintea,iti raceste inima,iti atrofiaza puterile sufletesti, iti slabeste vointa si prin dependenta cumplita pe care ti-o provoaca te coboara de la stadiul de Om nu la stadiul de animal, ci mai prejos de asta! Nu mai ai pace in suflet si in minte,nu mai ai liniste,te chinuie trupul prin pofta,mintea prin imagini si ganduri, constiinta (daca inca ti-e treaza)prin rusine,vinovatie, prin sentimentul de murdarie pe care il percepi atunci cand te gandesti la propria persoana.
Un om feciorelnic cu sufletul si cu trupul are mare indraznire inaintea lui Dumnezeu…
Phoenix
iunie 2, 2010 @ 3:53 pm
Va multumesc. Am incercat sa ma eschivez si a rezistat mult timp si fara sa facem nimic… de iubit ma iubeste dar nu stiu daca suficient cat sa inteleaga ceea ce-i zic. I-am explicat odata si a inteles ca eu nu-l doresc si ca „cum pot eu sa numesc dragostea inaintea cununiei un pacat?”… Nu a mintit, cu adevarat asta a priceput el din ceea ce i-am spus. El vrea sa mai asteptam pt casatorie oricum. Stiu, situatia nu e buna deloc. Unde mai pun ca si eu am dependenta fata de el? E o patima care ma incearca din adolescenta.. dependenta asta fata de om. Ma chinuie si ma leaga si cel rau cu amintiri de tot felul. Dupa cum observ, in mine este adevarata problema caci imi e foarte greu. Dar chiar nu exista nici o posibilitate ca sa ramanem impreuna si sa facem cele bine-placute lui Dumnezeu? Verisorul meu s-a casatorit de curand desi a locuit impreuna cu fata respectiva. M.D. sa va aibe in paza!
Phoenix
iunie 2, 2010 @ 4:16 pm
am uitat sa spun. el percepe desfranarea ca si o necesitate fiziologica.a avut dureri f mari cand s-a abtinut in timp indelungat si de acolo i se trage ideea ca mie nu-mi pasa de durerea lui si de necesitatile lui.
admin
iunie 2, 2010 @ 4:16 pm
Phoenix, e bine ca ai nelinistea cea buna dar incearca sa vorbesti cu duhovnicul despre aceste impedimente, pentru ca aceste schimbari nu se fac prea usor. Daca nu ai duhovnic ar trebui sa ai neaparat pentru ca fara un duhovnic, mai ales intr-o chestiune delicata ca aceasta, nu vei reusi de una singura.
Cel mai important este ca tu sa-ti pastrezi prietenul si sa veniti amandoi pe calea cea buna, iar dragostea voastra sa mearga spre mantuire si viata de veci. Dar asta nu se poate asa peste noapte, ci cu multa rabdare, cu multa rugaciune, si cu sfat duhovnicesc. Daca prietenul tau intr-adevar are ganduri serioase si dragostea sa fata de tine nu este superficiala, pana la urma te va intelege si va accepta drumul lui Hristos. Important este ca tu sa nu accepti situatia actuala si sa-ti pui nadejdea in Dumnezeu si Maica Domnului (nu M.D), ca lucrurile se vor schimba in bine.
Curaj!
Saurian
iunie 2, 2010 @ 8:35 pm
Phoenix spui că a avut dureri de la abţinere? Ciudat. Şi eu sunt băiat şi nu am mai auzit niciodată de aşa ceva. Ce fel de dureri? Admin, poate ştii şi tu să mă ajuţi cu un răspuns.
Usr
iunie 2, 2010 @ 9:53 pm
n-are nicio durere, in cel mai rau caz simte ca „explodeaza” si trebuie sa se descarce.. pe alte .. cai, daca ma-ntelegeti.
Apocalyps
iunie 2, 2010 @ 10:33 pm
@Phoenix,
Nu renunta la demnitatea ta.Pe cine il iubesti mai mult pe Dumnezeu sau pe aproapele tau.Asculta ce spune Sfânta Evanghelie după Matei cap.10:37 „Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.”De aceea nu de abate de la calea cea dreapta a Domnului,ca vei cadea in pacat.Si cui vei cere ajutor?Dragostea in Dumnezeu este aceasta,cei ce pazesc poruncile Lui.
