Trăiești sau te prefaci?
Aproape că îmi trăiesc viața ca într-unul din romanele prăfuite de pe rafturile bibliotecii. Ora 2:20! Acel moment când ți-ai întins corzile sufletului la maxim… corzile care uneori vibrează de bucurie, alteori de tristețe.
De ce e tinerețea atât de grea? Acum… cele mai importante alegeri, iar tot acum timpul cu cele mai multe ispite, încercări și ușurătăți. Și totuși suntem tineri! Atâtea confruntări interioare, atâtea gânduri și frici, nopți pierdute pentru sesiuni repetate a căror rezultate se afișează în ceea ce devii. Peste tot oameni care te ascultă, și plângi până cureți parbrizul, până ștergi cu lacrimi praful din ochi… până cureți toată ceața sufletului, ca mai apoi să găsești răspunsul la tine.
Te-ai șlefuit puțin? Ai dat de sânge și te-ai speriat? Nu-i nimic, zâmbește copil senin, ești a lui Dumnezeu, ai depășit o etapă a vieții, e un nou început, ai devenit mai puternic, spune DA copilului din tine!
Ți-e greu să dai pagina? Nu te lăsa, luptă cu voința proprie, nu e cum vrea ea, ci cum vrei tu!
Ce te faci cu tine? Închizi sau deschis ușa din interior? Ai învățat să pierzi? Ai râs vreodată de viața ta sau doar te-ai plâns?
Zâmbești la toți… dar ție ți-ai zâmbit? Trăiești sau te prefaci?
Am deschis caietul și am început să scriu, oare de ce nu am desenat? Să fi fost un alt examen? Nu m-am gândit, dar l-am trăit.
E greu să fii deschis, să nu te ascunzi, să aprinzi lumina în tine, iar sufletul ca o casă primitoare să aibă răbdare cu toți?
Curaj! Ești liber, simplu și fericit!
(IRINA-ALEXANDRA BULGARU)
