Trandafirii roşii de pe masă

V-ati gandit vreodata cat de frumosi sunt trandafirii? Oare simplitatea lor nu este oare ceea ce ne lipseste noua cel mai des? Privesc la niste trandafiri rosii de pe masa….unul este drept, privind cu „capul” mereu spre tavan, iar ceilalti isi pleaca smerit capetele lor privind oarecum la frumusetea celui care sta drept, iar un altul sta deoparte tot cu capul plecat fiind cel mai micut. Ma gandesc cu cata truda au muncit ca sa iasa din pamant si acum, taiati fiind, stau intr-o vaza stramta in loc sa se bucure de libertate in natura, dar ce ma uimeste este ca nu zic nimic….accepta cu multa smerenie conditita lor din pricina frumusetii lor. Uneori se mai razvratesc ei cu spinii si inteapa indrazneala oamenilor de a-i rupe fara mila, dar nu reusesc totdeauna si platesc pentru frumusetea lor. Acum stau smeriti cu totii intr-o vaza ingenunchiati in fata oamenilor raspandind cu iubire mirosul lor si asteptand cu aceeasi bucurie pe chip sa fie mangaiati, sa le fie acordata atentie din partea oamenilor, insa oamenii uita de dansii adesea ,dar trandafirii nu isi tradeaza farmecul lor, ci lupta sa fie parca mai frumosi. Acum, in vaza alaturati, se iubesc unul pe altul si asteapta ca fiecare sa se stinga pentru a se aprinde cat mai viu in inima fiecaruia imaginea unui trandafir…smerit si cu capul plecat.

(Popescu Adrian)