Daca va veti casatori,si tu vei trebui sa nasti un copil,ce o sa face-ti.O sa-ti spuna ca are nevoie…,si se va duce la altele ca sa-si verse amarul?Tu cum te vei simti,cum vei proceda.De aceea si apare preacurvia in familii,fiind ca omul nu exerseaza in abtinere.Daca te iubeste cu adevarat,va trebuie sa reziste,sa se comformeze.Iubirea adevarata exista atunici cind unul fata de celalat respecta demnitatea fiecaruia.Curveste si preacurveste acei slabi,care nu au abtinere.Se spune ca in primul rind invinge-te pe tine insuti,apoi vei invinge restul.Iar apoi depinde si de vestimentatia ta,daca arati astfel ca sa-l smintesti.Atunci schimba-ti stilul,astfel sa simnta alinare,nu desfrinare.Daca nu se poate potoli,sa se vindece,sa ceara ajutor de la Dumnezeu.
Phoenix
iunie 2, 2010 @ 11:34 pm
@Apocalyps: legat de ce ai spus,vreau din tot sufletul sa-L iubesc pe Domnul inaintea tuturor, insa ma chinuie dependenta asta fata de partener. Este ceva patologic la mine si probabil mostenit. Ma atasez mult prea tare si ma apuca disperarea gandindu-ma mereu la ce se poate intampla. Traiesc in permanenta cu frica de suferinta. Orice gest, orice intamplare ma poate tulbura. De ani de zile ma lupt cu patima asta si nu reusesc s-o birui, slava Domnului ca ma tine pe linia de plutire si nu m-am sinucis. Trebuie cumva s-o birui caci nu a existat zi in care sa nu fi suferit/plans. De aceea am scris mai sus ca ma chinuie diavolul cu ganduri si amintiri, parca nu mai traiesc prezentul si incearca sa ma arunce in disperare. foarte putine persoane m-au inteles, multi nu si-au dat seama ca mai aveam un deget si picam in prapastie.. Ai dreptate, intai si intai trebuie sa ma inving pe mine.
@admin: ma voi ruga sa gasesc un duhovnic bun, care sa inteleaga stare de depresie si atasamentul meu excesiv ce-mi roade sufletul. alta cale nu vad mai buna. pan-acum nu am avut succes in cautare.. daca-mi puteti recomanda un loc
@Saurian: a acumulat tensiune ca se infierbanta si nu facea nimic, drept urmare il durea.
Va multumesc din tot sufletul ca aveti pasare, Domnul sa va ajute
Usr
iunie 2, 2010 @ 11:43 pm
Starea de depresie de obicei o rezolvi cu psihologul; desi, personal, eu sunt mult prea incapatanat ca sa ma las ajutat de asa o persoana, dar cine stie, poate pe tine te ajuta ;p
Phoenix
iunie 3, 2010 @ 12:02 am
pai un duhovnic n-ar putea sa ma scoata din depresie?
Anesti
iunie 3, 2010 @ 12:44 am
ba da…sigur, tu alearga spre el, de mana cu iubitul
Phoenix
iunie 3, 2010 @ 1:03 am
este posibil ca el sa nu vrea dar eu tot ma voi duce
ionutz
iunie 3, 2010 @ 8:40 am
Mai oameni buni va mai descretesc un pic fruntile astea incordate de raspunsuri cu un mic amanunt picant al Maicii Siluana:”Toti suntem destepti foarte,vorbim acelasi lucru si ne intelegem separat”:-))
A.
iunie 3, 2010 @ 9:31 am
Phoenix gandeste-te bine daca chiar il iubesti, ce iubesti la el, daca mai vezi in el omul care l-ai vazut?
Sau e doar dependenta si obisnuinta si frica de singuratate.
Te inteleg si eu sufar de patima dependentei de partener.
