Trăieşte fiecare zi ca şi când ar fi ultima

Fiindcă tot am vorbit de reclame şi mesajele lor, am observat de curând  una care descrie tipologiile umane, în felul regizorului : „sunt oamenii care trăiesc fiecare zi ca fiind ultima….” . M-a pus pe gânduri această afirmaţie pe care am auzit-o des.  Probabil şi eu am rostit-o  fără să mă gândesc prea bine ce implică.

Viaţa fiecăruia dintre noi are urcuşurile  şi coborâşurile ei, momente  frumoase, dar şi mai puţin fericite. Sunt situaţii când ajungi să acţionezi in extremis, îţi vine să renunţi la tot şi să nu-ţi mai pese de nimic. Spunem adeseori că ar trebui să nu ne mai preocupăm de una sau alta, ci să ne trăim viaţa, pur şi simplu. „O viaţă avem!” Sau cel puţin aşa cred unii….„Viaţa e scurtă!” În comparaţie cu ce?!

Cu siguranţă şi voi, ca şi mine, aţi văzut filme cu o astfel de tematică. Îmi amintesc unul chiar reuşit, în care doi bărbaţi, bolnavi, pe moarte chiar, făceau liste cu lucrurile pe care şi-ar fi dorit să le facă de-a lungul vieţii, dar nu s-a putut. Şi considerau că atunci era momentul să-şi facă „mofturile”. Practic, aşa au ales să-şi trăiască ultimele zile din viaţă.

Am auzit des sloganul „Trăieşte-ţi viaţa!”. La ce se referă el? Ceva îmi spune că la relaţiile trupeşti, în mod special. Acesta e un îndemn păcătos, păgân. Dar noi nu suntem păgâni. Suntem creştini! Voi cum aţi alege  să vă petreceţi ultima zi din viaţă? Dacă am şti care e aceasta…..Ce ziceţi de o listă de fapte bune? De-a lungul vieţii am fi putut face multe fapte de milostenie. Sunt mulţi oameni cărora le-am făcut rău şi ar trebui să incercăm măcar să le cerem iertare. Avem regrete….Poate putem să îndreptăm ceva, chiar şi în ultima clipă.

Cred că a – ţi trăi fiecare zi ca şi cum ar fi ultima, cu multă intensitate, nu se referă nicidecum la a bate recordul la păcate, a trăi clipa cu pasiune sau la a face un anumit lucru, ca să rămâi în amintirea celorlalţi. Dimpotrivă! Sunt de părere că ar trebui să ne preocupăm mai multe de suflete, pentru că „nu se ştie nici ziua , nici ceasul în care va veni Fiul Omului”(Matei XXV, 13). Să priveghem , să ne rugăm mai mult, să facem mai mult bine decât rău aproapelui, să ne obişnuim să ne mărturisim păcatele, să ne împărtăşim mai des, să ne schimbăm viaţa, simţind în noi înşine schimbarea.

De fapt…trebuie să acceptăm că vom muri şi să înţelegem că de viaţa noastră de aici depinde veşnicia, care poate fi Raiul sau Iadul. Bolnavii adesea se gândesc la moarte, pentru că neputinţa fizică sau psihică îi împiedică să mai facă ceva pentru ei înşişi. De aceea, creştinul apelează la preot, în ultimă instanţă, încredinţându-se în mâinile lui Dumnezeu.

Suntem datori, în fiecare zi, să trăim spiritual, ca şi când ar fi ultima zi pe pământ şi ar urma să ne întâlnim cu Dreptul  Judecător. Să nu fim ca fecioarele neînţelepte, din pildă, şi să încercăm să adunăm cât mai multe „bile albe” în vederea mântuirii.

Şi fiindcă se apropie Crăciunul…vă doresc ca lumina din voi să se aprindă frumos de Sărbători!

(Gabriela Tudor)

Rugăciunea pentru sfărşitul bun al vieţii noastre

Doamne , Iisuse Hristoase , Cel ce voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască şi nimeni să nu piară; Care însuţi cu rostul Tău cel Dumnezeiesc ai zis:”Orice veţi cere în Numele Meu de la Tatăl, fi-va vouă”; înaintea Ta cad cu inimă umilită şi cu lacrimi fierbinţi rugăndu-mă cu nădejde la îndurarea ta, ca pentru Numele Tău cel Sfânt, în ceasul sfârşitului vieţii mele, să-mi dai minte întreagă, cunoştinţă adevărată, înfrăngere a inimii pentru păcatele vieţii mele cu care Te-am mâniat, credinţă întreagă, nădejde tare, dragoste deplină, ca astfel, cu inimă curată, să pot zice: Doamne, în mâinile Tale îmi dau sufletul meu: Cel ce eşti binecuvăntat în veci. Amin