Toți creștinii Te preamăresc, toți Te cinstesc, toți simt negrăita-Ți bunătate, toți plutesc de fericire
O, Pruncule! Ai binevoit a Te întrupa din Preacurată Maica Ta! Ai cunoscut ajutorul de care avem nevoie pentru a noastră mântuire; ai pătruns înțelesul pe care noi nu-l înțelegem! Ai venit să ne aduci izbăvirea! Ai venit să ne curățești sufletele împovărate de greutatea patimilor, de arșița ispitelor și zăduful neputințelor…
Ce dar divin! Ce bucurie de nedescris! Tot suflul teluric Te laudă, toți îngerii Te preamăresc, toată făptura dănțuiește prin natura acum însuflețită de adumbrirea bucuriei, de adâncirea izvorului tainicei înțelepciuni ce curge continuu aducând desfătătoarea biruință! Întreaga natură contemplă…în beatitudinea ei, pătura cerească îmbrățișează cu astrele-i cerești întregul cânt mirific…
Acum, în toiul iernii cruzi, Tu Te-ai născut. În peștera sărăcăcioasă, în micul Bethleem, a răsărit minunea izbăvirii din negura morții. Preacurata-Ți Maică a răspândit în juru-i mireasma îmbietoare a iubirii divine, a strălucit în toiul nopții lumina sfântă a veșniciei, a îmbogățit cu bunu-i suflet întreaga lume, căci Tu, Pruncule Preasfinte, ai ajuns aici, acum, în sufletele noastre.
O, Doamne Sfinte! Oare ce ai simțit când ajuns-ai în această lume plină de păcate? Ce ai cugetat când în juru-Ți erau numai animale? Ce ai simțit când adusu-Ți-au daruri magii, Ție, cel mai prețuit dar? Când aurul a strălucit în ochii-Ți sfinți, ei- cei mai strălucitori dintre diamante! Când smirna și tămâia au înmiresmat micuța peșteră, Maica-Ți Sfântă fiind unica mireasmă!
Cum pot să-Ți mulțumesc? Nu-Ți pot aduce laude îndeajuns pentru a balanța nemărginita Ta dragoste! Oricât aș încerca, nu pot echilibra iubirea Ta! Dar știu că Tu primești minuscula mea fărâmă de iubire, mica mea lacrimă de mulțumire ce se revarsă acum pe al meu neted obraz; și știu că ajunge la Tine, știu că o primești, o îmbrățișezi, o săruți și o păstrezi. E singurul meu cadou pe care Ți-l pot oferi de ziua Ta…inima mea e prea sărăcă să îți poată oferi o parte din mine mai bună, cămările inimii mele sunt sterpe și nu pot rodi nimic frumos pentru Tine…
În această zi, cine nu Te simte? Toți creștinii Te preamăresc, toți Te cinstesc, toți simt negrăita-Ți bunătate, toți plutesc de fericire, bucuria din cămările sufletelor aducându-le binecuvântarea milostiviririi Tale! Cu toții Îți mulțumim, Dumnezeule, pentru iubirea ce Ți-o reverși asupra omenirii și Te rugăm să ne ierți păcatele cu care Îți usturăm rănile, cele cu care ne învoim zi de zi, împotrivindu-ne Ție, cele alături de care conlucrăm în tot ceea ce facem. Cu toții cunoaștem izvorul mult-milostivei Tale bunătăți…îl întâlnim mai ales acum, în acest ceas al desfătării din dulceața iubirii Tale! Acum, când întreaga materie dănțuiește la auzul veștii Nașterii Tale, când simțim, credem și dorim mântuirea!
Învoiește-Te cu Sfinții Tăi să ne primești la Tine! Tocmește cu Arhanghelii să ne faci să Te simțim întotdeauna, pretutindeni! Conlucrează cu Serafimii să ne inunzi sufletele de bucurie, așa cum o faci acum…căci o faci minunat!
(Iulia Enea)