Zicea Apocalyps un verset din biblie: “Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.” acest verset s-a rostit in Evanghelia de duminica aceasta la biserica, m-a pus pe ganduri si mi-a raspuns la o intrebare, mediteaza si tu la el.
Si neaparat gaseste un duhovnic, regaseste-te, scapa de dependenta de el, gaseste activitati singura.
Momentan intre voi este si o dragoste patimasa si trupeasca, de care va v-a fi greu sa va lepadati sau infranati, mai ales lui, ca a fost obisnuit cu o regularitate de a fi impreuna, de aceea s-a putut infrana asa greu si a zis ca l-a durut…
Saurian
iunie 3, 2010 @ 9:44 am
Pheonix, eu nu ştiu despre ce durere vorbeşte dar îţi spune un băiat chestia asta: nu există aşa ceva. Dureri ce ar putea avea sunt de natură psihologică ( adică în capul lui ). Ceva de genul că e dependent de sex şi dacă e să se abţină îl atacă dependenţa. Dar aici iarăşi nu sunt dureri propriu-zise ci corpul îşi cere drogul.
În al doilea rând să ştii că te înţeleg foarte bine. Ţi-am mai spus că şi eu sunt unul dependent de partener. Dar e foarte periculos ce faci. Dependenţa asta trebuie biruită. Tu nu ai nevoie de un iubit până la urmă ci de cineva care să îţi dăruiască foarte multă dragoste ( prietenă, duhovnic etc. dar de preferat e Hristos că El nu te dezamăgeşte niciodată ). Eu nu ştiu ce viaţă ai, ce prieteni şi ce familie ai dar mă gândesc că nu eşti înconjurată de dragoste. Aşa e cel puţin în cazul meu. Adică familia nu pot să spun că mă prigoneşte dar nu poate să-mi dăruiască dragostea pe care o cer ( şi nu s-a putut de când eram copil şi de atunci am rămas cred cu aceste sechele şi această dependenţă ). Eu în perioada copilăriei şi a adolescenţei ( la 23 de ani nu se mai numeşte că sunt adolescent aşa-i? ) mi-am uşurat nevoia de dragoste făcându-mi lumi imaginare în care eram iubit. Asta până ce L-am găsit pe Hristos. Când m-am întors spre credinţă ( bineînţeles că nu am renunţat la aceste lumi ) la început având acel har şi încă fiind obişnuit să-mi fac aceste lumi virtuale ( nu aveam prieteni şi nimic aşa că nu ştiam cum sunt oamenii ) eram hotărât să mă călugăresc. Asta a durat ceva timp; până ce am găsit o fată. De atunci mi-a cam dispărut cheful de călugărie. Ba dimpotrivă, am început să mă simt singur. Prima fată era logodită cu altul şi era penticostală iar următoarea era ortodoxă, singură dar o cunoşteam pe Internet. Aici a fost o perioadă de înşelare demonică, înşelare datorată nevoii mele bolnăvicioase de a mă ataşa de o persoană, de a iubi şi a fi iubit de cineva. Am suferit foarte mult. MI-am făcut şi prieteni pe Internet ortodocşi dar tot singur mă simţeam iar cu ei mai tot timpul mă victimizam. În această perioadă am ajuns să am o frică patologică de călugărie. Îl vedeam pe Hristos ca un monstru ce vrea să îmi pună lanţul călugăriei la gât cu forţa. Şi ştii ce vedeam eu în călugărie? Singurătate totală. Şi eu asta nu doream. Eu doream multă iubire. Oricum, fiind în înşelare totală, Hristos a trebuit să-mi dea un duş cu apă rece. Fata asta de pe Internet a terminat relaţia cu mine ( care până la urmă nici nu exista ci era doar în capul meu ) iar la un moment dat toţi prietenii m-au părăsit. Fiind singur şi părăsit de toţi nu mai aveam nici o putere şi atunci i-am spus la Hristos că poate face ce vrea cu mine, chiar şi să mă călugărească. După ce m-am încredinţat Lui lucrurile au început puţin să se îndrepte dar eu eram tot în acea înşelare. Oricum între timp am găsit o fată cu o viaţă sfântă ( trimisă de Hristos ) care a început să mă ajute puţin, puţin să ies din acel egoism şi acea înşelare în care eram. Pe de altă parte Hristos mi-a trimis şi un duhovnic care mă iubeşte foarte mult. La un moment dat spunându-i duhovnicului toate deznădejdile mele ( ce erau datorate faptului că eram singur şi doream dragoste ) îmi spune să stau la mănăstire câteva luni. Asta m-a speriat îngrozitor. Iarăşi Hristos-monstrul cu lanţul călugărie vine la mine cu forţa. Mi-era foarte greu deoarece eram într-o ipostază foarte urâtă: pe de o parte mi-era clar că ce mi-a spus duhovnicul e şi voia lui Hristos şi ştiam că dacă nu ascult de Hristos o păţesc iar pe de altă parte mi-era frică de acest Hristos-monstru al călugăriei. Totuşi acea prietenă a insistat foarte mult să stau ( îmi spunea că nu mă voi călugări oricum şi că vom putea fi împreună după aceea – eu eram obsedat că Hristos cumva îmi va spăla creierul şi mă va face să nu o mai vreau ci să rămân călugăr ) şi am stat. Stând o lună jumătate am înţeles că toată acea frică de călugărie era de la diavol. Următorul an am vrut să stau mai mult tot acolo dar au fost nişte ispite şi nu s-a putut. Oricum după cum a spus şi duhovnicul şi anume călugăria nu e o viaţă singuratică deoarece în mănăstire toţi sunt ca o familie. Iar în acea mănăstire am găsit dragostea pe care o căutam. Şi anumite ispite trupeşti sau gânduri de deznădejde dispăreau. Acolo am cunoscut Raiul şi fericirea.
De ce îţi spun astea? Pentru că în toată perioada mea de frică ( mă refer când ascultam de ea ) sufeream foarte tare. Ori de câte ori ascultam de frică şi nu apelam la Hristos nu mă ajuta foarte mult. Chiar dacă uneori apelam la anumite plăceri ( film, vorbit cu ceva prieteni la telefon etc. ) pentru a scăpa de singurătate totuşi acele momente se încărcau într-un sac ce la un moment dat ar fi urmat să explodeze în faţa mea. Am suferit groaznic, groaznic din cauza singurătăţii ( de fapt nu atât din cauza singurătăţii cât din cauza fricii mele ). Din cauza respectivei fete sufeream de genul că era perioada Crăciunului şi în fiecare noapte stăteam singur în cameră şi spuneam că vreau să mor. Acum eu nu pot să-ţi cer să renunţi la acest băiat şi să te însingurezi. Mai degrabă ţi-aş recomanda să mergi la un duhovnic bun sau să stai la o mănăstire cu oameni sporiţi câteva săptămâni ( să legi o relaţie de dragoste cu soborul unei mănăstiri ). Nu ştiu nici care ţi-e viaţa ta. Şi în problema cu acest băiat dacă ţi-aş spune să renunţi e ca şi cum aş fi unul din acei oameni pe care-i urăsc că se apucă să ceară de la mine ceva ce nu pot fără să aibă habar prin ce suferinţă ar trebui să trec. În schimb ceva pot să-ţi spun sigur: dacă nu rezolvi problema asta cu singurătatea, cu dependenţa de alţii vei suferi îngrozitor. Trebuie luat taurul de coarne împreună cu Hristos şi să-l înfrunţi. Singurătatea asta e ca şi unii câini: latră la tine dar în momentul în care te apropii de ei şi-i înfrunţi fug cu coada între picioare. Încearcă cel puţin la început să stai câteva minute singură într-o cameră rugându-te la Hristos. Nu da drumul la muzică sau la radio sau la tv ci să fii cu totul singură. ŞI încearcă să vorbeşti cu Hristos, să-I simţi prezenţa. Vei vedea că atunci când ai necazurile cele mai mari El este lângă tine. Doar tu trebuie să ştii să te îndrepţi spre El. Şi caută un duhovnic bun care să aibă multă dragoste de dăruit ( ţi-aş sugera ieromonah din cauză că preoţii de mir au şi ei familiile lor şi nu ştiu dacă au timp să vorbească cu tine oricând ai probleme. Pot să mă înşel totuşi ).
P.S.: Scuză-mă de mesajul acesta lung dar spre că ţi-a fost de folos bucăţica din viaţa mea. 😛
A.
iunie 3, 2010 @ 10:42 am
Multumim pentru marturisire Saurian, ma regasesc in unele probleme din marturisirea ta.
A.
iunie 3, 2010 @ 10:52 am
Phoenix important este sa vrei tu sa te schimbi, sa nu mai cazi in patimi trupesti si daca te vei casatori patimi tot vor mai fi, viata este o lupta continua, in care nu stii daca o vei birui sau nu, gandeste-te bine ce probleme mai sunt la mijloc, daca tu esti multumita de dragostea lui, de atentia lui, de caracterul lui, daca va potriviti, doar aceasta sa fie problema patima desfraului dintre voi?
Casatoria nu rezolva si nici nu vindeca aceasta patima, doar rugaciunea, pocainta si Dumnezeu ne poate ajuta sa o biruim si sa o infranam.
Multi baieti, nu generalizez, poate si fete nu se pot infrana si totusi ma gandesc cand sotia barbatului va fi insarcinata si el nu va sti ce e infranarea, ce va face, va merge la altele, am auzit caz cand sotia a ramas insarcinata si dupa ce a nascut s-au despartit pentru ca perioada celor 9 luni cand sotia a fost insarcinata el a avut o aventura cu alta si s-a indragostit…
Nu trebuie sa ne lasam orbiti de desfrau, de trup, de dorinta trupeasca, trebuie mai intai sa ne iubim sufletele.
Texte din acestea cu baietii am mai auzit ca daca ma iubesti faci aia si aia, dar oare tu daca ma iubesti nu-mi respecti dorinta? e un santaj emotional din care greu se scapa.
Saurian
iunie 3, 2010 @ 11:29 am
A., nu-ţi fă griji că nu e neapărat nevoie. Mai nou se fac relaţii trupeşti cu soţia şi când e însărcinată. Ce-a deveni copilul acela după ce se naşte numai Dumnezeu ştie…
ionutz20
iunie 3, 2010 @ 3:48 pm
Sa ne ajute Dumnezeu sa fim curati sufleteste si trupeste inaintea Sa Saurian!:-)
Usr
iunie 3, 2010 @ 4:00 pm
Nu sunt medic, dar din cate stiu o relatie sexuala in timpul sarcinii nu afecteaza fatul.
omp
iunie 3, 2010 @ 4:55 pm
cf. Parintelui Arsenie Boca: fatul astfel „deranjat”, va mosteni o acccentuata tendinta spre desfrau, vizibila din copilarie…
(bine nu va fi de bebe nici cand tati e cu alta tanti in timpul sarcinii lui mami…)
Dana
iunie 3, 2010 @ 5:11 pm
Usr…fizic nu afecteaza fatul(adica nu se produc malformatii sau alte lucruri de genul asta) dar dovedeste lipsa de respect a tatalui fata de copil si fata de acea femeie(barbati care sa respecte nu gasesti,dar care sa se poata macar abtine sa speram ca mai exista).
Phoenix,parerea mea este ca daca vei scapa de barbatul asta te vei simti mai bine,chiar daca vei suferi o perioada dar apoi vei vedea ca iti e mai bine singura pt ca nu te mai santajeaza nimeni,nu te mai forteaza nimeni sa faci ceea ce nu vrei si vei putea sa iti cauti o alta persoana care sa iti impartaseasca gandirea.
omp
iunie 3, 2010 @ 5:23 pm
Pheonix,
daca – totusi – ai credinta puternica – rugandu-te cu staruinta pentru el, si spovedindu-te cum trebuie si des, vei vedea atunci minunile Domnului, scopul vostru ramanand mantuirea reciproca…
prioritar si esential pentru tine e sa devii dependenta DOAR de Hristos !!! Dureaza aceasta schimbare, dar nici nu banuiesti cate binecuvantari iti va aduce !
Domnul fie cu tine!
Maria
iunie 3, 2010 @ 5:47 pm
Pheonix
te inteleg foarte bine cand vorbesti de dependenta de cineva, dar acolo este o boala numita CODEPENDENTA.
Boala asta e grava, adica cel bolnav de codependenta, de boala neiubirii, mai exact, traieste o suferinta mare, iadul pe pamant.
te rog sa cauti pe net detalii despre boala codependentei si sa cauti ajutor pentru vindecare. Vei gasi detalii pe siteul Maicii Siluana, acolo vei gasi si caracteristicile codependentilor.De mare ajutor iti vor fi si comentariile celor de pe siteul maicii, atat ale celor care intreaba, cat si raspunsurile maicii.
Te rog cauta ajutor.
Usr
iunie 3, 2010 @ 6:41 pm
Lasati mai fata in pace ca nu e bolnava.. il iubeste pe baiatu asta si cu asta basta :/
Ramona
aprilie 19, 2013 @ 8:02 am
referitor la articol,imi amintesc ca si tatal meu spunea ca e indicat pt un baiat sa aiba o experienta sexuala daca nu s-a casatorit pana la 25 de ani,ca sa aiba experienta…si m-a intristat,sa fiu sincera,pt ca Dumnezeu cere ca atat viitorul mire,cat si mireasa sa fie feciorelnici.
Dan Tudorache
aprilie 19, 2013 @ 8:20 am
Ramona, eu te sfătuiesc așa:
Dacă tatăl tău mai face această observație, să-i răspunzi în felul următor:
”Dar ce-ar fi ca eu, fiica ta, să am această ”experiență sexuală”… ca să-i fac viața mai ușoară și mai frumoasă viitorului bărbat?
Dacă îți răspunde că nu se poate așa ceva, că tu ești fată, întreabă-l așa:
Dar cumva bărbații au mai multe drepturi sexuale decât femeile, sau suntem egali înaintea lui Dumnezeu?”
Acesta este o tehnică de a-l ajuta pe om să privească lucrurile în oglindă. Numai punându-se el în ipostaza cu pricina, poate să înțeleagă cum îl afectează situația.
Ramona
aprilie 19, 2013 @ 12:56 pm
Aceste intrebari i le-am pus si exact asa mi-a raspuns ca sunt fata si la fete nu este nepermis,ca e pacat.Insa la baieti este necesara treaba asta,ca sa aiba experienta probabil,mi-a fost jena sa intreb,asa de rau m-a tulburat.Eu imi doresc un baiat feciorelnic ca si mine,nu vreau sa aud de relatii inaintea casatoriei…
Ana
aprilie 19, 2013 @ 2:05 pm
ram91
Si eu am auzit lucru asta nu numai de la tati, ci chiar de la mame. Cand eram adolescenta auzeam de un unchi care a fost dus de o ruda la un bordel, ca sa prinda si el experienta la femei. Mai mult femeile din familie vorbeau despre el ca este vai de capul lui ca-i babalau. Acum e la varsta pensionarii si nu e numai babalau, dar este si desfranat rau de tot. Asta este efectul „ajutorului” dat de rude in tinerete.
Noi partea feminina, mult mai usor discutam cu un barbat infranat, decat cu unul desfranat. E destul de urat sa vezi cate apropouri si flirturi pot face barbatii oricarei fete/ femei, doar asa din obisnuinta. Cate fete isi fac iluzii pe minciunile lor, si cate sufletele se pierd, doar pe niste priviri si cuvinte.
[b]Cand vad un barbat infranat, ma gandesc ce fericire pe familia lui.[/b]
Ramona
aprilie 20, 2013 @ 7:30 am
Ai mare dreptate,Ana…mi-ai citit gandul prin ultima ta fraza.Ce este mai frumos decat sa vezi 2 tineri curati uniti prin Taina Sfintei Cununii?Asa este,barbatii desfranati murdaresc multe suflete si le distrug.